Drumul spre cel care vreau sa fiu
De multe ori as vrea sa fiu bun, corect, iubitor, darnic, gindul meu se indreapta spre aceste stari pe care mi le doresc, drumul insa nu este unul scurt, si trebuie multa rabdare pentru a ajunge la ceea ce vrei sa fii. Iar de cele mai multe ori pe acest drum pe care vrei sa-l faci spre tine, “cel bun, corect, iubitor, darnic..” treci prin locuri cu umbre ce ti se aseaza nesimtite pe fata, iar fata care este vazuta de ceilalti arata datorita acestor umbre exact invers decat ceea ce vrei sa fi tu, in loc de bun, te arata rau, in loc de corect te arata necinstit, in loc de iubitor te arata degraba urator, in loc de darnic te tine de zgarcit, si atunci intri in panica.
Drumul pe care ai apucat este lung foarte lung, si ti se pare tare nedrept ca la momentul acesta fata ta sa arate de fapt inversul a ceea ce doresti sa fi, si uite asa se intimpla amagirea, si accepti sa te inseli singur sperind sa-i faci pe ceilalti sa cunoasca ca nu asta este adevarata ta fata, si singur accepti inselarea unei pareri despre tine insuti. De aici drumul este mult mai scurt, si astfel renunti sa mai mergi spre cel care vrei sa fi si te indrepti spre parerea de sine pe care vrei sa o arati celorlalti, pe care vrei ca ceilalti sa o aprecieze cat mai repede daca se poate imediat, abandonind un drum sigur pentru aceasta subtirime a unei pareri care te va duce la a-ti pierde orice gand despre adevaratul tau sine.
De cate ori Doamne nu am apucat pe drumul cel bun, si de cate ori am intrat in panica si am renuntat pentru o parere de sine mincinoasa, speriat ca ceilalti o sa ma judece incorect, ca ceilalti nu o sa ma creada cu adevarat ca sunt un om bun. De fapt daca acum stau sa ma gandesc bine asa functioneaza minciuna otravitoare a personalitatilor pe care ni le construim din lucrurile ce nu ne apartin si nici nu ne vor apartine niciodata cu adevarat. Acum insa sunt iarasi hotarat( pentru a cata oara, oare) sa imi reiau iarasi drumul spre cel care vreau sa fiu si nu spre cel care vreau sa par in ochii celorlalti, sperind ca de data aceasta nu ma voi mai lasa speriat de umbrele ce-mi vor ascunde adevarata fata, si ca voi avea curajul sa merg mai departe acceptind orice judecata si orice parere oricat de proasta a celorlalti, cu convingerea ca si acestea trebuie sa faca parte din drumul meu spre cel care vreau sa fiu, ca poate si acestea sunt chiar o parte din acest drum lung si greu al carui capat pleaca intotdeauna din inima mea si se termina mereu tot in inima mea, fara sa aiba nici o legatura cu gindurile celorlalti despre mine.
De aceea te rog Doamne, adu-mi aminte mereu, chiar daca eu uit, ca gravitatia parerii de sine pe care o am, ma indeparteaza intotdeauna amagitor de la cel care vreau sa fiu eu.
Gabriel Balasa