Nu exista un Sef al poporului roman

January 12th, 2008

Poate stiti acea gluma, cu omul care continua sa se loveasca cu ciocanul peste degete doar pentru ca se simtea atit de bine dupa ce nu se mai lovea.

 Acesta mi se pare un exemplu perfect pentru a arata ce se intampla azi in Romania cu unele din cele mai importante institutii conduse mi se pare, de oameni care nu-si pot depasi propriile limite. Pentru ca nimeni nu ar trebui sa se joace cu functionarea unora dintre cele mai importante institutii, cum este Ministerul Justitiei. 

 Alegerea ca si numirea unora dintre romani in functii publice inseamna de fapt acceptarea unor responsabilitati si nu cadouri dinlauntrul carora sa putem sa radem de cei care ne-au ales sau numit, pentru ca acum suntem puternici si putem sa facem ce vrem noi, tocmai pentru ca  nimeni nu a incheiat vreun contract pentru aceste functii ca sa  beneficieze de drepturi si obligatii, ci fiecare are de indeplinit o misiune pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit pentru ca statul sa functioneze cit mai bine.

 Exista un articol in Constitutie(art.54,alin.2) potrivit caruia cetatenii carora le sunt incredintate functii publice raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin, si acesta ar trebui sa fie pe birourile presedintelui si primului ministru si mai ales in mintile acestora, pentru ca mai clar si mai frumos de atit nu se putea spune despre ce inseamna sa detii o functie publica .

De fapt nici atunci cind se vorbeste de autoritatile publice, Constitutia nu instituie drepturi si obligatii ale celor care indeplinesc aceste functii publice, ci aceasta contine prevederi  despre “rolul “lor, rol care este sinonim cu indatorirea, obligatia si raspunderea pe care cei ce indeplinesc aceste functii si le asuma pentru indeplinirea unei misiuni,( a unui rol) cu care au fost investiti.

 Si mai interesant este faptul ca nicaieri in Constitutie nu se vorbeste despre SEFI, si nu exista  un sef al statului, pentru ca , nici presedintele, nici guvernul sau prim ministrul si nici parlamentul nu sunt sefi a statului Roman, tocmai pentru ca  Romania este un stat de drept alcatuit  din puterea legislativa, executiva si judecatoreasca, si nu  o organizatie condusa de un sef.   

Daca in Romania exista sefi de echipa, sefi de birou, sefi de organizatii,  eu sper din toata inima ca niciodata sa nu poata sa existe vreun Sef al poporului roman.

Statul  este intotdeauna un sistem deschis a carei autoritate este reprezentata de functionarea institutiilor sale pe baza unei colaborari a acestora si care apartin poporului. Un stat ale carei institutii sunt personalizate de emotiile celor care sunt la conducerea lor, afecteaza functionarea acestora si o inlocuiesc cu un fel de control pe care fiecare din acesti oameni incearca sa-l practice transformand respectivele institutii in sisteme inchise iar statul intr-un simplu detaliu, pentru ca importante pentru acestia, raman doar functiile pe care le detin.

Eu cred ca daca exista vreo modalitate prin care putem sa-i trezim pe acesti oameni ce au inceput sa confunde autoritatea unor institutii cu propriile lor ambitii, subiectivisme sau impulsivitatii,  atunci aceasta este in primul rind trezirea noastra, a cetatenilor simpli, si care  le putem spune ca poporul roman nu are sefi, ci doar oameni ce si-au luat angajamente si responsabilitati de a-l sluji si de  a stabili, si a pastra pentru STATUL ROMAN conformitatea cu valorile stabilite prin Constitutie, acelea de stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si plurarismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.

Ca membrii ai unei societati democratice putem critica aceste politici de supravietuire a unei puteri ce a uitat ca face parte dintr-un sistem  in care trebuie sa coopereze cu celelate puteri, si ca ea insasi apartine statului si poporului roman, iar daca criticile noastre vor avea o raspindire semnificativa putem chiar spera ca acestea sa devina o parte a fortelor de schimbare cu impact asupra actualei realitati in care traim.

Stiu ca politica nu este perfecta, dar aceasta ar trebui sa aiba un motto simplu – ceea ce fac oamenii politici trebuie sa reflecte intotdeauna ceea ce sunt acestia cu adevarat – .

Balasa Gabriel

Posted in Puncte de vedere | No Comments »

Romanii pentru Romania

January 2nd, 2008

Multora li se pare azi ca Romania functioneaza pe baza unui fundament total gresit, din pacate insa acest fundament nu este niciodata evident sau macar usor de recunoscut.

Iar cea mai simpla metoda de a verifica acest fundament care in esenta lui constituie baza unui edificiu, in cazul nostru baza unei Romanii in care nu numai ca traim dar in care vrem sa traim mai bine, o constituie motivatia sau scopul.

 Deci, fundamentul pe baza caruia functioneaza azi Romania noastra, este motivatia sau scopul imprimat acesteia.

Inainte insa de a incerca sa vedem care este aceasta motivatie si scop, nu strica sa incercam sa descoperim “lucratura” cuvintelor  care de cele mai multe ori ne tes realitatea in aparente iluzorii pe care nici macar nu le mai sesizam.

 V-ati intrebat vreodata daca printre sutele si miile de cuvinte sunt si unele care echilibreaza aceste aparente, unele cuvinte  pe post de medicamente care pot sa ne “insanatoseasca de iluziile pe care ni le facem in viata de zi cu zi?

