Archive for April, 2008

Echilibrul unei educatii spirituale

Wednesday, April 30th, 2008

Lumea noastra nu este perfecta, iar dezordinea in care se afla aproape ca tipa dupa un echilibru in care extremele acesteia sa fie reconciliate, iar alegerea unei asemenea stari de echilibru poate incepe si cu educatia.

Orice educatie trebuie sa plece de la premisa unei dezvoltari , o dezvoltare care se bazeaza pe transmiterea experientei acumulate si pe evolutia facultatilor ce tin de fiinta umana. Faptul ca in prezent societatea noastra are in vedere numai o educatie civica ne arata nivelul la care aceasta functioneaza, si care este acela de delimitare si de izolare a indivizilor, de stabilire a locului acestora in mecanismul societatii si de prescrierea clara a drepturilor si mai ales a obligatiilor care le revin si pe care trebuie sa le respecte.

Aici insa educatia se opreste si cel mai mare potential al acesteia este lasat in uitare, pentru ca nu mai intereseaza pe nimeni dezvoltarea personala a unor fiinte” intregi”, care isi doresc o evolutie in acord cu idealurile  imateriale ce poate ajuta la eliberarea unor energii creatoare incomparabil mai mari decat cele pe care le aduce in fata educatia civica de azi, si care nu se poate face decat printr-o educatie spirituala.

Noi oamenii ca fiinte intregi ar trebui in mod firesc sa acordam respectul si atentia noastra nu numai corpurilor pe care le purtam in fata celorlalti dar si sufletelor, pentru ca din pacate azi prea putini dintre noi mai purtam respect pentru sufletele noastre.

Sufletele noastre sunt sanctuarele in care ne odihnim ori de cate ori suntem obositi de lupta pentru o functionare fizica multumitoare in societate.

De aceea mi se pare important faptul de a incerca sa punem accent pe o intelegere si o evolutie spirituala a omului, ca o nevoie simpla de echilibrare a sistemelor sociale care desi constituie o preocupare esentiala pentru toata lumea contemporana se deterioreaza parca din ce in ce mai mult.

Este adevarat ca densitatea unei educatii civice este mai mare, aceasta marime nu reprezinta insa o calitate pentru ca in acest fel ramanem pe una din treptele de jos ale evolutiei, o densitate scazuta ar putea-o reprezenta o EDUCATIE SPIRITUALA pe care sa o dam copiilor nostrii, si care sa incerce sa ii inalte pe acestia mai sus de treapta pe care noi stam azi.

O educatie spirituala ar aduce mult mai aproape dezideratul moral al unei existente in echilibru cu ceilalti oameni si cu societatea, ca si o extraordinara flexibilitate in ce priveste capacitatea noastra de a simti si de a crea mai mult si mai bine.

O educatie spirituala nu ar reprezenta o schimbare radicala ci doar o perspectiva noua din care putem privi educatia si preocuparea noastra pentru evolutia fiintei umane renuntand la acea limitare cetateneasca ce ne obliga sa cedam atit de mult din puterea noastra.

O educatie spirituala ar putea fi posibilitatea noastra de a ne elibera de o civilizatie in care lupta pare solutia universala pentru a trai in pace, ca si responsabilitatea fiecarui suflet de a-si croi propriul drum.

Si mai mult decat toate acestea o educatie spirituala poate insemna invierea unei constinte umane care uneste mintea si sufletul intr-o esenta armonioasa si care ne poate elibera de luptele pentru putere care macina lumea de azi.

Daca as avea vreodata posibilitatea sa fac mai mult decat sa scriu, nu as ezita nici o clipa, si as renunta imediat la o educatie civica pentru o educatie spirituala, altfel sunt liber sa visez si sa cred ca gindurile mele vor atinge pe cineva care poate sa faca acest lucru.

Iar daca libertatea nu este decat o pierdere a ceva din trecutul nostru care ne ofera oportunitatea de a cauta mereu altceva in  speranta ca vom gasi acea esenta pe care nu o vom mai pierde niciodata, eu ma declar un om liber, un om liber sa caute daca in cuvintele si promisiunile celor puternici se afla si sufletul acestora si nu doar cuvinte goale.

Balasa Gabriel

Viata fara gust !

Wednesday, April 23rd, 2008

Noi oamenii, am inventat multe lucruri doar pentru a ne usura traiul , numai ca vine o vreme cind toate aceste lucruri inventate pentru ajutorul nostru se transforma in greutati si obstacole ce incep sa ne deranjeze si sa ne faca sa dorim sa scapam de ele, dupa care  vine o  munca grea prin care ne straduim  sa le indepartam de noi si sa ne castigam un pic de spatiu pentru linistea noastra. 

