Archive for August, 2007

Vederea nu ne-a fost data doar sa privim

Wednesday, August 22nd, 2007

Ati privit vreodata fara sa va limitati la “imaginile” din fata voastra incercind sa “vedeti” cu adevarat ce sunt aceste imagini?

Daca nu crede-ti in aceasta posibilitate, ganditi-va ca Vederea nu ne-a fost data doar sa privim ci, mai ales sa intoarcem imaginile in noi insine pentru a ne hrani imaginatia cu prelungirile prezentului in eternitatea din care venim. Pentru ca o privire nu are valoare cind ne ajuta doar sa nu ne lovim de un obstacol ci, capata valoare prin intelegerea pe care ne-o aduc gindurile ce ne leaga de acele imagini.

Ganditi-va ca Privirea noastra este supusa timpului si de aceea uneori noi suntem nevoiti sa apelam la ochelari, vederea noastra scapa insa acestei supuneri, ea transformand totul in intelegere fara sa cheltuiasca nimic din energia exterioara ce se manifesta in afara noastra.

Ganditi-va ca Privirile noastre ne pacalesc cu cautarea unui timp pentru noi si sufletul nostru, pentru ca numai timpul poate fi impartit intr-un anumit numar limitat de ani, zile, ore si secunde, in timp ce sufletul nostru poate fi impartit la infinit pentru ca el reprezinta intotdeauna un intreg.

Ganditi-va ca Timpul nu poate exista niciodata pe acelasi nivel cu sufletul nostru, pentru ca acesta exista in eternitate si nu intr-un timp limitat oricat ar fi acesta de mare.

Si incercati sa intelegeti ca asa cum privirea este o inselare a vederii noastre, la fel timpul este o inselare a sufletului nostru. Pentru ca timpul la fel ca si spatiul nu poate exista decat in exteriorul nostru, in timp ce acestea sunt inexistente in dimensiunea noastra interioara.

Priviti cum toti masuram timpul si spatiul doar in exteriorul nostru, si pe urma “vedeti” ca masura lor este data in primul rand de nevoia de a iesi din noi insine pentru a ne putea manifesta cu adevarat propria noastra subiectivitate.

Poate ca dezvoltind in noi cunoasterea acestor lucruri, putem incerca sa intelegem ca asa cum privirea reprezinta o functie a ochilor, vederea reprezinta o functie a constiintei noastre, o imagine a dimensiunii noastre interioare al carei simbol este sufletul nostru.

Si totusi, uneori, privirea insasi ne poate ajuta la a vedea nevazutul atit de actual in dimensiunea exterioara in care traim.

Simplitatea

Wednesday, August 22nd, 2007

 In viata,  fiecare dintre noi urmarim constient sau inconstient un tel, ne grabim spre un loc in care am vrea sa fim, un loc in care credem ca putem scapa de confuzii, griji, anxietati si dorinte neimplinite.         Pentru a face aceasta renuntam insa la simplitate si incepem sa simplificam lucrurile, relatiile, legile,rationamentele si  practicile, fara sa ne dam seama ca fiecare simplificare nu reprezinta decat o complicare a intoarcerii noastre catre simplitate. Simplitate care este singurul loc unde putem” fi” cu adevarat, fara sa ne plingem singuri de mila si sa ne inecam in marea apatiei, sau din contra sa ne razboim cu toti otravindu-i cu cinismul nostru.

       Nu va grabiti insa, sa va scoateti “instrumentele” stiintifice, si sa va concentrati pe schitarea unui plan de succes pentru recastigarea simplitatii. Nici sa nu incercati sa judecati simplitatea dupa simptomele reusitei sociale sau dupa etaloanele unei etici inventate de frica unui blocaj spiritual. 

              Doar respirati si inspirati, simplu, in ritmul propriu, pentru ca simplitatea reprezinta insasi spiritul nostru care ne asteapta cuminte in interior, fara sa acuze nesiguranta si mastile noastre false ce ne impiedica sa ajungem la energia cea mai curata a duhului care suntem.

                Simplitatea este de fapt emotia noastra cea mai profunda care ne poate elibera de toata durerea, oboseala si confuzia din care am ajuns sa ne hranim si care a facut sa creasca atit de mult fluxurile de energie distructiva in lumea noastra blocindu-ne intr-un fel  VIATA.