Nu de mult, eu am descoperit un astfel de cuvint care este insa pe nedrept trecut in categoria negativa a celor ce denumesc efecte nedorite asupra noastra.

Acest cuvint este “D E Z A M A G I R E” , cuvint pe care toti oamenii il traduc ca fiind inselare a sperantelor. Cit de departe de adevar suntem cu o asemenea definitie cuprinsa chiar in dictionare o sa va convingeti singuri.

Astfel daca “AMAGIRE” este un cuvint ce defineste in mod clar inselarea noastra cu privire la anumite lucruri, fapte sau stari, cum putem sa nu vedem oare ca DEZ – AMAGIRE, este un cuvint care echilibreaza, pentru ca el semnifica renuntarea la orice amagire, procesul prin care noi ne trezim din iluziile ce ne cuprind gindurile, sentimentele si faptele. Acest cuvint DEZAMAGIRE, mi se pare un cuvint ce sfasie o realitatea construita pe baza unor aparente care de cele mai multe ori nu sunt  decat niste simple raspunsuri ale dorintelor noastre scapate de sub orice control, un cuvint care ne trezeste si ne pregateste pentru a vedea cu adevarat ce se ascunde sub toate aceste iluzii pe care le-am acceptat in vietile noastre, si carora le-am dat puterea unei realitati ce ne obliga in cele din urma sa o traim.

    Acum, in timpul acesta al nostru, cind pare ca nimic nu mai merge cum trebuie in Romania, cind totul se manifesta anapoda, si pare ca aproapte toti facem numai lucruri rele ce ies la suprafata si ne sunt aratate si suntem invatati sa repetam ca suntem “rai”, acum, cred ca este timpul sa analizam mai bine modul in care privim noi Romania, si de ce o privim astfel.

Daca diferenta intre Romania de azi si Romania de ieri consta doar in gindurile, cuvintele si faptele romanilor, atunci cu siguranta asemanarea dintre acestea este pur si simplu lipsa unei constientizari a faptului ca noi, romanii, suntem cei care cream de fapt Romania prin gandurile, cuvintele si faptele noastre.

Romania nu poate sa existe fara subiectivitatea noastra cea mai evidenta, care incepe odata cu ceea ce vedem, auzim, vorbim, simtim si gandim noi despre noi, fara a ne simti in nici un fel obligati sa  mai preluam fara nici un discernamant in gindurile si cuvintele noastre  tot ceea ce ne spun ceilalti despre Romania

Daca este sa dam un fundament corect Romaniei de azi, atunci cel mai simplu este  ca noi sa fim mai intai romani pentru Romania si pe urma pentru toti ceilalti.

 Romanii pentru Romania sunt cei care refuza sa mai faca “jocurile de coruptie, de politica proasta, de democratie originala, etc.”, oricat de slabi, sau de nepregatiti am fi noi romanii fata de ceilalalti europeni.

Romanii pentru Romania sunt cei care incearca sa vada ce se ascunde sub aceste jocuri in care noi suntem doar simple piese mutate, sacrificate sau pur si simplu ignorate pe tablele de joc ale altora.

Romanii pentru Romania sunt cei care cred ca meritam sa avem propriul nostru joc in care nu urmarim neaparat sa castigam, dar vrem sa nu mai pierdem, in care nu dorim sa facem impresie buna ci doar cautam sa ne descoperim esenta unei identitati care sa ne dea dreptul de a pastra romanii in Romania.

Romanii pentru Romania sunt cei care refuza sa mai gandeasca cu capetele altora, si accepta ca  ei pot gandi cel mai bine pentru Romania, sunt cei care isi dau seama ca scopul Romaniei este in primul rand al romanilor si nu al celorlalti europeni, ca motivatia noastra este subiectiva si ca ea nu poate fi inlocuita pur si simplu cu o ideologie europeana in fata careia noi suntem cel mai adesea priviti ca niste “paria” jalnici si demni de toata mila, carora ceilalti le fac “favorurï politice”.

Romanii pentru Romania sunt cei care inteleg bine faptul  ca scopul nostru nu este acela de a face pe plac unei puteri sau alteia, sunt cei care au in ei si care manifesta echilibrul unei identitati, identitate ce trebuie sa devina un scop national, si care este singurul lucru ce este luat in considerare in aceasta constructie Europeana pe care trebuie sa o vedem asa cum este ea de fapt si nu asa cum ar vrea alti sa ne-o prezinte.

Romanii pentru Romania sunt cei care accepta DEZ – AMAGIREA vremurilor in care traim, pentru ca nu mai vor sa traiasca inselaciunile si iluziile unei amagiri dupa care totul este bine pentru ca acum suntem in Europa.

Romanii pentru Romania suntem de fapt noi toti care alegem sa ne intrebam ce se intampla azi cu noi si cu Romania.

Balasa Gabriel

Posted in Puncte de vedere | No Comments »

……..cu iubire care sa va schimbe viata in lumina

December 24th, 2007

Vine Craciunul si este sarbatoare !

Sub semnul acestei bucuri,  nu pot insa, sa nu recunosc umbrele unor indoieli ascunse sub sentimentele banuitoare ale unei  lipse de cunoastere.

………… …Ce este Craciunul pina la urma ?

Este Craciunul, viata?

 Viata aceasta daruita noua, daruita fiecaruia dintre noi, care ne invata o multime de lucruri, si totusi in care nu de putine ori ne trezim ca suntem “deranjati”, si ne plingem ca nu suntem tratati bine incercand sa ne situam mai sus decat propriile noastre puteri si sa stopam toate acestea, fara sa ne dam seama ca de fapt noi incercam sa oprim chiar “viata”.

