Archive for September, 2007

Singuri in clipe de slabiciune

Sunday, September 30th, 2007

Avem cu totii clipele noastre de slabiciune, cind ne simtim atit de singuri, incat am fi in stare sa imbratisam si niste ciulini, ca sa scapam de ciudata senzatie de scufundare a spiritului, si de sufocare in problemele pline de aparenta materialului cu care ne luptam. 

Avem cu totii din cind in cind parte de o constrangere a unei frici pe care nu o intelegem si ne vedem impinsi de plasmuirile imaginare ale acesteia intr-o deznadejde unde nu mai exista nici o  speranta, si unde toate drumurile noastre pe care le-am construit si pe care am mers duc parca intr-un desert, fara nici o picatura de bucurie.

 Avem cu totii zilele noastre proaste, si cu siguranta acestea nu sunt usor de suportat, mai ales atunci cind descoperim dintr-o data ca  niciunul din lucrurile pe care le stiam nu ne mai ajuta, ca indoiala a aprins toate dorintele noastre si nu mai avem deloc rabdare sa mai asteptam, si mai ales ca toata puterea noastra s-a redus la o nerabdare aproape salbaticita.

Cu totii am trecut prin multe din aceste perioade, si poate vom mai avea de trecut prin altele, important insa mi se pare sa nu cadem prada disperarii pentru ca disperarea este acea prapastie care ne asteapta ca timpul nostru sa se impiedice de ea.Numai ca asa cum moare tristetea mingaiata de nedejdea noastra, la fel moare si disperarea.

Putem sa ne amintim in continuare de intamplarile din trecut, si chiar daca mai luam in seama lucrurile de altadata, noi trebuie   sa mergem insa cu timpul nostru inainte pentru a ne innoi, pentru a fi o cale catre descoperirea unei intelegeri dupa care tinjim in permanenta.

 Balasa Gabriel

Fiecare toamna este o pluta de salvare

Tuesday, September 25th, 2007

Iarasi ma prabusesc intr-o toamna, care mi se intampla in viata si simt ca degeaba incepe sa-mi para rau pentru mine, pentru ca : 

– fiecare toamna se intoarce la noi cu un tipar  influentat de energiile pe care le-am consumat in  sperantele pe care ni le-am pus in dorintele noastre, si minunatele ei zile generoase ne fac pe plac aratandu-ne cit de inutila este uneori modestia.

–  fiecare toamna aduce odata cu schimbarile din exteriorul nostru si o anumita dinamica a schimbarilor interioare care ameninta sa ne consume vointa, pentru ca nimeni nu-si poate pastra sub o tensiune prea mare orgoliul de a -si arata superioritatea  fata de ceilalti si care ne epuizeaza in primul rand simplitatea. 

– fiecare toamna face din tristetea noastra o pluta de salvare pentru nelinistile pe care le-am ingropat de-a lungul anului nevazute si nestiute in adincul sufletului nostru, iar aceasta tristete pluteste mereu pe risipirile noastre depuse in incercarea de a reusi sa facem cit mai multe dintre lucrurile pe care ni le-am propus.

–  fiecare toamna ne descopera propriile sentimente de singuratate sprijinite pe o senzatie de suprafata a unei slabiciuni acceptate  care ne face sa ne simitim mai buni cu noi insine, si care ne arata cum sa ne facem drum printre alegerile noastre ca sa gasim calea cea mai dreapta si cea mai scurta catre noi.

Este toamna, si  ma intorc la o imagine din copilarie, cand oamenii culegeau porumbul de pe cocenii uscatii si incarcau carutele cu virf, iar eu priveam relaxat transformarea zilelor toamnei intr-un fel de intimitate a unui sentiment de belsug.

