Archive for September, 2009

Tuturor celor care stim cu adevarat sa ascultam

Monday, September 28th, 2009

Daca imi pare rau de ceva in aceasta viata, este faptul ca nu sunt in stare sa inteleg  tot ce imi apare in fata sau in spate, in dreapta sau in stanga. Degeaba citesc si cred ca am inteles cate ceva, pentru ca foarte repede vine o vreme cand  imi dau seama pe propria mea piele ca de fapt nu prea am inteles  si nu stiu mai  nimic din tot ceea ce se intampla in jurul meu.

Imi inchipui uneori ca mintea mea este ca un om surd si prea vorbaret, care desi nu aude deloc ceea ce ii spun ceilalti, totusi continua sa vorbeasca  ”palavragind” mereu la nesfarsit cu speranta ridicola ca odata si odata  va putea sa inteleaga  chiar si ea ceea ce spune , repetand mereu si mereu cuvinte, pe care ceilalti le pot lua uneori din pacate ca sprijin pentru existenta lor.

Sincer sa fiu imi pare rau ca nu am ajuns inca la acea capacitate in care sa-mi pot opri mintea sa mai palavrageasca si  sa o fac sa asculte cu adevarat ceea ce spun ceilalti.

Numai ca uneori din aceasta palavrageala a mintii, ca intr-o magie cineva imi arata semne infinitezimale de o claritate  extraordinara pe care nu indraznesc sa le incui in mine si sa le ascund, avand eu inca  speranta ridicola, ca orice om, ca acestea ma vor ajuta, daca vreodata ma voi rataci rau de tot, sa ma intorc macar la cel pe care-l stiu acum, asa imperfect cum sunt, dar macar cu putinta de a avea un confort minim dat de obisnuinta pe care o am cu mine insumi.

Uni dintre noi sunt insa chiar ghinionisti atunci cand cad fara sa vrea si  sunt raniti de cuvintele transformate in arme de catre oameni ce se amuza desfatandu-se cu ideea unei inteligente superioare celorlalti.

Din pacate parca nimeni dintre noi nu simte nevoia sa infrumuseteze aceasta lume in care traim, nimeni nu vrea cu adevarat sa o faca sa arate mai bine, sa o armonizeze, parca toti suntem mai mult preocupati sa ne chinuim cu ingrosarea tuselor de rautati, nedreptati si atacuri pentru a putea apoi sa strigam  si sa ne plangem de uratenia acestei lumi.

Daca vreti un exemplu simplu de cuvant pe care eu nu l-am inteles, atunci va spun ca acesta este cuvantul ”Reforma”.  Daca este sa privim dincolo de acest cuvant si in jurul lui vom vedea ca aproape toti am inteles ca ”Reforma” INSEAMNA de fapt  rezolvarea problemelor noastre.

Si atunci tot am incercat sa ne rezolvam problemele din societate cu o reforma in justitie, cu una in administratie, cu o reforma in invatamant sau in sanatate, numai ca plecand de la o intelegere gresita a acestui cuvant, nu numai ca nu am reusit sa rezolvam nimic din toate acestea, dar mai mult decat atat ne-am trezit azi si mai dezorientati de toata zbaterea aceasta facuta fara nici o intelepciune.

Pentru ca tacerea si ascultarea acestui cuvant ”Reforma” nu poate decat sa ne aduca la intelegerea corecta a acestuia, dupa care, reforma inseamna chiar o transformare radicala, o transformare a lumii in care traim si a institutiilor pe care le investim cu puterea noastra, o transformare a noastra si a gandurilor noastre, o transformare cuvintelor  si a intelegerii noastre despre greutatile pe care le traim.

De ce nu am invatat sa ascultam?

Nu am invatat sa ascultam pentru ca umanitatea este inca prinsa in capcana vechimii sale  care s-a intarit doar in violenta, in ura si in minciuna ca intr-un tipar in care este demult blocata.  Pentru ca indiferent daca peste toate acestea s-a aplicat acel strat de lac subtire si lucios de civilizatie, acesta nu ne poate conduce spre o noua umanitate asa cum forta creativitatii ne indeamna sa o construim intr-o noua normalitate dupa care existenta noastra tanjeste.

De aceea cred ca a venit timpul sa le spunem oamenilor, mai ales celor care ne conduc:

– Lasati palavrageala! ….pentru ca intelepciunea nu apartine niciodata cuvintelor.

 Intelepciunea nu poate sta nici in frumusetea cuvintelor, nici in duritatea  sau in smecheria acestora, si nici in inteligenta sau increderea pe care am putea sa le recunoastem oamenilor care le spun.

Intelepciunea sta doar in intelegerea gandului din care au fost plamadite  cuvintele si in intentia acesteia  de a construi mereu ceva spiritual  pentru oamenii din aceasta lume.