Poate ca Viata este o operatie de urgenta asupra sufletului nostru pe care vrem sa-l imbunatatim cu efectele  creari unei realitati materiale, uitand ca scopul  ramane mereu unul pur spiritual indiferent de ceea ce experimentam fiecare dintre noi.

Poate ca Viata este chiar Dumnezeu, si este pacat ca uneori o gasim asa suparatoare, pentru ca viata nu poate fi bagata cu forta in sufletul nostru, si citeodata nu poate face nici prea multe in lumea materiala, iar esenta ei este ca niciodata, ea nu devine un obstacol in calea noastra, indiferent de modul nostru de a privi si de a simti lumea.

Poate ca Viata este cea care ne deschide tacerea mintii pentru a putea sa atingem adevarata viata a sufletului nostru, numai ca noi ne speriem si incepem sa vorbim,  si asta pentru ca nu trebuie sa ceri voie nimanui atunci cind vrei sa vorbesti sau sa te prefaci ca gandesti, sau pur si simplu sa spui prosti pe care speri ca ceilalti sa le creada, iar asta se intampla cel mai adesea cind ne este teama.

Teama de noi, teama de ceilalti, teama ca nu stim ce va fi maine si daca ne vom descurca…. . este de fapt cea mai cumplita alegere pe care o rupem in sute de bucati, este alegerea de a nu avea puterea sa credem pina la capat mai inainte de a vedea sau simti ceva.

Poate ca Viata noastra a fost impreuna cu magii cind Domnul nostru Isus s-a nascut, si a fost fermecata de steaua care a stralucit aducind intreaga cunoastere `pe care am putea-o avea  vreodata.

Poate ca Viata noastra a fost viata tatalui nostru, si viata tatalui lui, si a tatalui, tatalui, tatalui pina la TATAL NOSTRU AL TUTURORA.

Poate ca Viata aceasta  ne este data  pentru ca noi sa reusim sa transformam acest pamant in cer, chiar si atunci cind realizam ca cerul este prea mare pentru noi si incercand sa-l marginim sapam de fapt  adincul unui infern intr-o stea moarta dar care va renaste iara.

Poate ca Viata noastra este doar o piatra ce trebuie asezata ca un sigiliu peste sufletul nostru devenit o renastere perfecta a Uniunii cu Intregul.

 Poate ca Viata noastra este chiar atingerea cu forta deschisa a inimii de catre iubirea lui Isus, cel care s-a nascut pentru a incerca sa ne ridice intr-un univers unde Dumnezeu ne iubeste si ne asteapta in eternitate sa-i implinim iubirea.

De fapt Craciunul, este cel care ne aduce aminte ca  fiecare zi se naste cu iubire pentru toti oamenii de pe acest pamant, si ca cel mai important lucru este sa iubim , sa iubim mai inainte de a vorbi, mai inainte de a gandi, mai inainte de a ne judeca semenii, mai inainte de a ne lupta, mai inainte de orice altceva sa iubim,…pentru ca numai iubirea  ne poate apartine  tuturora la fel, fara sa ne simtim mai saraci, sau mai slabi, mai puternici sau mai importanti decat ceilalti.

Vine Craciunul si este sarbatoare!. … Dumnezeu sa va binecuvanteze cu lumina iubirii si intelepciunii sale, iar daca sunteti derutati, confuzi sau pur si simplu obositi incetati sa mai ascultati ceea ce ganditi si incepeti sa ascultati doar ceea ce simtiti, pentru ca Isus se naste de fiecare Craciun cu iubirea pentru noi toti, o iubire atat de mare ca ne putem hrani sufletele si sa ne saturam inimile indiferent de experienta realitatii in care traim.

Craciun fericit va doresc, cu iubire care sa va  schimbe viata in lumina !

Balasa Gabriel

Posted in Trairi din interior | No Comments »

Ganditi-va la FERICIRE !

December 3rd, 2007

A fost o vreme cind am crezut ca pot sa invat din carti, sa invat  despre ceilalti, despre mine, despre viata, despre orice si oricat. Acum vad insa ca m-am inselat, pentru ca din carti nu pot decat sa incerc sa produc acea  miscare magica a constiintei mele, miscare care sa-mi aduca in lumina intelepciunii cele pe care sufletul meu le-a ascuns de mintea mea atit de plina, deseori de confuzie si de prostie, pentru ca numai sufletele ne pot  apropia atunci cand mintile noastre ne despart.Si ceea ce scriu acum este scris cu sufletul, un suflet in genunchi, deceptionat in mod egal de conformismul necesar impus de societate si de individualismul imprevizibil descoperit instinctual. Cum as putea oare sa gasesc intelegerea, cind ma aflu inconjurat pe de o parte de tentatii si atasamente si pe de alta parte de dulcele gust al unei renuntari si aureola pasivitatii.

Nu, cu siguranta nu pot intelege cu adevarat tot ceea ce se intimpla azi cu noi, si cu lumea din noi care a ajuns din pacate sa o imite fara nici o masura pe cea de linga noi, dar pot incerca sa vad cu limitele pe care le am, servitutile acestei existente care ca un vierme inalta ziduri din gindurile alese la intimplare pe care ne construim si ne jertfim clipa de clipa aceasta viata.