               Simplitatea este insasi iubirea care circula intre noi si care poate transforma blocajele in deschideri ce regleaza de fapt nivelul nostru de spiritualitate.

              Simplitatea este echilibrul care se realizeaza intre energie, corpul si spiritul nostru,

pentru a sustine o viata in care sa  manifestam constienti si fara teama de schimbari vindecarea acestei lumi.

              Simplitatea este chiar lumina care poate  purifica OMUL !

simplu,

balasa gabriel

Spiritul si litera legii

Wednesday, August 22nd, 2007

Sentimentul de dreptate pe care  il emite o societate este strans legat de folosirea moralei.

Morala insa este disociata intr-o morala in sens pozitiv, ca moravuri si obiceiuri ce exista la un moment dat in societate si care sunt acceptate de aceasta expres sau tacit,  si intr-o morala in sens ideal care ramane totusi cea mai potrivita  pentru a fi folosita ca un criteriu in identificarea acelor  norme juridice ce corespund acestui sentiment de dreptate.

Din pacate se pare ca morala pozitiva  a cistigat primplanul in societatea romaneasca, lasind morala ideala in urma, acolo de  unde aceasta nu mai are o buna vizibilitate, iar  acest  lucru se pare  ca a dus la o reducere a pretentiei de legitimitate a justitiei.

 Normele juridice insa si sistemele juridice trebuie sa emita in mod necesar o pretentie de corectitudine, iar aceasta pretentie este un element necesar al conceptului de drept pentru cã prin ea se instituie acea legatura  dintre drept si morala care naste pina la urma sentimentul de dreptate.

 Chiar daca sistemul nostru  juridic romanesc emite aceasta pretentie, eu cred insa ca nu o satisface si tocmai de aceea este criticat ca un sistem juridic “imperfect” pe care toti vor sa ne ajute sa-l schimbam. Pentru cã un sistem juridic in care pretentia de justete a normelor juridice nu reprezinta o caracteristica definitorie a acestora nu poate fi considerat cu adevarat  un sistem juridic.

Increderea in justitie despre care toata lumea vorbeste isi are originea in aceasta pretentie de corectitudine (si nu numai in ea), iar aceasta corectitudine trebuie sa existe mai ales in adoptarea unui punct de vedere intern al autoritatilor si al oficialilor ei, ceea ce inseamna ca ei nu trebuie doar sa priveasca ci si sa accepte normele ca fiind moralmente obligatorii datorita corectitudinii acestora raportata la acea morala ideala, si nu datorita unei suprematii a legii.

Legea trebuie respectata este un comandament asupra caruia nu trebuie sa discutam,mai ales ca legea reprezinta materialul principal pe care judecatorii il folosesc atunci cind infaptuiesc justitia.

Sunt cazuri insa cind legea in litera ei este gresita, cind aceasta litera nu concorda cu o morala ideala spre care ar trebui sa tindem . Si in aceste situatii, pentru ca noi sa castigam increderea oamenilor, trebuie ca in primul rand noi ca judecatori sa credem ca o norma, o lege  este moralmente obligatorie, adica, sa credem ca aceasta este etic justificata, si in consecinta corecta si conforma cu o morala ideala, si nu doar cu o morala pozitiva si tocmai de aceea o si aplicam la un caz concret pe care-l solutionam.

Daca sunt situatii cind un judecator considera ca litera legii nu este corecta, atunci el este obligat sa treaca peste aceasta litera si sa descopere spiritul acesteia, dar nu orice fel de spirit (pentru ca mai exista si spirite “rele”), ci acel spirit conform unei juste masuri si corectitudini care sa fie caracterizate  prin valorile morale.

Inchipuiti va o situatie in care un judecator vede ca o lege este proasta, ca aceasta in litera ei nu este justa, ce trebuie sa faca acesta ? 

Sunt multi care spun ca  judecatorul nu are ce face si trebuie sa aplice legea asa cum este aceasta.

 Eu spun insa ca un  judecator trebuie sa aiba curajul sa treaca peste litera unei asemenea legii si sa caute corectitudinea in spiritul acesteia.

Credeti ca lucrul asupra unei legi se termina odata ce a iesit din Parlament, nu, o lege traieste si se aplica unor situatii diverse din viata noastra si toate acestea o modifica intr-un fel sau altul, o lege nu este o litera sapata in stanca ce nu se mai sterge (ca doar vedem si noi in realitate, ca nici nu apuca sa fie publicata si este deja modificata), ci doar una care este creata pentru un scop ideal, acela de a face cit mai buna viata  oamenilor dintr-o societate.

