INTRE CER SI PAMANT

December 26th, 2015

ai vazut vreodata

o picatura de ploaie care nu mai vrea sa cada

a incremenit

intre cer si pamant

si asteapta

intre viata si moarte

o lumina

sa treaca

prin apa ei indragostita

de o iubire infinita

Balasa Gabriel

DESPRE PRECIZIE IN JUSTITIE

September 20th, 2015

       Justitia la modul ideal ar trebui croita pe masura realitatii in care traim. O operatiune ce incepe prin construirea unui tipar legislativ care sa reflecte masurile realitatii pentru o societate in intregul ei, si nu doar pentru   parti ale acesteia luate in mod separat.
       Numai ca de cele mai multe ori, „croitorii” acestor tipare, furati de importanta propriei lor actiuni, uita cu totul de viata reala. 
       Acest lucru face ca de multe ori tiparele dupa care justitia functioneaza sa nu fie pe masurile realitatii concrete pe care o traim. Si tocmai de aceea justitia pare in multe cazuri un ansamblu nefunctional de concepte abstracte, ce nu reusesc sa cuprinda decat rareori doar marginile realitatii in care traim. 
       Acest lucru ma duce cu gandul la faptul ca s-ar putea ca justitiei  sa-i lipseasca foarte mult „precizia”. 
       O justitie care  tine foarte mult de o mecanica fixata in tipare interpretate  printr-o imobilitate fixata mai degraba pe prejudecati decat pe o functionalitate reflexiva a realitatii, este in mod clar lipsita de precizie.
       Mecanica aceasta isi are punctul de sprijin in generalitati vagi care se suprapun pe un fel de matematica ce se straduieste sa masoare in mod conventional faptele, actiunile si uneori chiar intentiile. 
       Precizia justitiei nu trebuie confundata insa cu calitatea justitiei, care reprezinta efectul aplicarii tiparelor legislative unei realitati in continua schimbare. 
       Precizia justitiei nu se poate ascunde nici dupa conceptul unei lipse a erorilor, care ar insemna doar o alta definitie a calitatii justitiei.
       Precizia justitiei  nu poate fi nici o simpla operatiune de masurare a unui efect, pentru ca justitia nu este o dreapta imobila cu extremitati  limitate.
       Precizia justitiei nu este nici o recompunere artificiala a unor situatii de fapt si de drept, asa cum aceasta nu poate avea nimic de-a face cu reprezentarea intelectuala a unor texte fixate intr-o limita virtuala si simplista a unor constructii ipotetice de realitati care nu exista in  viata adevarata.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina mai degraba de o mobilitate esentiala a vietii  si mai ales de efortul de a simti aceasta mobilitate ca pe o continuitate a unei directii reale.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie acea directie  care sa nu ocoleasca viata si sa nu incerce sa mascheze shimbarile realitatii  vietii oricat de imperfecte ar fi considerate acestea.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina de o miscare in acelasi timp cu schimbarile din viata reala, si care sa renunte la simple intercalari a unor pozitii statice si fixe intr-o realitate in continua miscare.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie congruenta cu simtul comun al unei societati in cautarea unui echilibru intre ceea ce oamenii traiesc si ceea  ce simt acestia.
      Precizia jusitiei ar trebui sa fie de fapt o curgere continua a  constiintei in viata pe care o traim acum si nu in viitor, si nu in trecut!
      Toate acestea, ma fac sa cred, ca precizia in justitie poate fi calea cea buna care sa  ne apropie de realitatea acestei vieti prezente !


Balasa Gabriel

Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

August 14th, 2015

 

 

           Peretele lumii de care ne sprijinim pare ca se misca ingrijorator si nu ne mai ofera nici o siguranta.

        Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

   Gandurile mi se inmbulzesc spre ochii mintii, care se strang insa inchizandu-se cu teama de a nu se pierde in agitatia acestora.

   Mi se pare ca am pierdut timpul, dar nu timpul meu ci timpul acestei lumi, fara a castiga nimic in schimbul acestuia. Nici cunoastere, nici iubire, nici intelepciune, nici liniste, nici  fericire.

Peste tot se vad  doar bucatele mici de unsuroase placeri, pe care vietile noastre aluneca intr-un mod deloc controlat si ordonat.

Poate ca nimeni dintre noi nu a stiut dinainte ce e bun si ce e rau la aceasta lume.

  Dar ne-a placut ignoranta aceasta si oricat de mult ne-am indoit de cunoasterea pe care o aveam, ne-am incapatanat sa ne indepartam de cautarea adevarului fiintei noastre.

Si mai ales ne-am absolutizat multumirea unei simple supravietuiri, atarnati de idei false si de prejudecati intr-o realitate autolimitata.

Pana la urma aceasta lume care risca sa devina nici o lume, ne-a ramas mereu o straina. Pentru ca noi nu am stiut sa facem din aceasta lume straina, o lume pentru noi insine.