Si daca viata noastra ar fi o mare atunci cu siguranta pe creasta valurilor sale ar pluti nu lucrurile profunde, “cu greutate”, ci doar cele usoare pe care slabiciunea noastra nu le lasa sa coboare in adincurile unde se ascund nepretuite  comori.

Iar usor, usor este sa judeci si sa-i condamni pe ceilalti, sa incerci sa gasesti vinovati, ca si cind acest lucru ar presupune o constructie extraordinara.

 Si din nefericire sunt multi cei care judeca si condamna facandu-si din aceasta o virtute . Peste tot se pare ca s-a descoperit solutia miraculoasa a tuturor problemelor, gasirea vinovatilor si aruncarea lor in cusca leilor sau in piata publica pentru a fi batuti cu pietre, ce distractie nu?

 Cu cita pasiune iau parte oamenii la aceste executii publice, si cu cita placere isi inchipuie ca ei sunt mai buni, mai morali, mai drepti, mai curati, pentru ca nu se afla in locul acelor condamnati.

 Cata iluzie risipita Doamne pentru ca sa ne faci sa intelegem ca suntem cu toti doar oameni.

Oare chiar socotiti ca a gasi vinovati si vinovatii este ceva de lauda?

 Oare chiar credeti ca rautatea si critica si condamnarea celorlalti ne fac pe noi mai buni?

Chiar credeti ca aruncind cu pietre asupra celor pe care-i consideram vinovati devenim luptatori ai binelui?

Ma indoiesc de toate acestea, pentru ca asa cum nici un doctor nu poate sa vindece ranile doar aratandu-le cu degetul si laudandu-se ca el este sanatos, la fel nici oamenii nu pot lupta impotriva raului doar osindindu-i pe cei care-l fac.

Cat oare vom mai putea rezista cu sufletele in genunchi, tirindu-ne prin neputinta tuturor vinovatiilor pe care ni le aruncam uni altora cu asa de mare placere?

Nu stiu cit, dar stiu in schimb ca nu trebuie sa saruti oamenii pentru a iubi lumea, asa cum nu tebuie sa gasesti vinovati pentru a crede in tine.
Si mai stiu ca aceasta condamnare continua a celorlalti este o aritmetica simpla si mincinoasa in care singura operatie este scaderea, eu fara el, fara ea, fara tu, fara voi, fara ei, fara ele, numai EU. Ce trist, ce singur si ce mic este acest EU pe care incercam sa-l umflam, si sa-l scriem cu litere cit mai mari.

Asa ca lasati judecatile, si vinovatii, pentru ca fiecare dintre acestia isi vor primi “rasplata” si fara sa aruncam noi  cu “pietre”in ei, mai bine ganditi-va la FERICIRE, pentru ca avem dreptul macar sa ne gandim la aceasta, nimeni nu ne interzice si nimeni nu rade de noi  daca vrem sa fim fericiti manifestandu-ne bunatatea iubitoare fata de ceilalti care ne elibereaza de toate “orbirile”si toate conflictele noastre, pentru ca orice ras al acestora nu ar fi decat plinsul suferintei lor pe care nu si-au cunoscut-o inca.

Ganditi-va la FERICIRE, pentru ca aceste ganduri sunt cele care ne construiesc in interiorul nostru gandurile bune si viata curata.

Balasa Gabriel

Posted in Puncte de vedere | 2 Comments »

Iubiti Romania

November 16th, 2007

Cat de legati suntem noi romanii de Romania, si cat de constienti suntem de aceasta legatura? 

Este o intrebare, ce ma indeamna sa privesc la Romania, si sa vad imaginea acesteia, cu ,campiile, dealurile, muntii, raurile, si marea, adica o tara cu caracteristici fizice ale reliefului diverse si care pot fi considerate chiar echilibrate.  Si cu siguranta exista o legatura intre locul acesta in care ne-am nascut si fiintele noastre, lucru care face ca aceste caracteristici ale Romaniei sa fie intr-un fel sau altul intretesute in viata fiecarui roman.

Totusi, daca ar fi sa privesc Romania in plan spiritual, atunci imaginea pe care eu mi- o inchipui ar fi diferita. In loc de aceasta diversitate in echilibru,  spiritul Romaniei pare a fi o lipsa  evidenta a oricarui fel de unitate, si o exacerbare a individualismului prost inteles, in care fiecare se straduieste sa rupa din spiritul acestei tari o bucatica cit de mica numai si numai pentru el. Este motivul pentru care eu cred ca legatura noastra cu Romania este foarte slaba in prezent, desi exista posibilitatea unei legaturi mai puternice a Romaniei cu noi. Pentru noi insa, se pare ca nu exista restrictii in libertatea ce ne-o luam de a ne trai propriile vieti fara sa ne pese de “VIATA ROMANIEI”  desi, ar trebui sa fim constienti de faptul ca exista un spirit al Romaniei care este mult mai mare decat spiritul nostru individual, si care ne poate ajuta atit in vremuri normale cit si in vremuri mai grele, in care necesitatea ne poate acoperi orice farama de libertate.

Traim in Romania dar asta nu este de ajuns pentru  Romania atita timp cit :

– traim in Romania, dar multora dintre noi ne place sa traim izolati de aceasta, de destinul ei si chiar facem eforturi sa parem detasati de ea, sau si mai rau plecam din tara, lasand in urma doar reprosurile, – traim in Roamania, dar suntem dezradacinati spiritual de pamantul acestei tari, pentru ca ne lipseste o constiinta de tara prin care Romania sa fie nu numai locul unde ne nastem, traim si muncim, dar si locul pe care-l iubim si care ne iubeste, locul pe care-l ajutam si care la randul lui ne ajuta, locul in care putem semana semintele loialitatii, patriotismului, dezvoltarii si prosperitatii Romaniei, pentru ca acestea sa poata inflori si in destinele noastre individuale.