Legea  a fost creata de fapt ca un mecanism de aparare al societatii .

Ceea ce este important sa stim este ca acest mecanism nu poate fi lasat in afara oricarui control iar una din modalitatile de control este si acest sentiment al justului cu, care trebuie sa rezoneze orice lege.

Si aici intervine justitia, a carei interventie nu este impotriva legii ci pentru eficientizarea acesteia. Pentru ca niciodata un judecator care cauta corectitudinea trecand peste litera unei legi si cautand spiritul acesteia, nu ar trebui sa fie judecat ca o face pentru a nu aplica o lege. Dimpotriva acesta o face pentru ca vede lipsa unei juste masuri in litera legii si simte nevoia totusi sa o aplice, iar atunci cauta spiritul acesteia pentru ca aplicarea ei sa se faca totusi in echilibru cu echitatea si binele pentru cei care vin in fata justitiei.

 De aceea, toata aceasta alegere continua intre litera si spiritul unei legi trebuie sa  duca  la considerarea normelor juridice ca fiind moralmente juste sau corecte in primul rand de catre judecator, pentru ca acesta sa poata sa o aplice la randul sau in procesul de infaptuire a justitiei.

Balasa Gabriel

Calitatea de noi insine

Tuesday, August 7th, 2007

Am crezut mereu ca lucrurile si lumea sunt asa cum le vad eu, desi niciodata nu am reusit sa aduc acest eu in constiinta mea, pentru ca mereu eu-l, s-a dovedit mai puternic, mai abil, mai util, mai inteligent si parca mai legat de realitatea sociala decat glasul slab al unei constinte ce ma indemna  sa parasesc calea construirii unei personalitati  ceruta de societate, pentru calea unei fiintarii in propria fiinta.

Am dorit mereu sa cunosc mai mult, sa pot mai mult, sa am mai mult, sa fiu mai mult, iar rezultatul pe care l-am primit nu a fost decat o multime de experiente, unele chiar interesante, amestecate cu nedumeriri, nelinisti,sperante absurde sau disperari pe care le transformam de frica in bucurii stupide.

Am visat la o cale spirituala de cind ma stiu, dar m-am lasat mereu pacalit de mindria si orgoliul de a fi in lume si din lume si am cautat in inchipuirile mele toate posibilitatile pe care le aveam de a face lucruri extraordinare, fara sa realizez ca singurul lucru care conteaza este cel pe care nimeni nu ti-l poate lua din tine si de la tine, ca in existenta noastra putem sa ne facem calcule si reguli, sa le respectam si sa le urmam, dar niciodata nu vom gasi in acestea esentialul pe care il cautam, pentru simplul fapt ca acesta nu poate fi masurat si nici calculat, pentru ca el este doar  acea “subiectivitate” mereu neinteleasa de mareata  realitate obiectiva, si mai ales neluata in seama de societatea noastra.

Chiar daca am vrut sau nu, daca am stiut sau nu, m-am comparat mereu cu ceilalti oameni si am cautat sa fiu mai bun, mai destept, mai priceput decat acestia, numai ca  raportindu-ma mereu la ei, nu am reusit decat sa ma transform pe mine insumi in defectul de mine insumi, unde important si esential era doar raportarea la ceilalalti si la lume.

De fapt eu sunt omul de azi, in lumea de azi, unde am inlocuit intregul cu majoritatea.

 Spre norocul nostru, si poate deloc intamplator, uneori insa acest om de azi se trezeste si isi da seama ca are ochi de vazut si urechi de auzit si pentru o alta realiatate decat cea obiectiva, si ca subiectivitatea lui  poate atinge o profunzime a unei unitati fara a se mai raporta la ceilalti si la lume.

 Aceasta subiectivitate nu este ceva rau, ea este doar samanta care poate contine in ea calea, adevarul si viata  din nucleul esential al fiintei noastre care este constiinta, acel glas mic si slab pe care fiecare il aude de undeva de departe din inima lui.