Balasa Gabriel

Restructurarea modelului privind legile de organizare a justitiei

Monday, September 24th, 2007

Avem un model in ceea ce priveste legile de organizare a justitiei care este deja consacrat indiferent de judecatile pe care uni sau altii le putem face asupra acestuia. Stim de asemenea ca cea mai cunoscuta metoda de schimbare a unui model este conflictul care functioneaza prin confruntarea unor idei opuse, aceasta insa poate genera o rigidizare a modelului existent care poate fi o frana in calea oricarei schimbari. De aceea eu propun sa incercam un mod nou de schimbare a modelului, care nu se face printr-un alt model din exterior, ci doar prin rearanjarea interna a informatiilor disponibile in modelul existent, restructurare care poate duce prin ea insasi la aparitia unui alt model.

Avem astfel lucruri care sunt blocate in vechile modele, si putem sa luam aceste lucruri pe care sa incercam sa le combinam  intr-o varianta noua a modelului.

 Eu nu sustin ca actualul model privind legile de organizare a justitiei este gresit dar nici perfect,  sustin insa ca nu trebuie sa acceptam pur si simplu o rigiditate aroganta a acestuia, si mai ales ca putem si avem dreptul sa incercam sa producem si alte modele alternative, pentru ca aceste legi nu reprezinta un scop in sine ci ele sunt importante prin efectul lor asupra justitiei si asupra societatii romanesti.

 Intrebarea pe care mi-am pus-o si pe care v-o pun si dvs. este:

 -chiar trebuie sa consideram ca modelul actual al legilor de organizare a justitiei este singurul model convenabil si posibil? 

Atunci de ce  este considerata, chiar de CSM,  necesara o modificare a legilor de organizare a justitiei daca prin aceasta nu se incearca indreptarea sistemului de justitie intr-o directie noua si utila obtinerii unei solutii optime?

Raspunsul meu este ca modelul existent nu prea mai functioneaza si indirect se cauta o imbunatatire a acestuia, dar nu pe calea unei restructurari ci mai degraba pe calea adaugarii unor elemente care nu fac decat sa  rigidizeze modelul existent, ceea ce imi pare impotriva oricarei logici de modificare sau schimbare, care a fost acceptata cel putin la nivel declarativ de CSM.

Sa luam Legea privind organizarea judiciara, si vom vedea ca nici o prevedere constitutionala nu  justifica si nu impune o obligatie a unei reglementari comune a organizarii puterii judecatoresti si a organizarii activitatii procurorilor, ba mai degraba se impunea o tratare separata a acestora doua. De aceea propunerea mea este  sa modificam legea privind organizarea judiciara, prin realizarea a doua legi separate, – o  Lege privind organizarea puterii judecatoresti, si – o alta lege privind organizarea activitatii Ministerului Public, lucru perfect realizabil si care s-ar constitui intr-o directie noua aplicata justitiei din Romania. Sunt lucruri care creaza confuzie in aceasta lege, pentru ca nu putem continua la nesfarsit sa spunem cetatenilor ca judecatorul este un fel de procuror si procurorul este un fel de judecator, ca nu exista de fapt nici o diferenta intre acestia, ca activitatea lor nu este diferita, nu, toate acestea sunt lucruri neadevarate, si din fericire le vedem noi si ceilalti din ce in ce cu mai multa evidenta avind la dispozitie numeroasele informatii ce ne vin de pe plan extern. Este de fapt o situatie din care trebuie sa iesim, si putem face acest lucru destul de simplu doar printr-o restructurare a modelului existent. 

In aceasta lege de organizare a puterii judecatoresti care se va referi doar la puterea judecatoreasca, putem sublinia in plus fata de prevederile existente ca :

– ” Justitia se realizeaza de cãtre judecãtori prin instantele judecatoresti”   

– “ Justitia se infaptuieste in numele legii având la bazã principiul supremaþiei dreptului”

– stabilirea ca “Adunarea generalã a judecatorilor este un organ permanent “situatie care este in fapt incomplet prevazuta chiar si de actuala lege.

Separat putind realiza o lege de organizare a activitatii Ministerului Public.