Azi, mai mult decat oricand, este important pentru noi sa stim ca suntem romani,  este important sa iubim Romania si mai ales sa lucram pentru progresul acesteia care va fi cu siguranta si al oamenilor ce traiesc pe acest pamant. Cum la fel de important este sa realizam, ca traim in Romania mai inainte de a trai in Europa si in lume, motiv pentru care nu trebuie sa  ne “repezim” la promovarea unui globalism, uitand de radacinile noastre pe care le avem infipte aici, in pamantul Romaniei, pentru ca fie ,ca suntem inca in tara sau suntem emigranti in alte locuri, noi fara Romania suntem Nimeni si Nimic, este adevarat ca putem avea impliniri personale dar acestea nu vor fi decat o floare ce se deschide putin si se vestejeste imediat disparand pentru totdeauna. 

Asa ca, Iubiti Romania, pentru ca :

– daca noi nu ne ingrijim de Romania, atunci nimeni nu se va ingriji de aceasta

– daca noi nu respiram energia tarii in care ne-am nascut atunci vom fi repede coplesiti de o lipsa spirituala ce nu ne va durea, nu ne va omori, dar cu siguranta va face ca nimeni sa nu ne mai ia in seama, va face ca noi, romanii, sa nu mai  „existam” pentru celelate popoare. 

De aceea, daca vreti cu adevarat o  schimbare,  atunci lucrul cel mai simplu pe care trebuie sa-l faceti, este sa iubiti Romania, pentru ca asa cum nici o iarba nu poate creste fara radacini, la fel nici un roman nu poate „creste” fara ROMANIA ! 

Balasa Gabriel  

Posted in Puncte de vedere | 3 Comments »

Valoarea unei iluzii

November 15th, 2007

   Daca  ar fi sa credem ceea ce ne spun inteleptii, ar trebui sa intelegem ca lucrurile in planul material nu exista, sunt o iluzie. Ceea ce nu este deloc usor pentru niste oameni ca noi, care am “supt ” de la aceasta lume materiala pana si spiritualitatea noastra, schimband cu “seninatate intelectuala” valorile adevarate  cu anumite criterii de eficienta sau de bunastare. Si totusi, daca facem un mic efort de “cuprindere”, si de intelegere, s-ar putea sa avem surpriza de a le da dreptate acestor   intelepti. 

 Pentru ca mai inainte de a exista lumea materiala, cind totul este doar NIMIC, exista numai planul spiritual, unde energiile se grupeaza, iar cind aceasta grupare devine stabila ea se fixeaza intr-o anumita forma, iar forma este cea care duce la moartea irealitatii si la distrugerea invizibilitatii acesteia, moment care corespunde  cu descoperirea unei lumi materiale in care incepem sa traim, sa respiram, sa construim, sa iubim si sa murim, devenind dependenti de aceasta 100%.

Constructori ai unui progres material, prin  teorii ce tind in zadar sa copieze lumea subtila a spiritului, noi oamenii, suntem de fapt distrugatorii acestei lumi materiale, am putea chiar trasa o evolutie a acestor distrugeri pe care le-am facut si mai ales pe care le vom face si de acum inainte.

 Asa cum traim acum, in societati dezechilibrate si in dizarmonie cu orice idee de spirit, nu vom reusi decat sa iesim ca niste fulgere in evidenta, si sa ne manifestam limitele dependente de o speranta vesnic neimplinita.

 Este adevarat, ca putem sa ne luptam uni cu alti, ne putem ucide, sau doar rani, ne putem uri sau blestema, putem ascunde iubirea sub masca placerii sau a dorintelor, putem crede ca am cistigat sau am pierdut, dar toate acestea nu vor putea sa ne aduca multumirea unei intelegeri a esentei noastre spirituale.

De fapt locul nostru, sufletul nostru, este in lumea spirituala, iar noi ca niste  bieti caini alergam slobozi prin lumea materiala, pe care o “insemnam” (ridicand piciorul), convinsi ca aceasta ne va apartine pentru totdeauna, dupa care latram furiosi sau bucurosi la ceilalti, dupa cat de impacati sau neimpacati am reusit sa fim cu propria noastra conditie.

De aceea, uneori, cred ca este deja ridicol sa vorbim de viitorul acestei lumi in care traim, si care este o lume materiala, tocmai pentru ca lumea materiala nu este decat trecutul  mort al unei lumi spirituale aflata dincolo de orice timp, si in care putem ajunge iarasi doar atunci cind vom aprecia aceasta lume materiala la adevarata ei valoare, adica la valoarea unui NIMIC.