Noi oamenii, am inventat atitea masini incit am facut sa se nasca o dependenta periculoasa fata de acestea, indepartandu-ne in acelasi timp de simtirea unei inimi ce doar bate, si nu ne mai incalzeste gandurile cu dogoarea emotiilor.

Noi oamenii, vorbim azi despre iubire si despre compasiune, dar in fapt inimile noastre nu mai “lucreaza”, s-au facut de fier si atunci cind simtim o durere mergem sa le reparam ca pe niste piese stricate, fara sa vrem sa vedem  ca pentru sufletele noastre nu exista piese de schimb.

Noi oamenii, traim azi intr-o casa de nebuni pe care singuri ne-am construit-o si in care s-a pierdut orice urma din linistea dupa care fiecare tinjim.

Noi oamenii, azi nu mai avem rabdare, vrem sa mancam rosii iarna, si vrem zapada vara, ne incantam de lucrurile frumoase pe care le vedem, numai ca frumusetea acestora este numai pe dinafara, iar pe dinauntru toate acestea sunt lipsite de gust, si chiar si viata noastra nu mai are gust, iar putini dintre noi mai reusesc sa se bucure de viata lor, restul multumindu-ne cu bucuria trecatoare si goala data de lucrurile pe care le strangem.

Noi oamenii,  ne uitam azi la toata lumea si vedem tot ce ne transmit televiziunile,  si ramanem cu gurile cascate, uni se minuneaza de ceea ce vad, alti se enerveaza, multi se cearta luand fiecare faptele asa cum le convin, numai un lucru nu mai vedem cum trebuie, pe noi insine, si de aceea ni se pare ca toate sunt fara rost, si incepe sa ne chinuiasca chiar si comoditatea dupa care atita am alergat.

Noi oamenii am adunat azi atitea probleme ca pina si pamantul ni se pare neincapator pentru multele noastre nelinisti care se invartesc ca niste roti nebune in jurul vietilor noastre ametindu-ne. Degeaba incercam sa ne linistim cu calmante si cu psihoterapie, pentru ca mihnirea noastra vine din faptul ca singuri ne-am izgonit din noi insine si asta  face sa ne chinuie la nesfarsit singuratatea traita impreuna cu ceilalti, pentru ca doar inlauntrul noastru nu sumtem singuri, pentru ca  acolo il gasim pe DUMNEZEU .

Degeaba ne invartim ca niste roti scapate din axul dintre cer si pamant, pentru ca numai o miscare pe acest ax ne poate da lumina si scopul pentru vietile pe care le traim, si daca azi ne tulburam mult, este findca ne lispeste acest punct de sprijin al CERULUI, asa ca de sarbatoarea pastelui care vine deschideti-va inimile spre lumina lui Dumnezeu si indepartati-va putin de acest rationalism tocit, pentru ca  asa cum spunea cineva ” Dumnezeu ciocane la inima si diavolul ciocane la cap”.

Sa aveti lumina, si credinta si iubire, intr-un cuvint sa-l aveti pe Dumnezeu !

Balasa Gabriel

Legea si masura Armoniei

Thursday, April 10th, 2008

Oare citi dintre noi nu sunt atit de destepti incit sa priceapa si sa inteleaga cum ar fi corect sa stea lucrurile, dar sfarsesc prin a sustine ceea ce este mai usor nu pentru ca ar crede in acestea ci doar pentru ca le este mai lesne sa se multumeasca sa declare ca sunt de acord, decat sa stea impotriva “curentului” si sa fie catalogati drept “Gica Contra”. Mai ales ca de cele mai multe ori aceasta <incadrare> nu te ajuta cu nimic, ci doar te marcheaza ca bun de neluat in seama.

 Nu vreau sa fiu un “Gica Contra”, chiar daca de multe ori asa sunt <luat>, imi asum insa riscul unor opinii, incercand sa semnalez atit lucrurile care pot fi puse in discutie cit si cele care merg prost.

Si vorbind iarasi despre LEGE, eu cred ca aceasta nu este decat o oglinda in care poti vedea cat de bine cunosc cei care adopta legile si chiar cei care le aplica, oamenii si societatea in general. Pentru ca azi, cu cit se adopta mai multe legi cu atit mai mult aceasta <oglinda> se abureste si da nastere atat la o confuzie exterioara cit si la una interioara. 

Scopul legii nu se mai poate vedea din pacate in aceasta <oglinda>, pentru ca acesta nu se poate rezuma doar la prescrierea unor reguli obligatorii, impunerera unei ordini sau pedepsirea oamenilor.