Si in ceea ce priveste Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor lucrurile stau la fel. Si aici printr-o alaturare fortata a acestor doua profesii diferite, cu functii diferite, proceduri diferite, chiar si constitutional diferite (Constitutia vorbeste separat despre un statut al judecatorilor(art.125) si separat de un statut al procurorilor(art.132)), nu s-a reusit decat crearea unor confuzii nu numai in ce priveste perceptia cetatenilor, dar chiar si in ceea ce priveste functionarea lor .

Deci o Lege privind statutul judecatorilor, am putea sa o imbunatatim fata de prevederile existente cu urmatoarele prevederi:

Judecatorii sunt profesionisti care infaptuiesc justitia prin instantele de judecata in cadrul carora functioneaza, avind ca scop asigurarea suprematiei dreptului.”

– caracterizarea profesionalismului judecatorilor

– plecind de la acest statut de profesionisti crearea pentru inceput a unui “Corp profesional al judecatorilor ce  se  constituie la nivel national din judecatorii de la toate instantele de judecata, reprezentantul acestuia fiind Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care tine si evidenta membrilor acestui corp.”

Si separat o lege privind statutul procurorilor cu tot ceea ce tine de caracteristicile proprii acestei profesii.

In ceea ce priveste Legea privind CSM, nu as fi de acord cu marirea perioadei madatului, pentru ca in definitiv caracteristica principala a membrilor acestuia este calitatea de judecator sau procuror, calitate care trebuie pastrata neputind fi transformata intr-o calitate de functionar, de asemenea cred ca ar pute fi imbunatatit modul privind alegerile membrilor CSM, si am putea modifica citeva lucruri care sunt pe deplin acceptabile:

In primul rand urmarind linia celorlalte legi de organizare privind distinctia clara dintre judecatori si procurori,  stabilirea  competentei fiecarei sectii pentru tot ceea ce inseamna cariera profesionala a judecatorilor sau dupa caz a procurorilor, Plenul avind stabilita prin lege in mod imperativ  atributia de a solutiona plingerile acestora impotriva hotararilor sectiilor, lucru care desi legal, nu este respectat in prezent, cind Plenul ia majoritatea hotararilor in locul Sectiilor.

– “   Consiliul Superior al Magistraturii este independent si se supune numai legii. Consiliul Superior al Magistraturii este partea componenta a autoritatii judecatoresti care garanteaza si asigura independenta si impartialitatea justitiei, a judecatorilor care o realizeaza, precum si independenta activitatii judiciare desfasurate de procurori.”

–  ” Consiliul Superior al Magistraturii asigura justitiei, in raport cu celelalte puteri constitutionale, un spatiu liber de ingerinte externe, presiuni si constrângeri politice,  economice, sau de orice alta natura, necesare unei independente reale a justitiei.

Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Justitiei asigura conditiile necesare desfasurarii activitatii de justitie in Romania”

 Toate acestea nu sunt decat o incercarea de crearea a unei perspective noi, prin care sa incercam declansarea unei restructurari eficiente a justitiei. Multi dintre noi sunt constienti de faptul ca trebuie sa gasim idei noi, ceea ce trebuie sa acceptam este ca acestea nu trebuie neaparat sa insemne inventii inedite, de multe ori ideile noi se pot naste si in cadrul modelelor vechi prin restructurarea lor,  prin rearanjarea lor in alte feluri.            Si chiar daca uni vor mai mult , eu cred ca sunt importante aceste restructurari care le putem face fara mari inovatii dar care ne aduc in mod esential stabilirea unei alte directii in care se poate indrepta justitia, o directie care este nu numai corecta dar se poate dovedi si eficienta.

