Vederea nu ne-a fost data doar sa privim
Ati privit vreodata fara sa va limitati la “imaginile” din fata voastra incercind sa “vedeti” cu adevarat ce sunt aceste imagini?
Daca nu crede-ti in aceasta posibilitate, ganditi-va ca Vederea nu ne-a fost data doar sa privim ci, mai ales sa intoarcem imaginile in noi insine pentru a ne hrani imaginatia cu prelungirile prezentului in eternitatea din care venim. Pentru ca o privire nu are valoare cind ne ajuta doar sa nu ne lovim de un obstacol ci, capata valoare prin intelegerea pe care ne-o aduc gindurile ce ne leaga de acele imagini.
Ganditi-va ca Privirea noastra este supusa timpului si de aceea uneori noi suntem nevoiti sa apelam la ochelari, vederea noastra scapa insa acestei supuneri, ea transformand totul in intelegere fara sa cheltuiasca nimic din energia exterioara ce se manifesta in afara noastra.
Ganditi-va ca Privirile noastre ne pacalesc cu cautarea unui timp pentru noi si sufletul nostru, pentru ca numai timpul poate fi impartit intr-un anumit numar limitat de ani, zile, ore si secunde, in timp ce sufletul nostru poate fi impartit la infinit pentru ca el reprezinta intotdeauna un intreg.
Ganditi-va ca Timpul nu poate exista niciodata pe acelasi nivel cu sufletul nostru, pentru ca acesta exista in eternitate si nu intr-un timp limitat oricat ar fi acesta de mare.
Si incercati sa intelegeti ca asa cum privirea este o inselare a vederii noastre, la fel timpul este o inselare a sufletului nostru. Pentru ca timpul la fel ca si spatiul nu poate exista decat in exteriorul nostru, in timp ce acestea sunt inexistente in dimensiunea noastra interioara.
Priviti cum toti masuram timpul si spatiul doar in exteriorul nostru, si pe urma “vedeti” ca masura lor este data in primul rand de nevoia de a iesi din noi insine pentru a ne putea manifesta cu adevarat propria noastra subiectivitate.
Poate ca dezvoltind in noi cunoasterea acestor lucruri, putem incerca sa intelegem ca asa cum privirea reprezinta o functie a ochilor, vederea reprezinta o functie a constiintei noastre, o imagine a dimensiunii noastre interioare al carei simbol este sufletul nostru.
Si totusi, uneori, privirea insasi ne poate ajuta la a vedea nevazutul atit de actual in dimensiunea exterioara in care traim.