Gabriel Bălaşa

Recunosc ca desi aveam in gand de mult timp sa scriu despre acest subiect, nu am stiut cum sa incep acest articol decat in momentul in care am gasit titlul pentru acesta.

Adevarul este ca aceasta impotrivire nu este facuta decat pentru castigarea unei puteri cat mai mari, fie ca este vorba despre o putere politica, fie ca este vorba despre o putere a justitiei.

Iar cel mai trist lucru, mi se pare ca este acela in care aceasta ”impotrivire” care aduce mai degraba a piedica pusa Romaniei, in loc sa reprezinte o limitare justificabila a unei puteri a statului in fata libertatii individului este facuta in dispretul oricarei ”libertati”.

Pentru ca aceasta ”impotrivire” nu are ca scop libertatile individului ci lupta pentru acapararea puterii, lupta pentru ”acapararea” statului, o lupta in care singurul sacrificat de serviciu este individul.

Am stat mult timp si am privit puterea politica care dorea sa constranga puterea justitiei pentru a realiza un model de organizare statala care sa poata fi schimbat dupa  modelul de cat mai multa putere obtinuta ”impotriva” individului.

Am asistat pe urma la puterea justitiei, care intr-o incercare revansarda a urmarit sa constranga puterea politica  fara sa ii pese catusi de putin de libertatile individului, scuzandu-si mijloacele printr-un discurs despre statul de drept, care insa fara libertatea individului este mai mult un stat politic in totalitate ”impotriva” oricarei dreptati sociale.

Ma tem acum numai de unificarea acestor doua puteri intr-una singura, care este foarte aproape de a se intampla si care indiferent daca justitia sau politica va fi formal castigatoare, va crea o putere fara masura ce va permite statului sa intervina in mod abuziv impotriva individului.

Eu, nu sunt nici impotriva justitiei si nici impotriva politicii, eu sunt pentru libertatea individului care nu este vazuta doar ca o notiune filosofica abstracta, ci ca o experienta reala, concreta a fiintelor umane, care au propriile lor proiecte de viata si care sunt cu siguranta capabile sa-si evalueze singure ceea ce este mai bine pentru ele.

Stiu ca este greu de creat si de conceput strategii de actiune politica si juridica care sa duca la un model de societate in care individul sa se bucure de libertate, iar puterea politica si puterea justitiei sa isi cedeze de buna voie o  parte din puterea lor in favoarea unui transfer de responsabilitate dinspre stat catre individ.

Cei care detin puterea au o teama viscerala ca o vor pierde, cei care sunt presati de putere au o teama foarte mare ca ”se vor pierde” intrucat nimeni nu le va putea garanta o libertate  in fata unui stat  care indiferent ca este de ”drept” sau este ”politic”, va fi ”impotriva” lor.

Imi dau seama ca suntem traitori intr-o tara lipsita atat de cultura politica cat si de cultura juridica, iar acest lucru face si mai greu demersul de a crea si concepe o ”altfel” de strategie, un ”altfel” de model al statului, aceasta lipsa insa, nu ma opreste din incercarea aceasta pe care mi-am propus-o, si in care cred, fiind sigur ca mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor constientiza nevoia de libertate si necesitatea unei responsabilitati a libertatii care ne poate aduce in sfarsit ROMANIA asa cum stiu ca si-ar dori-o fiecare roman!

Cred ca a sosit momentul sa punem capat unei dimensiuni aberante a puterii indiferent ca se numeste ”de drept” sau ”democratica” atata vreme cat aceasta, lupta de fapt impotriva libertatii individului.

Daca puterea se poate impune chiar si atunci cand oamenii simt ca ceva nu este in regula cu aceasta, fiti siguri ca si libertatea se poate impune ca o valoare careia merita sa i te dedici inainte de a o pierde.

Avem un drum lung de parcurs, si trebuie inceput cu crearea si conceperea unui plan sistematic, pe termen lung, alaturat unei dorinte de a-l indeplini pas cu pas.

Piatra de temelie trebuie sa fie asigurarea suprematiei depturilor si libertatilor, prin constientizarea puterii politice si puterii justitiei, asupra necesitatii unor limite in fata libertatii individului.

Tocmai de acea voi incerca sa pledez  pentru o reforma de proportii care sa inlature blocajul total la care este supusa ROMANIA azi, si astept sa mi se alature in acest demers toti cei care cred in libertatea si in drepturile individului !

Va urma….

Balasa Gabriel

        Modul in care noi oamenii intelegem justitia si modul in care justitia ne JUDECA sunt total opuse.

         O, opozitie care conduce societatea in care traim incet, incet prin foarte multa confuzie catre un impas sigur. Justitia nu este inca pregatita sa inteleaga semnificatia pe care oamenii o descopera zi de zi in hotararile pe care le primesc de la un sistem blocat de decenii in abstractiunea unei legalitati despre care OAMENII SIMPLI nu au efectiv nici o idee cu ce parte din realitatea societatii in care traim se potriveste.

       Ati cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în justitie din toată inima?

       Eu nu am intalnit prea multe persoane care au venit in fata justitiei, pline de incredere in justitie.

       Da, multi se incurajeaza singuri si spera sa aiba NOROC !

         In general  justitia reprezinta o modalitate pe care societatea o pune la dispozitia noastra pentru a solutiona diferite litigii. Ce inseamna insa aceasta solutionare pentru OAMENII SIMPLI? Inseamna aceasta solutionare, esentialmente o schimbare efectiva a lumii in care traim sau doar o complicata loterie a drepturilor pe care toti le clameaza doar atunci cand au nevoie de ele.