Ea vine din calitatea de noi insine, acea calitate a interiorului nostru care poate transforma si exteriorul intr-un interior al fiintei noastre, si poate de aceea calitatea de noi insine este mereu periculoasa, inedita si surprinzatoare pentru lume, pentru ca ea transcede si regulile si compromisurile si drepturile, si obiceiurile si mai ales aparentele acestei lumi.

Balasa Gabriel
 

Reteaua si blocajul energiei

Friday, August 3rd, 2007

Orice simbol pe care il descoperim tine de nivelul constiintei pe care o avem la acel moment, iar atunci cind vorbesc despre  nivel nu am o reprezentare a unei ierarhii de sus sau jos, ci doar un  ritm ce tine de o anumita rezonanta si care creaza un nivel specific acesteia (nivel  care nu este in fapt decat elementul cel mai potrivit de propagare a respectivei rezonante).

Exista in prezent o criza de energie pe pamant, si atunci cind vorbesc despre energie incerc sa cuprind toate intelesurile pe care le poate capata acest cuvint. Iar simbolul pe care il vad in societate azi pentru energie este Reteaua. 

O retea inseamna o multime de puncte care sunt interconectate intre ele dupa o anumita structura, cel putin asta este definitia vulgara pe care o am eu

Esenta unei retele nu o reprezinta insa un anumit punct sau o anumita pozitie din cadrul acesteia, ci mai degraba modul de conectare al retelei care imprima acesteia si un mod de functionare, si mai ales energia care circula prin aceasta si a carei miscare mentine reteaua in aceasta forma. Functionarea unei retele este privita ca o solutie cautata, utila si esentiala pentru existenta moderna, functionare care are loc printr-o circulatie anume a energiei prin toate punctele din retea.

 Si totusi am putea privi si altfel aceasta functionare a unei retele, de exemplu ca un blocaj al punctelor din retea, blocaj ce faciliteaza de fapt functionarea retelei, lasand pentru fiecare punct din retea numai putina energie, adica doar atit cat sa-i ajunga acesteia pentru a-si indeplini functia pe care o are in functionarea retelei.

 Numai ca orice blocaj are o caracteristica importanta, si anume faptul ca acesta NU  poate fi permanent, intotdeauna exista posibilitatea si sansa ca unele dintre punctele retelei sa iasa din acest blocaj, iesire ce are ca efect imediat o perturbare a retelei, care pierde astfel o anumita cale de curgere a energiei si care trebuie sa se readapteze la punctele ramase.

 In schimb punctul care paraseste energia unei retele,nu cistiga in mod automat o energie suplimentara asa cum s-ar putea crede la o prima vedere, din contra acest punct care a fost obisnuit cu energia unei retele nu mai simte curgerea acelei energii ceea ce-l poate face sa intre intr-o deruta totala si se  poate pierde prin autodistrugere daca nu reinvata sa se hraneasca cu o altfel de energie decat cea provenita din retea, si pentru aceasta singura posibilitatea este cea a propriei energii.

Acea energie care pleaca de la un punct “central” din interiorul nostru si care ne inconjoara intr-o forma de spirala, fara de care nimeni si nimic nu ar putea exista pe acest pamant. Noi suntem acel punct de infinit care exista doar datorita datorita UNI-VERSULUI sau CUVINTULUI  UNIC, sau REZONANTEI care  creaza aparenta oricarei realitati. Parasirea unei energii de retea reprezinta incercarea de eliberare a energiei autentice, reprezinta depasirea unor limite autoimpuse si incercarea de a onora chiar si blocajul din care am reusit sa iesim.

Cu siguranta se apropie de noi din ce in ce mai mult acel spatiu in care vom depasi niste limite, sau in care vom fi depasiti de aceste limite, cind constiinta si simbolul acesteia se va schimba pentru ca avem energia infinita a unicului inlauntrul nostru, in esenta noastra. 

Cea mai vizibila retea azi, ca mereu de altfel,  este Puterea ( iluzie spre care alergam cu mainile intinse mereu), acest lucru atit de iubit, de cautat, de dorit si care nu este decat un joc al unor forte opuse, care nu reprezinta decat esenta dualitatii in a carei realitate traim de mii de ani, puterea nu este energie ea doar consuma energie, pentru ca are nevoie de aceasta pentru a functiona. 