 Si cum aceasta intelegere ne poate apartine noua, tuturor celor care stim cu adevarat sa ascultam toate cuvintele acestea ce se pravalesc peste noi ca o ceata sub care se ascund uneori lucrurile ce nu se vor spuse sau aratate in mod direct, sa luam aminte oameni buni si sa incepem sa ne recunoastem aceasta intelepciune care ne apartine, in zilele si in anii ce vor urma.

Balasa Gabriel  

Aproape o putere

Saturday, September 26th, 2009

Poate ca nu am reusit sa castigam din partea celorlalte puteri nici o recunoastere a statutului de PUTERE JUDECATOREASCA, poate ca multi vor spune dupa acest protest, ca am fost pentru putin timp si noi APROAPE O PUTERE, noi vom spune insa, ca niciodata pentru noi PUTEREA nu a fost si nu va fi un scop in sine (cum din pacate este si se manifesta pentru celelalte puteri). Scopul nostru a fost departarea de iluzia ca cedarea in fata celor impuse intr-un mod  care aduce prejudicii functionarii institutiei JUSTITIEI este un lucru normal pe care trebuie sa-l acceptam, indiferent de faptul ca noi simtim anormalitatea zilelor si anilor pe care ii traim in Romania, pentru ca nu se poate face nimic.

 Scopul nostru a fost o purificare a normalitatii pe care toata lumea o asteapta, o actiune a carei calitate sta in intentia pe care o determina, aceea de a rupe iluzia sub care traim si a restabili comunicarea cu idealurile si valorile de care Romania duce azi lipsa.

In consecinta, atunci cand vorbim de independenta justitiei este clar ca nu trebuie sa ne oprim la o valoare analogica si aproximativa a acesteia oferita de celelalte puteri constitutionale sub forma unui simplu cuvant ci, trebuie sa ne-o asumam in mod direct sub aspectul ei calitativ, acela de strapungere a aparentelor si de gasire a esentei acesteia, respectiv incurajarea valorii normalitatii pentru o societate bulversata si slabita de exceptii.

Independenta justitiei trebuie sa se regaseasca in legitimitatea si omogenitatea legilor care vor trebui sa fie mult mai bine cercetate de catre judecatori. Pentru ca de prea mult timp in Romania s-a uitat un fapt esential, si anume ca legea nu constituie decat o parte a unui ansamblu din care fac parte si efectele concrete si tinta acestora,  a caror unitate proprie nu poate fi rupta de o perspectiva istorica si sociala a societatii in care traim, definita in mod artificial de politicieni.

 Nu trebuie sa mai manifestam o Slabiciune care sa stea in cedarea si lipsa unei patrunderi intelectuale fata de aparentele pe care le induc unele legile pe care trebuie sa le aplicam, si acceptarea unui formalism literal al acestora, sacrificand astfel esentialul acestei vieti care nu poate fi decat omul si justa lui masura in societate, in favoarea accesoriului manifestat prin reactia la aparenta si atasamentul exclusiv fata de forma.

Nu va ganditi ca am pierdut ceva pentru ca nu am obtinut tot ce am cerut, pentru ca trebuie sa acceptam faptul ca binele poate fi imperfect dar asta nu poate sa-l transforme in rau, asa cum nici raul perfect nu este  ceva bun.

 Si daca  azi in Romania peste toata confuzia noastra, sunt oameni care falsifica peste tot proportiile juste si care inverseaza raporturile normale incearcand sa ascunda  defectele fundamentale ale nefunctionarii unor institutii niciodata reformate cu adevarat ci doar vopsite mereu proaspat, trebuie sa spunem ca cel putin noi am pierdut naivitatea supravietuitorilor doritori sa creada in orice iluzie care nu le tulbura visele si sperantele, si am castigat o luciditate pe care va trebui sa o reflectam si asupra societatii in care traim si muncim.

Balasa Gabriel

Cuvintele…

Tuesday, September 22nd, 2009

Risipite printre visele uitate

stau cuvintele noastre

ca niste oase albite de soare

de pe care a cazut de mult carnea gandurilor moarte

pana se prefac in pietre

care ne ranesc cu nemiscarea lor

sufletele noastre.

 B.G.

Tacerea este arma esentiala a puterii

Tuesday, September 22nd, 2009

De multe ori am vazut si am simtit fiecare dintre noi lucrurile care nu merg bine in societate, numai ca foarte repede gaseam cai de consolare si mijloace de a uita toate aceste lucruri care nu ne placeau dar pe care le suportam, pentru ca este atat de usor sa ne amagim noi, pe noi insine.        

   Azi simtim insa, mai mult decat oricand ca principiile si normele sociale si-au pierdut valoarea si relevanta dar, mai ales simtim  necesitatea inlocuirii acestora cu ceva nou, cu ceva mai bun si care sa opreasca diluarea constintei noastre.      