        Justitia ca sistem raspunde acestor  intrebari prin multe date, multe hotarari ingorand efectiv asteptarile pe care oamenii le au in ceea ce priveste schimbarile. SCHIMBARI prin  care fiecare spera sa-si satisfaca drepturile, desi de cele mai multe ori  acestea se transforma doar in ATEPTARI.

        Mai simplu spus, oamenii vor justitie, vor dreptate, justitia le da doar hotarari pentru ca asa a fost invatata sa functioneze.

        Lipseste o anumita viziune a justitiei cu privire la dreptul pe care aceasta il practica. De cele mai multe ori pentru judecatori, dreptul nu inseamna decat legile pe care le citesc si pe care le repeta de sute de ori in fata oamenilor si hotararile pe care le pronunta, considerand ca totul se termina aici.

          Numai ca realitatea nu este chiar asa de simpla. Nimic nu se rezolva doar cu o hotarare.

         Justitia nu trebuie sa fie un produs secundar al legilor, asa cum statul nu trebuie sa fie un produs secundar al politicii.

       Trebuie sa descuiem custile in care ideologi fara nici o teorie dar cu repetitii incapatanate au reusit sa incuie dreptatea.

       Trebuie sa privim atenti la indiciile aparute in jurul nostru si sa regandim rolul dreptului in justitie si rolul legilor in drept, dar mai ales ROLUL omului in societate.

       Pentru ca   marea lumea in care traim nu este locul descris in legile dupa care ar trebui sa ne conducem vietile.

       Pentru ca justitia isi are geneza nu in sutele de mii de legi care ne sufoca ci, in nelinistea rationala si subiectiva pe care orice om care traieste intr-o societate o simte atunci cand isi cauta dreptatea.

       Si nici in obsesia  de clamare a unui stat de drept pe care orice om simte ca, ceva e tare sucit in modul cum ne este prezentat acesta, ci mai degraba in problema profunda a unei constiinte drepte in care ne este frica sa patrundem.

      Viata inseamna mai mult decat orice lege si decat orice justitie, iar orice stat care ignora acest lucru si care incearca sa inchida cercul unei viziuni asupra lumii intr-o singura notiune de -STAT DE DREPT,  se transforma pana la urma intr-o inchisoare nedreapta, pana atunci cand, OAMENII SIMPLI   vor realiza ca JUSTITIA nu  poate tine loc de CONSTIINTA.

Balasa Gabriel

       Justitia la modul ideal ar trebui croita pe masura realitatii in care traim. O operatiune ce incepe prin construirea unui tipar legislativ care sa reflecte masurile realitatii pentru o societate in intregul ei, si nu doar pentru   parti ale acesteia luate in mod separat.
       Numai ca de cele mai multe ori, „croitorii” acestor tipare, furati de importanta propriei lor actiuni, uita cu totul de viata reala. 
       Acest lucru face ca de multe ori tiparele dupa care justitia functioneaza sa nu fie pe masurile realitatii concrete pe care o traim. Si tocmai de aceea justitia pare in multe cazuri un ansamblu nefunctional de concepte abstracte, ce nu reusesc sa cuprinda decat rareori doar marginile realitatii in care traim. 
       Acest lucru ma duce cu gandul la faptul ca s-ar putea ca justitiei  sa-i lipseasca foarte mult „precizia”. 
       O justitie care  tine foarte mult de o mecanica fixata in tipare interpretate  printr-o imobilitate fixata mai degraba pe prejudecati decat pe o functionalitate reflexiva a realitatii, este in mod clar lipsita de precizie.
       Mecanica aceasta isi are punctul de sprijin in generalitati vagi care se suprapun pe un fel de matematica ce se straduieste sa masoare in mod conventional faptele, actiunile si uneori chiar intentiile. 
       Precizia justitiei nu trebuie confundata insa cu calitatea justitiei, care reprezinta efectul aplicarii tiparelor legislative unei realitati in continua schimbare. 
       Precizia justitiei nu se poate ascunde nici dupa conceptul unei lipse a erorilor, care ar insemna doar o alta definitie a calitatii justitiei.
       Precizia justitiei  nu poate fi nici o simpla operatiune de masurare a unui efect, pentru ca justitia nu este o dreapta imobila cu extremitati  limitate.
       Precizia justitiei nu este nici o recompunere artificiala a unor situatii de fapt si de drept, asa cum aceasta nu poate avea nimic de-a face cu reprezentarea intelectuala a unor texte fixate intr-o limita virtuala si simplista a unor constructii ipotetice de realitati care nu exista in  viata adevarata.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina mai degraba de o mobilitate esentiala a vietii  si mai ales de efortul de a simti aceasta mobilitate ca pe o continuitate a unei directii reale.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie acea directie  care sa nu ocoleasca viata si sa nu incerce sa mascheze shimbarile realitatii  vietii oricat de imperfecte ar fi considerate acestea.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina de o miscare in acelasi timp cu schimbarile din viata reala, si care sa renunte la simple intercalari a unor pozitii statice si fixe intr-o realitate in continua miscare.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie congruenta cu simtul comun al unei societati in cautarea unui echilibru intre ceea ce oamenii traiesc si ceea  ce simt acestia.
      Precizia jusitiei ar trebui sa fie de fapt o curgere continua a  constiintei in viata pe care o traim acum si nu in viitor, si nu in trecut!
      Toate acestea, ma fac sa cred, ca precizia in justitie poate fi calea cea buna care sa  ne apropie de realitatea acestei vieti prezente !


Balasa Gabriel