Balasa Gabriel

Monday, September 24th, 2007

Propunere Lege privind organizarea puterii judecatoresti

Monday, September 24th, 2007

Propunere lege privind statutul judecatorilor

Monday, September 24th, 2007

Propunere de modificare a Legii privind CSM

Compasiunea si maretia unor spirite

Wednesday, September 5th, 2007

Intotdeauna compasiunea mi-a adus aminte de momentele in care m-am simtit ranit, rusinat sau nepotrivit, cind sentimentele de nevrednicie ma lipseau de sprijinul a ceea ce nu credeam  ca sunt pregatit sa primesc.        Da, am gustat din lacrima compasiunii si am simtit uneori mania acesteia, atunci cind privirea mea s-a scurs peste fetele oamenilor “amarati” –  fara o mina, fara un picior sau mai rau fara nici o speranta, pe care i-am intalnit peste tot. Recunosc ca pe linga multi doar am trecut fara sa ma opresc, iar trecerea mea a fost mai mult o fuga de emotiile si sentimentele care se intorceau impotriva normalitatii mele fara sa accepte nici o scuza din cele pe care eram gata sa le inventez.

         Compasiunea pe care am simitit-o mereu in fata celor “batuti de soarta” facea parte dintr-un sentiment de dezamagire ca viata poate fi uneori atit de cruda si nedreapta, iar aceasta imi bloca orice aplecare spre “iubirea “de acestia, care desi se aflau aproape de mine , se comportau totusi altfel decat m-as fi comportat eu.

        De curind insa am incetat sa mai fiu dezamagit si am incercat sa accept compasiunea nu ca o iubire cu mila, nu ca o tradare a omului de catre el insusi, ci doar ca o relatie cu mine insumi, care a facut dintotdeauna parte din mine, ca un anumit nivel din sufletul meu unde viata se gaseste pe un alt plan si unde stiu cu siguranta ca eu sunt “iubit” mereu la fel cu toti ceilalti.

         Pina la urma, odihnindu-mi sufletul intre  emotii mi-am dat seama ca aceasta compasiune nu este decat o forma ce urmeaza continutul unei “admiratii”, realizand ca incet incet efectele acesteia imi pot activa o stare cu totul  noua.

          Si de atunci, oamenii “amarati”pe care-i intalneam nu mi s-au mai parut slabi, si nici sentimentul de mila nu m-a mai pus pe fuga. Privindu-i cu ochii sufletului, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam nu era decat o forma, continutul insa era stralucitor, pentru ca in fata mea erau niste spirite care au ales niste stari considerate de orice om normal nu numai injositoare ci si chinuitoare.

        Cum sa mai simt compasiune in fata  unor spirite care accepta umilintele unor slabiciuni, ce mie imi par ingrozitoare ?

          Poate ca mai nimerit ar fi sa ma inclin adinc inaintea maretiei acestor spirite ce au ales o viata chinuita, pentru a ne arata noua ca viata unui om este extraordinara, ca trebuie sa iubim  fiecare clipa, ca trebuie sa fim fericiti pentru ca putem merge, putem vedea, putem gandi, putem muncii, putem spera, putem iubi, …..

          Pentru mine de acum incolo acesti oameni “amarati”au devenit niste” maestri” care sunt cu mult inaintea mea pe calea spirituala si de la care pot invata simplitatea cu care sa-mi port intregimea corpului si spiritului meu.

            Ochii mei nu vor mai vedea nici un corp chinuit, ci doar un spirit curajos, sentimentele mele nu vor mai simti mila, ci iubirea pentru aceste spirite care au ales sa ne hraneasca  cu puterea fiintei si nu cu slabiciunile unui corp, care au ales sa renunte la orice scuze pentru a trai impreuna cu viata incercarile oricat de grele ar fi acestea.

          Si  apropiindu-ma de acestia am mai simtit ceva, ca oamenii sunt spirite care locuiesc in interiorul unui corp si nu invers, ca unele dintre aceste spirite au ales sa ne arate cum trebuie sa desfacem fiecare clipa de falsa imagine a unor greutati, pentru a gasi in fiecare dintre acestea simburele unei ‘”fericiri” care ne ajuta fiinta sa respire clipa cu clipa iluzia acestei lumi pentru a putea reconstrui  intregul spiritual din care venim si dupa care tanjim in orice moment al existentei noastre pe acest pamant, si mai ales ca totul tine de iubirea cu care ne putem accepta neconditionat asa cum suntem.