Poate ca este timpul sa ne indreptam privirea spre energia din interiorul nostru si pe care nu o identificam cu o putere deoarece in interiorul nostru nu exista forte opuse si in consecinta nici putere, energia esentiala din interiorul nostru nu are nevoie de putere pentru ca ea reprezinta esenta a ceea ce suntem cu adevarat, daca alegem putem sa miscam aceasta energie cum dorim, aceasta miscare insa nu poate sa-i schimbe esenta acesteia, aceea de a fi unica si nici nu o transforma intr-o putere pentru ca nu este indreptata impotriva a nimic.

Putem sa construim in exteriorul nostru orice tip de retea dorim, din pacate cred ca prin aceasta nu vom face decat sa ne indepartam de esenta noastra, sa ramanem singuri in compania celorlalti adica blocati in retelele  pe care singuri le-am construit pentru a nu apela la energia noastra esentiala si autentica, cea din interiorul fiecaruia dintre noi care este una si aceasi in fiecare.

Balasa Gabriel

Dreptul ca un intreg

Friday, August 3rd, 2007

Atunci cind vorbesc despre justitie, ajung sa ma intreb ce rost are sa te lupti cu un sistem prost, pentru ca aceasta nu face decat sa-i sustina logica si sa puna la indoiala chiar posibilitatea schimbarii acestuia. Orice lupta presupune cu necesitate alocarea de resurse si acceptarea de pierderi, dar mai presus de acestea lupta presupune o oprire, o stationare pentru a putea sa evaluezi sansele si sa alegi atacul, iar uneori aceasta oprire nu este deloc de scurta durata ci presupune o perioada mai lunga pentru ca sti ca poti fi si impins inapoi si automat te pregatesti pentru o anume rezistenta pe aceasta pozitie, iar cu timpul s-ar putea sa te iluzionezi  ca ramanerea pe loc inseamna de fapt un “mare pas inainte”.Se poate oare gasi insa o modalitate mai simpla de a a duce la o schimbare a sistemului ?

Eu cred ca da, si aceasta ar putea fi o construire a unei constiinte care sa nu mai fie limitata de practici sau teori invatate pe de rost, pentru ca daca nu suntem satisfacuti de realitate avem dreptul de a ne manifesta libertatea de constiinta si mai ales de a incerca sa reconsideram perspectivele din care a fost construit sistemul si modalitatea de a-l privi, nu luat separat ci intr-un context care ii da nu numai o anumita identitate dar si o enorma responsabilitate.

Numai ca, pentru a nu cadea intr-o eroare, si a nu ajunge doar sa incercam sa schimbam ceva, ci chiar sa reusim sa facem acest lucru, cred ca este important sa realizam ca sistemul nu poate fi schimbat decat odata cu esenta acestuia.

 Iar esenta sistemului de justitie il constituie DREPTUL, si asupra acestei esente avem intr-adevar posibilitatea de a actiona si noi in mod direct, putind obtine astfel printr-o cale mai directa si poate mai simpla si schimbarea sistemului. 

Putem sa incepem mai intai prin a accepta faptul ca DREPTUL reprezinta un intreg in care nu conteaza numai legea (care este doar o parte a acestuia), ci conteaza si morala, obiceiurile oamenilor, perspectiva spre care se indreapta la un moment dat societatea, asteptarile subiective ale indivizilor, constiinta si aparenta pe care o constientizam, si poate mai presus de toate  sincronizarea tuturor acestora pentru crearea unei echitati, si a unui echilibru atit de necesar intr-o societate lipsita de armonie.

 De fapt azi  DREPTUL nu mai reprezinta doar o stiinta, sau un sistem , el este mai mult contextul esential in care oamenii pot si doresc sa gaseasca la nivel social un echilibru de care duc atita lipsa si au atita nevoie in vietile lor luate individual.

 Iar considerarea DREPTULUI ca un intreg in care legea reprezinta doar o parte, poate sa duca la solutii a caror acceptare si intelegere va atrage intr-un mod oarecum automat si schimbarea sistemului.

Pentru ca felul in care oamenii privesc sistemul de justitie defineste in mare parte si asteptarile pe care le au de la acesta,  pentru ei puterea justitiei nu sta in simpla pronuntare a unor hotarari sau decizii, ci  sta tocmai in capacitatea acesteia de reactie independenta de orice putere, reactie  care creeaza un context in care se gaseste alaturi de dreptul urmarit si  libertate, si echilbru, si echitate.

Balasa Gabriel