    Daca ne uitam acum la granitele trasate de autoritatile statului si la structurile acestuia incremenite, vedem  caracterul fundamentalist al acestora care nu va putea fi inlaturat decat prin fluiditatea unor idealuri comune.       

   Din pacate insa, nu mai exista nici o empatie la nivelul puterii fata de lucrurile necesare in societate, motiv pentru care oamenii probabil ca ar trebui sa invete  si in Romania o alta modalitate de abordare a subiectului puterii. O abordare bazata pe principiul elementelor opuse respectiv printr-o structura a polaritatilor.     

      Astfel la un pol exista puterea conducatorilor iar la celalalt pol slabiciunea societatii  asupra careia este exercitata aceasta putere , iar aceste doua elemente duale formeaza statul.         

    Un stat care functioneaza normal, este un stat puternic care se afla la mijlocul distantei dintre putere si slabiciune, iar esențial devine locul de echilibru in care cele doua polaritati pot forma o unitate, acestea influentandu-se in  mod corect una pe cealalta.     

        Un stat care nu functioneaza normal este insa, acel stat slab in care respectiva dualitate putere-slabiciune functioneaza prin separarea acestora si prin imposibilitatea unui echilibru si implicit a formarii unei unitati,  in care slabiciunea va depinde exclusiv de vointa puterii care nu mai poate fi influentata de nimic altceva si care va actiona pur si simplu neconditionat si nelimitat in numele elementului opus-slăbiciunea societatii.       

       Singura alternativa la un stat slab ramane astfel doar echilibrarea puterii prin intarirea slabiciunii societatii, aceasta insa nu poate depinde niciodata de forta bruta ci doar de nivelul de constinta al societatii respective.        

       Pentru ca aceasta unitate necesara a polaritatilor diferite ale unui stat nu depinde de punctele noastre de vedere, de opiniile pe care le avem sau dorintele noastre, si nici de forta ce se poate exercita asupra noastra ci, totul depinde doar de nivelul de constiinta al oamenilor din societatea in care traim.       

       Protestul magistratilor nu este de fapt decat o incercare de trezire a  constintei  unor oameni ce au sesizat dezechilbrul grav al societatii in care traim, si care si-l asuma in numele intregii slabiciuni al societatii noastre.      

      El nu are nimic de-a face cu o confruntare sau cu o lupta pentru putere. Si probabil ca daca nu va fi inteles de oameni va fi strivit de  o Putere care-si foloseste arma esentiala – TACEREA, adica ignorarea cu indiferenta a unei incercari de a schimba cu adevarat ceva din structurile incremenite ale statului.       

        Din pacate toate criticile aduse acestui protest si presiunea exercitata asupra noastra nu sunt puse intr-o relatie directa cu comportamentul unei puteri ocupate sa greseasca si sa devina superioara prin refuzul direct si inexplicabil al oricarei incercari de a discuta cu aceasta, pentru ca doar lipsa acestei discuti a dus la protestul acesta prelungit, care altfel nu ar fi existat.             

      Si daca ma indoiesc de efectul acestui protest prin care incercam sa ne eliberam societatea romaneasca de sub indiferenta Puterii, atunci va rog sa-mi dati voie sa nu ma indoiesc de normalitatea acestui protest.              

     Pentru ca aceasta este modalitatea normala prin care mai intai se creeaza noi energii  dandu-se valoare unor idei si principii acceptate de cat mai multi oameni, pentru ca apoi sa se ajunga la o schimbare in gandirea societatii, dupa care sa se treaca efectiv la construirea echilbrului de care avem nevoie in societatea romaneasca.        

          Sa speram insa, ca  nu vom mai confunda pentru multa vreme, adevarata putere cu puterea simpla de a conduce, pentru ca adevarata putere sta in intelegerea slabiciunii care da nastere puterii.

Balasa Gabriel                                              

VIATA noastra

Monday, September 21st, 2009

Traim aceasta viata asa cum ne pricepem fiecare dintre noi, uni cu noroc alti cu speranta doar, multi dintre noi  insa o facem ca si cand nu am avea altceva mai bun de facut, adica parca obligati, fara pasiune si fara bucurie.

 De fapt, noi suntem aceia care nu stim cum sa traim pentru a fi multumiti cu aceasta viata,…… aflati mereu in cumpana cu un suflet ce cauta locul cel mai sfant din noi, ne trezim departati de viata  pentru ca nu intelegem ca aceasta nu inseamna eficienta sau satisfactie  ci doar exercitiul unei iubiri care este singurul ce ne poate invata sa traim omeneste..

Pentru ca viata aceasta nu a inceput cu mine sau cu el ori cu tine, noi ne-am urcat din mers intr-o statie pe care am uitat-o deja si care nu ne mai intereseaza. Ignorand faptul ca acea statie este  locul unde vom ajunge din nou candva pentru a ne intreba despre viata noastra, si la ce a fost buna aceasta.

Ce cautam  in aceasta viata?

