Restructurarea institutionala a sistemului judiciar
La noi nu conteaza cit de simpla sau de complicata este o propunere legislativa, pentru ca principala obsesie a noastra este sa vedem repede cit mai repede rezultatul sau daca se poate imediat. Suntem de fapt obsedati de un fel de graba timpita care nu-si are rost, parca ne-ar fi frica ca nu ne mai ajunge timpul sau ca acesta este deja pe sfarsite. Acest lucru ne-a privat insa intotdeauna de o calitate buna a proiectelor legislative si a legilor adoptate, la care s-a adaugat si aparentele pe care stim sa le ridicam noi Romanii in calea unor dezbateri reale in care sa se ia cu adevarat in seama si alte puncte de vedere, sau poate datorita cultuturii individuale pe care o avem si datorita careia fiecare se simte cel mai bun sau fiecare simte ca numai el are dreptate.
Si rezultatele pe care le avem datorita acestei grabe le vedem si le simtim noi aproape in fiecare zi in care judecam cauze pe baza unor legi deloc bune. De fapt dorinta noastra mare de a avea cit mai repede niste legi cu care sa ne mindrim si sa aratam ca ne preocupa reforma, ne-a facut sa imbratisam neconditionat o perspectiva cantitativa si sa renuntam neconditionat la o latura calitativa a reformelor legislative, iar acest lucru a fost observat foarte bine de occident (vedeti hotararile CEDO cu privire la inconsecventa si incoerenta legislativa) .
Nu ar fi mai bine oare ca noi sa incepem a dezbate proiecte legislative serioase, fara graba, avind drept calitate rabdarea de a-i asculta pe toti cei care au o idee sau o propunere, pentru a ne mari sansele. De a contrapune acestei cantitati de legi ce nu au nici un pic de consideratie pentru efectele concrete asupra vietii oamenilor, o calitate a acestora care sa aiba in vedere calitatea efectelor legislative concrete asupra oamenilor ce vor suporta consecintele acestora. Iar aceasta nu trebuie sa ne duca cu gindul ca inseamna sa facem mai putin sau sa tragem de timp, ci doar sa cautam mai mult perfectiunea, sa ne concentram mai mult pe detaliile carora daca nu le acordam importanta se vor razbuna prin sute de probleme ce ne vor impiedica sa avem o eficienta asa cum ne-am dori-o de fapt. Poate ca a venit vremea sa ne oprim si sa spunem ca scopul principal ar trebui sa fie cel al calitatii, pentru ca numai in acest fel putem spera si la o calitate a sistemului de justitie.
Si pentru a incepe o asemenea dezbatere, haide-ti sa discutam despre o reforma reala a sistemului judiciar care sa se ocupe de restructurarea institutionala reala a acesteia si nu numai a organelor de reprezentare. De fapt acest lucru a fost amintit si in strategia de reforma pe 2005-2007, insa s-a pierdut in cuprinsul acesteia prin luarea in considerare a altor directii de actiune. Numai o restructurare institutionala reala alaturi de o calitate a legilor ar putea duce cu adevarat si la imbunatatirea actului de justitie,iar aceasta ar putea fi cuprinsa in viitoarea strategie de reforma a sistemului judiciar.
Concret propunerea mea de restructurare a sistemului judiciar cuprinde in primul rind
1.desfiintarea Curtilor de Apel. Argumentul este clar nu avem nevoie de 3 cai de atac, nu avem nevoie de 16 Curti care sa stabileasca o practica divergenta in nenumarate cauze pentru ca apoi ICCJ sa incerce pe o cale indirecta, administrativa sa stabileasca o jurisprudenta unitara, si toate acestea fara a avea prea mari sanse de izbanda. Problema de personal se poate rezolva, ori prin acordarea unei posibilitati de iesire la pensie ori prin acordarea de posturi la celalte instante.
2. Stabilirea Judecatoriilor ca instante de fond care sa judece majoritatea cauzelor, pentru cele de importanta redusa urmand a se acorda decat o cale de atac a unui recurs in legalitate, in timp ce pentru cele considerate mai importante sa se poata acorda si calea de atac a apelului si calea de atac a unui recurs in legalitate.
3. Stabilirea Tribunalelor in principal ca instante de apel, si in unele materii (ex.contencios admin) ca instante de fond, pentru sentintele pronuntate ca instante de fond urmind a se acorda decat calea unui recurs in legalitate.
4. Stabilirea ICCJ ca o adevarata curte de casatie care sa judece doar recursul in legalitate si care sa aiba in acest fel posibilitatea de a stabili intr-un mod elegant si sigur o jurisprudenta unitara si constanta la nivelul tuturor instantelor de judecata din Romania. Recursul in legalitate urmind sa aiba un filtru de admisibilitate care sa nu permita decit judecarea cauzelor care sunt recurate doar pentru motive de legalitate.
Eu cred ca posibilitatea de a schimba ceva in sistemul judiciar se gaseste nu la legislativ ci in puterea de a dezbate problemele intr-un mod real si fara graba care sa ne conduca pina la urma urmei la o concluzie cit mai aproape de perfectiune, si mai ales intr-o departare de o cultura individuala si o apropiere de o cultura colectiva in care sa ne simtim implicati cu totii, incepind de la propuneri, luarea deciziilor si suportarea efectelor, pina la increderea si solidaritatea acceptarii unei asemenea schimbari.
Gabriel Balasa