Balasa Gabriel, doar un spirit intr-un corp 

       

  

Ordinea de drept in Romania

Monday, September 3rd, 2007

Toate lucrurile in aceasta lume tin de o anumita “ordine”, chiar si atunci cind aceasta arata mai mult a haos, pentru ca esentialul pentru orice ordine este ca mai intai sa ai, si apoi sa cunosti bine motivatia acesteia si scopul pe care vrei sa-l atingi prin impunerea ei. Da, este  corect impunere, pentru ca orice ordine trebuie impusa, incepind de la cea mai simpla pina la cea mai complexa, chiar daca multi dintre noi ar dori sa transforme reactia de acceptare intr-o adevarata participare.

Necesitatea existentei ordinei tine de o strategie de autoconservare a omului, de o acceptare a unui echilibru pe care noi luati individual inca nu l-am gasit.

Iar la nivelul societatii, avem asezate in cercuri concentrice mai intai : ordinea sociala cu cele mai mari limite, din care se naste ordinea politica, si din care la randul ei se naste ordinea de drept, punctul central al tuturor acestor ordine fiind  « individul », care in mod paradoxal este si singurul ce poate da adevarata masura a acestora, pentru ca el reprezinta temelia lor, adica scopul  esential.

Ordinea de drept fiind cea mai apropiata de individ, este si cea care il poate influenta cel mai mult, de aceea mi se pare interesanta analizarea acesteia.

Astfel orice ordine trebuie impusa prin forta, iar forta apartine unei puteri anume. Ordinea de drept care urmareste « conturul »unei ordine sociale,  ia nastere prin puterea legiuitoare, este executata si aplicata de puterea executiva si este administrata de puterea judecatoreasca. Echilibrul unei ordine de drept este dat in mod direct de echilibrul puterilor intre ele, prin  care se  incearca sa se pastreze conturul unei anumite ordine sociale in deplin acord cu drepturile si interesele individului.

O examinare atenta a ordinei de drept in Romania, ne arata ca aceste trei puteri :legislativa, executiva si judecatoreasca , nu sunt inca in echilibru, ca fiecare dintre acestea isi amplifica sau isi reduc activitatea fiind departe de orice echilibru.

De fapt puterea legislativa exagereaza prin umplerea a mii de pagini cu legi care nu-si au originea intr-o nevoie sociala autentica si care de multe ori se contrazic sau sunt considerate la putin timp de la adoptare ca fiind proaste si sunt iarasi schimbate, numarul mare al acestora anulind calitatea si eficienta lor.

Puterea  executiva exagereaza la randul ei prin emiterea de « norme metodologice »date in aplicarea si executarea legilor, care de fapt modifica legile, pentru ca aceste norme nu pot avea decat un caracter intern ce tine de organizarea executarii legilor, ele fiind insa in mod gresit transformate in adevarate parti ce complinesc legile adoptate de legislativ, si care sunt impuse indivizilor ca si niste legi, desi nu au deloc acest caracter.

 In timp ce puterea judecatoreasca este singura care si-a redus ingrijorator activitatea de administrare a ordinei de drept la o simpla aparenta de legalitate.      

Aceasta activitate de administrare, inseamna  “administrarea legilor”, adica urmarirea in permanenta a legitimitatii sociale care reprezinta in mod esential scopul pentru care acestea au fost adoptate si pentru care trebuiesc respectate si executate, si nu in ultimul rand activitatea de reglare a societatii in raporturile acesteia cu drepturile individuale ale oamenilor. Iar legitimitatea, este starea de conformitate a ordinei sociale cu ordinea politica, a ordinei politice cu ordinea de drept, si a ordinei de drept cu individul si drepturile fundamentale ale acestuia.

Daca aceste lucruri sunt reale, atunci este clar ca  echilibrul adus de puterea judecatoreasca lipseste din principiul unei ordine sociale in Romania.

.

Balasa Gabriel