Multi dintre noi ar spune ca – O viata mai buna. 

Hmm…  cam ciudat sa cauti in aceasta viata o viata mai buna. Viata este una singura si toata este la fel, numai noi ne pacalim cu  particelele pe care le simtim la un moment dat din aceasta.

….nu stim cum sa traim, dar asta nu ne impiedica sa ne dam mari cunoscatori sau chiar specialisti, ca si cum am fi mai trait nu stiu cate vieti inainte si avem atata intelepciune incat putem sa alegem lucrurile cele mai bune pentru noi dintr-o experienta pe care din pacate insa nu o avem, sau  poate ca de fapt nu ne-o mai amintim.

Nu stiu daca Viata asta  se traieste singura sau o traim noi, nu stiu daca existenta noastra inseamna doar viata, cu siguranta insa lumina si intunericul fac parte impreuna din aceasta viata. SI suntem  in viata atunci cand putem respira lumina acesteia, si ramanem in aceasta chiar si apoi cand incetam si trecem prin intunericul ei pentru a ne trezi din nou respirand o alta lumina mai profunda.

… Viataaaa nu ne paraseste, noi insa niciodata nu suntem siguri, si ne repezim la ea de frica sa nu o pierdem, iar de multe ori o ascundem chiar de noi.

Aceasta viata imensa este cea  in care am aparut, chiar daca noi o strangem lacomi in ghemuri mici de ganduri si fapte numind-o doar a noastra, si plini de naivitate ne inchipuim ca viata aceasta nu este decat o suma a dorintelor noastre, care poate trece odata cu disparitia noastra din aceasta lume. 

Din pacate marea noastra greseala este ca noi confundam aceasta viata cu lumea in care traim, ca si cand aceasta insasi ar fi viata noastra.

Numai ca totul este o iluzie, noi nu putem trai in afara vietii, iar lumea aceasta este doar ceea ce noi am putut faptui din aceasta viata, si atat, iar intre noi fie vorba lumea nu este prea reusita.

Viata aceasta nu este  o simpla intrebare pe care sa ne-o punem singuri, viata aceasta este doar unicul raspuns al universului  la iubirea lui  Dumnezeu.Si acest raspuns se afla mereu in inimile noastre, si este atat de simplu sa-l daruim si noi! 

Daca Dumnezeu este iubire si iubirea este viata, in aceasta lume rece si trista inseamna ca am uitat demult sa primim si sa daruim din aceasta  macar putin pentru noi insine si pentru ceilalti!

Pentru ca Viata fara iubire, asezata in afara noastra sau in noi, ramane stearpa ca o flacara ce ne arde in loc sa ne transforme in lumina adusa de aceasta.  

  Balasa Gabriel

Orice putere se termina acolo unde incepe neincrederea

Saturday, September 12th, 2009

Mai  este valabila oare conceptia noastra despre STAT ? 

Pentru a raspunde  la aceasta intrebare cred ca trebuie mai intai sa ne intrebam: Ce stim noi despre STAT ?

Auzim peste tot de cele trei puteri in stat LEGISLATIVA, EXECUTIVA  si PUTEREA JUDECATOREASCA, care si sunt intr-adevar fundamentate prin Constitutie.

Probabil ca  fiecare se gandeste de fapt ca puterea nu poate fi decat una singura pentru a putea conduce un STAT cat mai bine, numai ca atunci cand toata puterea este intr-o singura mana, aceasta face legile, le pune in executare si judeca nemultumirile oamenilor in legatura cu functionarea acestor legi in societate toate dupa interesul ei, iar asta are un alt nume decat STATUL DE DREPT sau DEMOCRATIE, si cu siguranta nu este ceea ce vor oamenii.

  De fapt  structura si relatiile PUTERII sunt mult mai diverse si mai complicate decat credem noi. In orice societate exista o diversitate de interese si chiar o manifestare antagonica a acestora, de aici pana la o lupta intre membrii societatii pentru realizarea intereselor nu mai este decat un pas, iar asta poate duce la disparitia oricarei colectivitati. 

 De aceea solutia a fost gasita printr-o structura organizata sub forma STATULUI, care trebuie sa functioneze ca un generator de ordine, sa puna capat conflictelor si haosului si sa stabileasca reguli ce trebuie respectate de indivizi  tocmai pentru ca acestia sa se poata manifesta in societate asa cum ei considera ca este bine pentru ei, iar cand acestia se simt nedreptatiti sa se poata adresa   unei autoritati (Puterea Judecatoreasca) la fel de puternice ca si cele care au stabilit regulile si le-au pus in executare.

In mod normal orice relatie de putere se manifesta intre putere si membrii societatii. Prin exercitarea acestei puteri nu trebuie insa urmarita doar dorinta de a face niste reguli care sa profite celor care  detin puterea ci, aceasta trebuie manifestata pentru a arata societatii calea pe care  trebuie sa mearga, locul unde se doreste sa se ajunga, mijloacele prin care se va face  aceasta si solutiile pe care le considera cele mai bune pentru atingerea fericirii de  catre  oamenii din aceasta societate..