  Balasa Gabriel

Posted in Puncte de vedere | No Comments »

Sentimentele din viata noastra

November 14th, 2007

 De multe ori in viata  am renuntat la sentimentele mele, pentru ca in prezenta lor aveam impresia ca nu puteam sa raspund cerintelor de “seriozitate” cerute de cei din jurul meu. De multe ori nu am crezut in sentimentele mele pentru ca ele sfidau orice logica si argumente rationale.  De multe ori am fost nevoit si a trebuit sa uit de sentimentele mele, pentru ca nu  acestea sa fie cele care judeca oamenii si faptele lor, dupa o masura subiectiva ce nu-mi apartinea decit mie si nimanui altcuiva. De prea multe ori poate am “rezistat”  unui exercitiu autentic de traire pe care mi-l ofereau intotdeauna gratuit sentimentele mele, dar  alaturi de aceste multe sentimente pe care le-am ocolit de teama ca ar fi  “impracticabile” , am avut si bucuria si satisfactia de a trai sentimente ce m-au apropiat atit de mult de mine insumi incit am putut simti fericirea calda a sufletului simplu si neamestecat nici cu lucrurile concrete, nici cu cele abstracte ale pseudo-libertatii de care dispun . De fapt acum imi dau seama ca trairea sentimentelor pe care fiecare din noi le avem nu este niciodata usoara, sau rapida si de multe ori nu-i nici prea “ieftina”, pentru ca sentimentele nu vin din superficialitatile cu care ne hranim in mod cotidian, si nu sunt nici manifestarile unor ineptii ce ne apartin numai noua, pentru ca sentimentele vin din profunzimile fiintei noastre, ele ne aduc in starea de gratie, cind atingem esentialul vietii noastre, indiferent ce inseamna acest esential in realitatea pe care o traim si cum este acesta valorizat sau devalorizat de noi si de ceilalti oameni. Calitatea esentiala a sentimentelor noastre este aceea ca ele nu pot fi vindecate.  Nu pot fi vindecate pentru ca ele nu reprezinta o “boala”pe care am mostentit-o sau am dobindit-o, nu, dimpotriva ele sunt semnul cel mai evident al sanatatii fiintei noastre, a spiritului care se lasa chinuit si ingramadit intr-un corp ce isi construieste o personalitate si care de cele mai multe ori ne subjuga toate energiile noastre. Sentimetele sunt cele care ne transforma, sunt cele care nu se termina niciodata, sunt cele care ne imbata, dar care din pacate sunt mereu gonite de profunda inertie a societatii in care traim. Sentimentele mele sunt ca un pian, un pian pe care nu l-am avut niciodata, dar la care va jur ca am cintat, minat de tristetea clipelor inghesuite pe clapele stinghere. Si este greu sa nu auzi in muzica sufletului tau, o greutate care de fapt iti ameteste  viata, rostogolindu- ti ganduri-le ca niste valuri ce-si poarta batranetea din spuma alba a unor ingrijorari si sub apasarea carora din pacate cedam de prea multe ori. Daca va temeti de sentimente, daca uitati de ele, sau daca renuntati la ele, si  va ganditi ca totul este perfect in viata voastra, atunci sa stiti ca, ceva nu este in regula! Balasa Gabriel

Posted in Trairi din interior | 3 Comments »

Ce este Reforma ?

November 9th, 2007

Stiu ca s-a vorbit si se vorbeste mult despre reforma in Romania, stiu ca de multe ori cei care vorbesc despre aceasta nu urmaresc decat sa spuna ceva interesant, la fel cum stiu ca nu este greu sa faci  azi o schimbare in numele unei reforme, greu este insa sa nu o regreti maine.

 De aceea, fara a judeca daca o reforma este corecta sau nu, daca exista modele mai bune sau mai putin bune, as vrea sa incerc acum, doar sa ma intreb cu sinceritate :

 – Ce  este aceasta reforma?

Reforma poate fi profunda dar nu poate fi permanenta, pentru ca reforma nu dureaza decat o singura clipa, ea are loc in momentul in care alegi sa nu te mai cramponezi de obisnuinte si te detasezi de acestea alegand normalitatea indiferent de disconfortul  renuntarii la cunostintele  pe care le-ai acumulat.

Reforma inseamna sa realizezi ca schimbarea  nu este nici buna nici rea, ca ea inseamna in primul rand neutralizarea mecanismelor care s-au blocat, sau care incep sa dizolve orice posibilitate de realizare a normalitatii.

Reforma inseamna constientizarea potentialului de care dispunem, ea nu trebuie sa ne ofere solutii sau dogme ci, doar sa ne poata asigura functionarea organismului social  inlauntrul caruia ne cream fiecare destinele individuale.

Reforma nu inseamna acoperirea unor pagini sau a unor vieti cu o groaza de cuvinte sub care sa ne incalzim “fericiti” sufocantele noastre mandrii, si sub care sa ingropam  impacati orice incercare de schimbare adevarata.

Reforma este in schimb cea care face sa curga din nou viata aceasta trecatoare, scapandu-ne de constipatia unei inteligente lacome si doritoare doar sa discute despre virtuti si nu sa le traiasca.

Reforma nu poate fi construita pe opinii sau pareri, oricat de majoritare ar fi acestea, pentru ca reforma nu se poate face cu simpla ridicare a acestor opinii la rangul de reguli, norme sau chiar legi, fara ca acestea sa fie asezate dincolo de orizontul limitat al unei supravietuiri prin automatisme.

 Pentru ca orice reforma inseamna sa incerci si sa poti vedea dincolo de aparentele standardizate ale unei realitati lipsite de esenta unor valori concrete.

Orice reforma inseamna  sa incerci si sa poti obtine  satisfactie pentru o existenta libera in spirit si acceptabila in plan material.

Orice reforma incepe mai intai cu o renuntare, si orice renuntare nu reprezinta decat un instrument de care te poti folosi pentru a invata sa accepti lucruri mai bune, si nu un scop in sine.