O lege buna inseamna in primul rand un scop bun(adica o oglinda curata), iar scopul acesteia cel mai important ramane manifestarea unor relatii normale intre oameni si o functionare corecta a societatii, prin obtinerea unei stari de bine pentru fiecare dintre noi cu speranta maxima a unei vieti fericite, in care sa fim multumiti de noi si de ceilalti.

Deocamdata legile pe care le avem s-au dovedit a fi un prost conductor, care ne despart de posibilitatea curgerii unei energii corecte atit prin  sistemul legislativ cit si prin cel juridic, si care mai mult le izoleaza pe acestea de increderea societatii in care traim. 

Cu legile pe care le avem in prezent societatea noasta pare ca a  pierdut cu totul controlul asupra unei functionari corecte si a ramas doar sa incerce sa se prefaca ca totul este in regula, bineinteles cu un rezultat dezastruos si cu o cheltuiala de energie care de cele mai multe ori sfarseste in neputinta .

 Din pacate nu vrem sa vedem ca o societate « cu picioarele intepenite »nu poate merge  prea departe, iar picioarele societatii noastre romanesti sunt legile destul de proaste in care si  dupa care aceasta functioneaza.

 Libertatea mea interioara eliberata de orice emotie sau rigiditate mentala, imi spune ca  LEGEA nu poate exista doar in sine si prin sine, pentru ca o lege astfel inteleasa care este despartita de elementul esential, si anume relatia, raportul ei cu realitatea, nu face decat sa nasca o perceptie gresita  si mai ales o aplicare la fel de eronata.

 Legea nu poate fi nici doar o constructie juridica abstracta care urmareste numai generarea unor efecte, pentru ca importanta legii trebuie sa o constituie insasi demersul de apropiere a obiectivelor generale ale societatii cu cele ale oamenilor din viata de zi cu zi traita de acestia.

Filozofia de la care ar trebui sa plece orice legiuitor atunci cind adopta o lege este aceea ca principiul il reprezinta nevoile societatii si mai ales intelegerea corecta a acestor nevoi si luarea lor in considerare la adoptarea oricaror legi, si  nu elementul de obligativitate, de impunere prin care obligi societatea sa se supuna acestora, pentru ca nu acestea din urma sunt cele care definesc cu adevarat legea ci, relatia ei cu nevoile oamenilor a caror rezolvare o constituie insasi acceptarea si respectarea legilor, ca facind parte din binele la care fiecare dintre noi aspiram.

 La fel cum folozofia de la care ar trebui sa plece orice judecator cind aplica o lege priveste aceleasi elemente, si trebuie sa mearga chiar mai departe prin sondarea profunzimii acesteia, renuntand  la superficialitatea unei aprecieri doar de suprafata, tocmai pentru a nu lasa acele nevoi ale oamenilor sa se scufunde sub <adancimile> uneori nebanuite  de catre legiuitor. 

Din pacate caracterul de generalitate al legilor nu garanteaza ca acestea sunt si folositoare oamenilor, iar orice manifestare a acestora face sa priveasca pina la <durere> sistemul, statul, societatea si pe fiecare om , asa cum lipsa  de coerenta a legilor, a devenit de mult un punct asupra caruia s-ar putea ajunge cel mai usor la un larg consens in societatea romaneasca.

Daca as fi un medic bun, atunci principala mea preocupare ar fi aceea de a cauta sa aflu unde este slabiciunea pentru a putea sa stiu apoi ce medicament sa prescriu, ca jurist sunt insa interesat  sa vad care este slabiciunea cea mai mare a sistemului de justitie, iar aceasta slabiciune este aceeasi pentru sistem ca si pentru stat in general, respectiv lipsa unor legi bune care sa plece de la un principiu al binelui pentru oameni. 

O lege intotdeauna disponibila, fara ostentatie si fara calcule, a carei eficienta sa provina din simplitatea cu care se doreste gasirea unui sens si a unui echilibru in societate si mai ales in vietile noastre.

Mie, imi place sa  cred ca un jurist nu trebuie sa fie doar o broasca testoasa inchisa intr-o carapace de legi,  pe care alti i-au construit-o si din care nu trebuie sa-si scoata capul, nici macar putin pentru a vedea incotro se indreapta. Pentru ca daca  cumva ne aflam pe marginea unei prapastii in care am putea cadea,  iluzia ca vom  fi aparati de niste legi pe care desi le cunoastem  slabiciunea preferam sa o ignoram, nu ne va salva si nici nu ne va ajuta sa ignoram durerea provocata de o astfel de cadere.

Iar daca legiuitorul este intelept si invata masura ARMONIEI, el poate face din lege paine pentru cei carora le este <foame> si sabie pentru cei carora depasesc orice <limite>, dar mai ales poate sa transforme societatea in OAMENI.

Balasa Gabriel