Daca insa in STAT sunt trei puteri, atunci relatia de putere dintre acestea numai functioneaza la modul normal, ca de la o autoritate care comanda la un individ care trebuie sa se supuna. Aici cred eu ca intervine acea lupta politica pentru castigarea unei puteri cat mai mari, pentru a putea controla cat mai mult din societate, dar si pentru a putea  perpetua aceasta putere. 

De aceea cred ca ar trebui ca intre cele trei puteri sa se faca o distinctie clara,  intre puterea care lupta pentru a conduce si a se perpetua- aceasta este puterea politica formata din Legislativ si Executiv, si intre PUTEREA DE ECHILIBRU adica Puterea Judecatoreasca, care trebuie sa mentina o balanta corecta intre dorintele si vointa Puterii Politice si  interesele reale ale indivizilor  care au cedat din drepturile si libertatile lor nu pentru a fi condusi ci doar pentru a putea sa se bucure de celelalte drepturi si libertati pe care le au.

 Puterea STATULUI a fost astfel impartita  cu scopul clar de a nu se ajunge la dictatura, iar pentru a garanta drepturile si libertatile oamenilor de catre Puterea Politica care stabileste si pune in aplicare toate regulile jocului in societate, si  care  nu trebuie sa faca acest lucru doar in favoarea sa si urmarind doar profiturile de imagine, de organizare si de perpetuare a autoritatii sale a fost stabilita si o a treia putere cea JUDECATOREASCA, care nu are nici unul din atributele Puterii Politice, care nu face regulile jocului, nu conduce, dar  care trebuie sa urmareasca in permanenta si sa atraga atentia asupra functionarii corecte si normale a societatii, cautand sa restabileasca  mereu echilbrul intre exercitarea oricarei PUTERI SI interesele si drepturile oamenilor.

Treptele oricarei puteri care ii dau inaltimea necesara fata de societate pentru a o domina, contin un  aspect important al oricarei autoritati, acela al legitimitatii.  

Legitimitatea Puterii Politice este data de votul pe care aceasta il obtine de la oameni, din pacate, Puterea Judecatoreasca de la noi nu are o asemenea legitimitate, si astfel  intr-un mod  defectuos legitimitatea acestei puteri  vine tot de la Puterea Politica  doar daca aceasta i-o recunoaste.

Atunci insa cand Puterea Politica este prima care contesta Puterea Judecatoreasca prin orice mijloace si metode incepand de la  o discursivitate critica potentata la maxim pina la masuri concrete luate impotriva acesteia, lucrul asta  nu face decat ca Puterea Judecatoreasca  sa nu fie perceputa ca o adevarata putere asa cum o prevede Constitutia si sa-si piarda orice autoritate fiind transformata doar intr-o organizatie condusa de Puterea Politica si aflata in subordonarea acesteia.

Este adevarat ca aceasta lipsa a legitimitatii Puterii Judecatoresti este resimtita de oameni ca o negativitate care atrage azi si va atrage intotdeauna reactia de contestatare mai ales cand aceasta nu este doar incurajata de Puterea Politica  ci, chiar exercitata la modul cel mai agresiv. De aceea cred ca unul din obiectivele societatii noastre ar trebui sa fie acela de stabilire a unui mecanism de  obtinere a legitimitatii si de catre Puterea Judecatoreasca.

Pentru ca dimensiunea oricarei Puteri Politice este de a domina si de a influenta prin mecanismele de care dispune toate elementele structurale ale societatii, acest lucru face ca aceasta sa nu recunoasca niciodata relatia cu Puterea Judecatoreasca ca o relatie intre autoritati ce trebuie sa se controloze reciproc pentru bunul mers al societatii, transformand-o ori de cate ori are prilejul intr-o relatie de subordonare, pentru a demonstra cine detine cu adevarat PUTEREA.

Daca mai punem si dimensiunea psihologica pe care se sprijina orice relatie de Putere Politica, acea dimensiune de lupta pentru cucerirea acesteia, de  victorie a personalitatii, de incununare a unor eforturi si recunoastere a unei superioritati,  si de incercare de pastrare a puterii cu orice pret,  vedem ca este greu pentru aceasta  sa paraseasca rolul sau de  forta a unei autoritati superioare oricarui individ, pentru a recunoaste autoritatea unei Puteri Judecatoresti ce se poate interpune intre autoritatea sa si relatia cu oamenii din Statul pe care-l conduce.