Orice reforma inseamna curajul de accepta noul, chiar daca la inceput ne lipseste o tehnica adecvata pentru acesta, intrucit de multe ori ne ajunge doar faptul ca ne-am dat seama ca suntem capabili de aceasta. 

Reforma nu trebuie sa fie o sperietoare, pentru ca reformele se petrec cateodata si fara sa ne dam seama, ca atunci cind are loc doar  o schimbare mica in interiorul nostru si care ne da senzatia ca totul ramane la fel, desi   aceste lucruri marunte duc uneori subtil la  o rasturnare de situatie radicala.

Si indiferent daca ne-am mintit sau am incercat sa spunem adevarul, indiferent daca am inteles sau nu, indiferent daca am fost tulburati sau incurcati de REFORME, trebuie sa intelegem ca atunci cind in interiorul nostru ceva se schimba,  acel ceva poate schimba la randul sau intreaga lume.

Pentru ca nu legile pot schimba o tara, un popor, sau oamenii, ci doar idealurile si credinta in acestea, iar orice reforma fara un ideal nu este decat o minciuna ce nu are valoare si care mai ales nu poate crea modele.

Daca privim justitia si puterea judecatoreasca vedem ca acestea  nu au putut gasi modelul unei reforme care sa aduca echilibru si incredere in societatea romaneasca, ramanand incremenita intr-o « suprematie a legilor », unde dreptul apare mai mult ca un suspin romantic si retoric al celor flamanzi de dreptate.

Poate ca este timpul sa vedem ca pretentia unei durabilitati absolute si aplicabilitati generale transforma de multe ori legea intr-o statuie rigida si care nu poate fi facuta sa se miste spre problemele concrete ale oamenilor daca nu ar exista « magia dreptului ».

Poate ca este timpul sa vedem ca « nebunia legislativa » de azi nu este decit un semn clar al unei lipse a dreptului autentic, drept, pe care modificarile legislative aproape zilnice incearca iluzoriu sa-l suplineasca.

Poate ca este momentul sa recunoastem ca legile sunt importante, dar ele nu sunt decit niste simple pietre, in timp ce dreptul este insasi templul pe care-l putem construi cu ajutorul acestora si la care adaugam si  dreptatea, morala si corectitudinea.

Legea poate fi semnul de la care justitia incepe, dreptul insa este drumul pe care noi il putem face de la semnul unei legi mai departe de aceasta pastrand o traiectorie ideala a justitiei, in orice situatie.

O lege fara drept poate fi legala, dar aceasta legalitate nu poate niciodata sa ne indrepte spre un ideal, acest lucru il poate face doar dreptul care este un ansamblu  functional alcatuit din legi, jurisprudenta, morala si dreptate.

De aceea reforma justitiei ar trebui sa inceapa dupa mine cu o simpla declaratie, cea a recunoasterii « suprematiei dreptului » inlocuind astfel acea « suprematie a legii » carei ii lipseste  calitate  dreptului de a fi mereu actual.

Pentru ca reforma nu trebuie sa fie doar un mod artificial de a schimba, astfel incit sa nu fi nevoit sa o experimentezi, reforma trebuie  sa fie un simbol perfect al evolutiei.

Asa ca nu va lasati inselati de orice schimbari, mai bine priviti direct la inceputul drumului unei reforme care este in acelasi timp si idealul ei.

Balasa Gabriel

Posted in Despre justitie | No Comments »

Trupul spiritual al sufletului

October 28th, 2007

Multi oameni de stiinta se intreaba si cauta cu pasiune posibilitatea prelungirii vietii. Apar diferite ipoteze si lumea  incepe sa spere, desi daca ar fi sa ne intrebam de ce vrem sa traim mai mult, tare mi-e teama ca putini dintre noi ar avea un raspuns sprijinitor al acestei cautari.

 Este adevarat ca toti am vrea sa traim mai mult, dar uitam de orele si zilelele intregi in care ne-am plictisit si in care trupul nostru nu ne-a ajutat cu nimic.

 Si cu toate acestea suntem multi care visam la nemurire si care ne lasam tulburati de emotiile ce ne leaga de viata acestui trup.

  Este adevarat ca poate pentru unii dintre noi viata este scurta, dar trebuie sa intelegem ca viata nu este numai pentru trup ci si pentru suflet. Sa intelegem ca pentru unii dintre noi viata sufletului nostru imbatraneste mai repede decat trupul, in timp ce pentru altii viata trupului imbatraneste mai mult decat cea a sufletului, iar tot ceea ce traim noi se reduce doar  la o cautare a unui echilibru perfect, atata vreme cit acestea sunt impreuna.

 Numai ca vine o vreme cind aceasta unitate de viata corp-suflet se dezechilibreaza totalmente si ne este imposibil chiar a mai spera la un echilibru macar relativ si precar, cind legatura dintre viata trupului nostru si viata sufletului nostru slabeste atat de mult ca trupul se sfarseste fara energia punctului din care venim, sau cind viata sufletului nostru se intuneca si aproape ca dispare, iar atunci viata trupului nostru ramane goala si fara rostul principal al existentei sale, ca o fantoma ce traieste intr-o ratacire continua.

 Pentru ca viata trupului nostru nu ne-a fost data doar pentru ca acesta sa traiasca si sa imbatraneasca, ci mai ales pentru a ne putea duce viata sufletului nostru mai aproape de vesnicia din care acesta s-a nascut.