Iata  insa, ca STATUL  nu este chiar o masinarie ideala care functioneaza perfect, ci doar un mecanism care functioneaza concret si in anumite coordonate ce se pot inscrie uneori in afara oricarei ordini de drept. Si vorbind despre ordinea de drept nu ma refer neaparat doar la ordinea instaurata de sistemul de legi care sunt puse in aplicare, pentru ca nu de putine ori acest sistem este in sine contradictoriu si acesta duce la o dereglare a functionarii normale a societatii.  Este mai degraba vorba despre acea ordine de drept naturala care vine dintr-un sentiment al justului si care face ca societatea sa functioneze normal si orice individ sa-si poata exercita neingradit drepturile si libertatile sale.

 Concluzionand putem spune ca in sistemul relational al celor trei puteri in stat, avem azi doua puteri politice care detin si forta autoritatii de a-si manifesta efectiv puterea asupra societatii,  si o Autoritate Judecatoreasca  fara  PUTERE ,care este insa singura calificata pentru a tine un echilibru intre celelelalte doua puteri si membrii societatii.  

           Pentru ca fara o putere judecatoreasca, nu poate exista nici o ordine sociala iar statul poate deveni orice altceva in afara unui organism coerent care sa permita o viata sociala si individuala normala si o functionare  corecta a societatii.

         De fapt aceasta este miza protestelor  de azi ale acestei Puteri Judecatoresti si nu o lupta pentru salarii mai mari asa cum se incearca sa fie prezentata de multi dintre exponentii puterii politice. Pentru ca  aceasta vede  prima si simte inaintea celorlalti oameni loviturile care sunt date de catre puterea politica acestei ordini sociale prin incercarea de indepartare a oricarei puterii judecatoresti din mecanismul statal, prin subfinantarea progresiva a justitiei pana la aducerea ei in imposibilitatea de realizare in conditiile asumate de Statul Roman, conditii care, in caz de nerespectare atrag noi condamnari ale Statului in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin luarea taxelor judiciare de timbru de la justitie si trecerea lor la administratiile locale,  prin nerespectarea angajamentelor asumate de Romania si chiar a legilor aprobate de Parlamentul Romaniei, refuzandu-se in mod direct trecerea bugetului instanțelor de la Ministerul Justitiei la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si mai ales prin lipsa unor reforme reale si concrete pentru imbunatatirea efectiva a functionarii justitiei.

          Si daca mai era vreo indoiala asupra acestei situatii aceasta a fost indepartata cu totul prin grila de salarizare propusa de guvern prin care membrii Puterii Judecatoresti reprezentati de toti magistratii si nu doar de sefii acestora, sunt sub membrii Puterii Legislative si ai Puterii Executive. 

       Este o minciuna sfruntata  , aceea ca judecatorii nu inteleg sa fie solidari cu toti romanii, ca judecatorii doresc marirea veniturilor intr-o perioada de criza, nimic mai neadevarat, pentru ca  judecatorii nu au cerut niciodata un salariu asa cum au judecatorii din Europa de 10.000 sau 12.000 euro, ci  au acceptat salariul  de 1000 sau 1500 euro  pe care-l au azi, cerand doar recunoasterea  puterii judecatoresti ca fiind  pe aceasi treapta ca si puterea executiva si cea legislativa  pentru a putea sa functioneze normal.

 Pentru ca si aceste doua puteri au aceeasi datorie morala de solidaritate cu romanii ca si Puterea Judecatoreasca. Or, este logic, ca daca masurile luate impotriva Puterii Judecatoresti sunt argumentate prin existenta crizei, aceasta criza exista si pentru Puterea Legislativa si pentru Puterea Executiva, iar faptul ca acestea raman la un nivel superior, undeva deasupra, nu demonstreaza in nici un caz intelegerea acestei situatii sau solidaritatea atat de mult clamata, pentru ca solidaritatea adevarata nu poate contine nici o exceptie. 

Retorica si manipularea coboara insa aceasta discutie de la PRINCIPIUL unei egalitati intre puterile statului, la vulgaritatea unei dorinte pline de lacomie de a castiga mai multi bani, dupa  care se  aduce ca un argument al refuzului aplicarii acestei relatii de echilibru intre Puterile Constitutionale  o functionare proasta a Puterii Judecatoresti.

Totul este fals insa atata timp cat acest argument nu este folosit si pentru celelalte doua Puteri, care asa cum vede si stie toata lumea functioneaza mult mai prost decat Puterea Judecatoreasca. In rest nu vedem decat o mimare a unui interes artificial fata de problemele ridicate de Puterea Judecatoreasca, sub care se ascunde un refuz clar  de a solutiona cererile si  de a-i acorda acesteia  PUTEREA  pe care Constitutia o prevede in mod clar si imperativ.   

 Exista insa, un mare Pericol atunci cand Puterea politica numai poate asigura functionarea normala a societatii, moment in care aceasta isi pierde autoritatea, si cu aceasta si legitimitatea pe care o castigase, iar indivizii pierd orice siguranta in exercitarea drepturilor si libertatilor pe care le au. Atunci,  singura solutie  apare ca fiind punerea in functiune a mecanismelor de obtinere   a unei legitimitati, semnul fiind dat de faptul ca discursul sub diversitatea formelor sale de manifestare retorice si manipulative nu mai este eficient in a castiga credibilitate pentru legitimarea pretentiilor sale de stabilire a  unor reguli care  sunt contestate de societate.

 Pentru ca orice putere se termina acolo unde incepe neincrederea si se pierde speranta.

Putem impusca toti magistratii, asa cum ne indemna un jurnalist azi (vezi Mircea Marian articol postat în ediţia on line a gazetei “Evenimentul Zilei” din 11 septembrie 2009) si desfiinta Puterea Judecatoreasca, pentru a lasa doar o singura PUTERE in acest STAT daca asta se urmareste,  dar eu nu cred ca oamenii asta doresc.

Ganditi-va  bine la faptul ca acest lucru nu va face ca economia STATULUI  sa mearga mai bine sau ca dumneavoastra sa traiti mai bine si mai fericiti, dar mai ales  nu va face ca drepturile si libertatile oamenilor sa fie respectate, restul este doar manipulare si poate va deveni doar tacere grea si apasatoare, sub care nimeni dintre noi nu va mai putea sta drept si demn in fata unor autoritati pline de forta.

Stiu ca in viata nu putem infaptui mereu lucruri mari, putem insa infaptui lucruri marunte cu o mare constinta, cum ar fi sustinerea si lupta pentru o functionare normala a STATULUI  de Drept cu toate cele trei puteri constitutionale care sa  echilibreze manifestarea acestuia in vietile noastre si nu prin lasarea societatii la mana unei singure Puteri,  oricui ar putea apartine aceasta.

 Balasa Gabriel     

Increderea in statul roman

Sunday, September 6th, 2009

       Multi critica statul roman, il  lovesc,  alti pur si simplu il abandoneaza, iar unii chiar vor sa-l  desfiinteze,  putini dintre noi insa, stim sa descoperim in acest stat ceea ce conteaza pentru noi.  Poate ca statul roman se afla azi la o rascruce, poate ca multi se bucura de aceasta greutate, eu cred insa, ca trebuie sa trecem prin aceasta experienta incalcita pentru a reusi sa-l facem functional, pentru ca statul se poate pune in miscare prin fiecare dintre noi.  

    Statul inseamna o anumita forma de organizare a societatii, organizare care conduce la o anumita ordine al carei obiectiv nu trebuie sa fie  doar acela de a conduce, sau de a controla  oamenii ci, trebuie sa fie   acela de a proteja interesele si drepturile sociale si individuale ale acestora,  si mai ales de a da nastere unei ”fiinte” a statului respectiv. Nici o discursivitate a limbajului potentata chiar  la maxim nu poate inlocui actiunea efectiva a statului pentru nasterea si pastrarea acestei ”fiinte”.   

        O critica permanenta fara a accepta mai intai existenta celor criticate sau fara a vedea cu adevarat pe cel sau pe cele judecate, ne lipseste de exercitiul construirii realitatii unei fiinte a statului care sa poata fi efectiv simtit de oameni.         Statul trebuie sa fie de fapt conexiunea subtila dintre necesitatile oamenilor si posibilitatile indeplinirii acestora, innobilata cu energia unei viziuni solidare cu sperantele oamenilor pentru o viata fericita, pentru ca binele nu mai este din pacate de ajuns azi . Problema e  ca aceasta conexiune este azi atat de slaba pana aproape de inexistenta, iar asta ne face poate sa simtim de cele mai multe ori existenta statului ca fiind perturbatoare, stresanta si chiar amenintatoare uneori.

                  Daca statul pare azi imbolnavit de violente ideologice,  verbale sau materiale, si inecat intr-o separare disperata a intregii societati romanesti, aceasta doar reflecta ca o oglinda ceea ce se afla in fata sa,  adica un blocaj total, ascunzand cele din spatele sau care din pacate functioneaza mai bine decat oricand.

       Statul trebuie sa  fie insa o stare in care problemele cu care oamenii se confrunta constituie de fapt motorul principal de actiune al acestuia, pentru ca lasarea acestor probleme in afara oricarei preocupari reale, concrete si efective nu poate sa duca decat la o scoatere  a statului in afara societatii.

        Pentru ca Statul nu reprezinta doar un teritoriu cu granite, ori un numar de oameni ce vorbesc aceeasi limba  sau care au o istorie comuna si nici un loc unde politicienii au voie sa se lupte oricum si cu oricine pentru putere. Statul reprezinta mai ales o identitate reala care exista datorita existentei pure si simple a acestuia in inimile noastre. Iar lucrul cel mai important pentru orice stat este implinirea pe care o da omului simplu in ceea ce priveste sentimentul de a fi ceea ce este, inclus intr-o identitate acumulata de toti inaintasii sai.              