Inchipuiti-va un punct in nimic, iar un punct in nimic inseamna de fapt totul, si acest punct care este incercuit de nimic capata un contur care il transforma in centrul unui cerc, punctul este sufletul iar conturul acestuia, trupul pe care-l ia din nimic si care se intoarce in nimic.

 Important este insa sufletul care nu moare niciodata si care poate lua mereu un alt contur, in timp ce trupul ramane mecanismul in care putem vedea  esenta noastra adevarata, centrul nostru, sufletul. Iar un mecanism, cum este trupul, are un anumit scop pentru care functioneaza, el functioneaza pentru a pune in valoare esenta noastra, sufletul nostru, care la randul sau se bucura de nivelul fizic al unei existente in care doar libertatea lui este absoluta.

 Cind ne apropiem de pierderea trupului si nu am putut inca stabili contactul cu sufletul nostru, trebuie sa incercam sa ne raportam cu adevarat la ceea ce exista si nu la conturul iluzoriu pe care ni l-am construit la nivelul fizic, iar ceea ce exista cu adevarat nu este trupul, nu este eu-l, nu este personalitatea, functiile sau realizarile noastre, si nici macar tristetile sau bucuriile pe care le-am avut, ci calitatea sufletului nostru de sine divin care nu moare niciodata.

Pentru cei care nu mai sunt in trupurile fizice pe care le-am cunoscut, sa le uram fericire in viata sufletului in care au ramas, si sa nu uitam ca lacrimile noastre sunt mai mult pentru acest trup al lor, sa nu uitam ca sufletul lor nu a murit, si mai ales sa credem ca doar in prezenta sufletului avem totul, iar atunci cind reusim sa  aprindem lumina sufletului in noi, incepem sa vedem si sa simtim iarasi  aproape sufletele celor dragi disparuti dintre noi, pentru ca aceasta lumina devine un adevarat trup spiritual al sufletului lor.

 Balasa Gabriel

Posted in Trairi din interior | No Comments »

Romania este tara care inca nu s-a “nascut” !

October 23rd, 2007

 

  Citind Evenimentul Zilei – Horia-Roman Patapievici, 18 oct 2007, unde acesta se intreba si incerca sa raspunda la intrebarea – „ce fel de tara este tara in  care traim?”,inima mea a inceput sa-mi miste mintea spre un alt raspuns, in care adevarata putere si bucurie a acestei intrebari sa vina si sa locuiasca in gindurile mele.                 Deci cum as raspunde eu la intrebarea: Ce  tara este Romania?             

  – Romania este tara oamenilor care nu doresc sa dea nimic pentru aceasta, dar care sunt gata in orice moment sa ceara totul de la ea, este tara in care am crescut dar in care foarte putini dintre noi si-au aprins flacarile adevarate din suflet si minte pentru a o lumina.        

     – Romania este tara celor care nu au ales cu adevarat niciodata nimic, este tara celor rataciti in mlastina sperantei care asteapta vremuri mai bune decat au trait ei vreodata, este tara celor care cred in Dumnezeu dar sunt gata  sa mearga la „vrajitoare”.           

   –   Romania este tara abandonata in fiecare zi de romani, este tara pe care fiecare dintre noi o scuipa aruncandu-i in spate toate falsitatile si ignorantele noastre, este tara guvernata mereu de  „las-o ma ca merge asa”.             

   – Romania este tara in care traim, fara sa primim nimic din ceea ce Romania are bun, in noi, pentru ca noua ne place sa privim lucrurile rele pe care le are Romania fara sa acceptam faptul ca aceste lucruri rele nu-i apartin, ele sunt lucrurile pe care noi le facem manati de fatalitatea neamului nostru si de care suntem atit de multumiti ca niste bieti bolnavi inchipuiti.      

        – Romania este tara unde ne simtim mereu nepregatiti, este tara unde nerabdarea, neastamparul, si dezamagirile  noastre au innabusit orice aspiratie spre autenticitate, este  tara celor care sunt revoltati ca dorintele lor nu-i ajuta sa-si atinga scopurile imediat.         

      – Romania este tara celor care se pling ca nimic nu iese asa cum vor ei, este tara in care singura ordine cunoscuta este „ eu primul, sau daca nu se poate atunci, toti si totul deodata”,  este tara unde noi ne ascundem egocentrismul nostru nemasurat si ambitiile stupide de oameni care cred ca stiu totul.      

         – Romania este de fapt, tara care inca nu s-a “nascut” pentru ca romanii sunt prea indragostiti de ei insisi, este tara pe care noi nu am avut inca curajul, inteligenta si bucuria de a ne-o oferi noua insine, pentru ca nu am stiut sau nu am dorit sa stim ca Romania nu este un simplu lucru care ne apartine, ca Romania nu suntem nici macar noi, romanii, ci ea este aceea miscare dinspre noi spre ceilalti, este o miscare spre „tara”, spre  „Romania”, este aceea miscare – lumina care se ofera fara a cere nimic in schimb.             

  – Romania este “muntele” nostru cel mai inalt si cel mai sfant, Romania este tara in care trebuie mai intai sa credem pentru a putea apoi sa o construim, sa o iubim, si sa o traim ca pe o fiinta aflata mereu „deasupra” noastra, ce exista separat de fiecare roman dar care ne uneste in acelasi timp pe toti in unul singur, IN ROMANIA!

Balasa Gabriel

Posted in Puncte de vedere | 2 Comments »

« Older Entries
Newer Entries »