Stiu ca multi sunt nemultumiti de statul roman, eu cred insa ca, nemultumirile acestea nu privesc doar statul ci si pe noi, pentru ca atunci cand statul roman merge prost, inseamna ca nici noi, fiecare in dreptul sau nu mergem deloc  prea  bine, iar acest lucru sta numai in putinta noastra sa schimbam.    

Si degeaba vorbesc  toti despre reforma statului roman atata timp cat acestia nu au vointa si puterea de a se reforma mai intai pe ei insasi, schimbandu-si doar cuvintele.         

Nici cu cei care critica mereu pe politicienii care conduc azi statul, nu sunt de acord pentru ca daca acestia conduc prost statul, atunci  asta inseamna ca si noi am votat prost, iar eu unul nu am auzit pe nimeni dintre romani sa ceara ceva concret politicienilor inainte ca acestia sa primeasca voturile, toti multumindu-ne doar cu promisiunile largi si vagi ale acestora. Poate ca ar fi timpul unei schimbari in modul de abordare,  de exemplu sa nu mai asteptam ca acestia sa promita, ci sa le cerem noi mai intai ceea ce dorim de la ei si de la statul roman, pentru ca puterea statului nu trebuie data doar pe baza unui act unilateral reprezentat de o promisiune de diligenta a politicienilor, ci pe baza unui contract, a unui acord de vointe, prin care politicienii platesc efectiv  pentru voturile primite prin  executarera intocmai a obligatiilor pe  care oamenii le cer indeplinite de catre acestia, si nu altfel.

        Adevarul este ca nici noi nu am ajutat foarte mult acest stat sa functioneze. Pentru ca in primul rand noi nu am stabilit un standard prea ridicat in ceea ce priveste increderea in statul in care traim dar si in ceea ce am asteptat intotdeauna de la aceasta, respectiv grija, intelegerea si actiunea acestuia pentru ca noi sa traim o viata fericita.

        Noi nu am cerut niciodata explicit ca puterea statului sa nu fie construita  prin forta ci prin intelepciune, noi suntem cei care nu am spus, si nu am repetat mereu si mereu, ca de fapt puterea statului nu este de fapt puterea conducatorilor acestuia de a face ceea ce acestia vor sau cred ca trebuie facut, ca  puterea statului trebuie sa fie puterea de a ne solidariza impreuna pentru a putea trai cu toti in acest stat asa cum simtim ca ar fi normal sa o facem.           Important este sa intelegem ca nu statul este cel care face alegerea directiei in care va merge, ci noi suntem cei care facem aceasta alegere, sau cei care ar trebui sa o faca. 

        Pentru ca statul nu este undeva sus, separat de noi, statul incepe intotdeauna de la noi insine spre societate, iar noi suntem cei care transfera catre stat zi de zi valorile noastre mai degraba nefunctionale decat functionale.   

      Statul roman este insa atat de amestecat cu asteptarile noastre incat nici el nu stie incotro merge si mereu asteapta o minune care sa-l schimbe. 

       Statul trebuie sa fie acea lume in care fiecare dintre noi se simte acasa, acel loc  in care omul poate fi fericit cu experienta vietii sociale pe care o traieste. 

              Statul nu este ceva rigid, in esenta sa statul nu este decat un flux de energie care leaga oamenii si evenimentele traite separat de acestia intr-un amestec cu o identitate proprie.  Statul este acel nivel la care te cunosti pe tine prin ceilalti si mai ales in care vrei sa te simti in siguranta si acceptat.  Acest Stat isi poate dezvolta propria fiinta numai daca noi il pretuim si credem in el, cerandu-i in acelasi timp un comportament rational, corect si avand ca scop fericirea noastra, prin organizarea societatii in care traim.   

    De fapt nu statul este cel care ne supara, ci experimentele pe care acesta le face cu vietile noastre . De aceea este necesar sa constientizam ca statul nostru trebuie sa  existe in prezent si nu doar in trecut, el trebuie sa existe in fata oamenilor si nu doar in spatele unor usi inchise.  Ajutandu-ne pe noi oamenii sa ne gasim locul in acest prezent, el trebuie sa dea la o parte tot ceea ce este fals in experientele noastre pentru a ne elibera de limitarile impuse sau autoimpuse. 

     Iar scopul statului  ar trebui sa fie acela de a permite oamenilor sa se simta cu adevarat liberi si in stare sa depaseasca orice fel de experinte prin care trec si nu doar o infuzie de placere cu flori de ingamfare pentru cei care-l conduc.

        Poate daca ne-am gandi astfel la statul roman, acesta  ar putea fi si pentru noi acel stat din care nimeni nu incearca sa evadeze, un stat in care toti gasim o usurare in a ne trai vietile noastre, si mai ales un stat in care avem incredere, pentru ca fara incredere in statul in care traiesti, acesta nu va putea niciodata sa mearga inainte.

Balasa Gabriel