O lume in care sa ne regasim fiinta.

O lume in care partea de dincolo, din afara, sa ne poata arata chiar drumul spre interiorul nostru, drumul spre noi insine.

 

 Balasa Gabriel

Informatia ne micsoreaza libertatea

August 7th, 2015

  Lumea aceasta in care existam  se afla pe un nivel al perceptiei materiale din care evadam  cateodata pe nivelul perceptiei spirituale tragand dupa noi adevarul unei realitati lipsite de orice libertate a unei alegeri proprii.

       Am trecut demult de perceptia limitata aflata pe nivelul necestitatilor, fara insa a baga de seama ca aceasta limitare ne dadea cel mai important si esential nivel al realitatii noastre.

      Am ajuns acum pe nivelul informational unde suntem bombardati cu tot felul de informatii ce ne dau iluzia ca stim foarte multe fara insa, sa intelegem nimic din toata aceasta entropie creata in lumea in care ne traim vietile. O lume debusolata in care cei care o conduc incearca in zadar sa se opuna unei demolari continue a realitatii bombardata de contradictii, framantari, dezechilibre si manipulari.

    Si in aceasta modernitate a unui negativism informational, cel mai bine se asorteaza stilul de a fi impotriva a ceva. Un stil care prinde radacini adanci intr-o lume ce si-a pierdut mult din puterea de a discerne intre un simt al informatiei si un simt al cunoasterii.

     Suprasaturati cu informatii oglinda in care mintea noastra nu patrunde pentru a cunoaste locul de unde provin, scopul lor si adevarata tinta,  ne lasam inconjurati de norii de emotie provocati de acestea si pur si simplu reactionam si le adoptam cu usurinta, dupa care la randul nostru le aruncam asupra celorlalti fara sa ne pese catusi de putin de efectele  asupra realitatii in care traim.

        Asistam neputinciosi la o infrangere a simtului cunoasterii, ce ne vaduveste de acel nivel de intelegere si de credinta ca acesta ne apartine.

         Am uitat se pare, ca informatiile trebuie transformate prin alchimia cunoasterii in ceva ce ne apartine si le lasam pur si simplu sa ne manipuleze si sa ne instraineze de noi insine.

       Omul actual nu intelege ca  toata aceasta multa informatie ce ne inconjoara micsoreaza de fapt libertatea individului si ca  numai cunoasterea este cea care poate sa largeasca libertatea.

         Din pacate insa,  sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa adune cunoastere, iar majoritatea se multumesc sa se simta importanti prin alaturarea la o majoritate ce ii copleseste cu puterea unei conformari dincolo orice esenta.

       Degeaba avem informatie, caci fara cunoastere suntem doar niste  neputinciosi  cu diplome si cu suflete goale pe care nu sunt lipite decat impresiile pe care le lasam celorlalti ca moneda de schimb pentru informatiile primite.

 

Balasa Gabriel

Ma rog pentru fiul meu

June 10th, 2015

        Cand nu mai avem puterea de a ne croi actiunile dupa vointa noastra este bine sa stim ca inca nu am pierdut totul. Mai putem sa ne rugam  si  sa ne trimitem rugaciunile dincolo de aceasta lume vizibila in care ne chinuim uni pe alti bucurandu-ne doar de propriile noastre placeri.            

        Ma rog azi pentru fiul meu care desi sta langa mine este pierdut intr-o confuzie  si lipsa totala de lumina cea buna.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa realizeze macar in ultimul ceas ca numai cunoscandu-se pe sine poate sa-si gaseasca locul in sufletul mare al lui DUMNEZEU.

       Ma rog ca acesta sa-l simta pe DUMNEZEU ca intregul in care trebuie sa ne traim vietile si nu ca pe un obiectiv la care toti vor sa ajunga pentru a smulge o particica din el numai pentru a fi a lui si doar a lui. DUMNEZEU atunci cand a creat omul nu l-a facut numai maini sau numai picioare, ci l-a alcatuit dintr-o mie si una de parti care nu functioneaza  decat  pentru a le ajuta pe celelate in formarea unui intreg minunat alcatuit.

         Ma rog pentru fiul meu ca sa priveasca inlauntrul sau si sa vada minunatiile pe care DUMNEZEU le-a pus acolo pentru a se folosi de ele nu pentru a le ingropa nedesfacute.

       Ma rog pentru fiul meu  ca acesta sa cunoasca bucuria iubirii si a trairii acestei vieti.

       Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa realizeze ca oricand poti schimba ceva in drumul pe care l-ai ales cu simplitatea unei alte alegeri pe care esti liber sa o faci mai intai in gandul si in sufletul tau dupa care si in faptele tale.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa priveasca bine la lucrurile pe care le are mai inainte de a-si dori pe cele care nu le are, si sa realizeze ca inainte de a te bucura de ceeea ce vrei sa obti in viitor, trebuie mai intai sa inveti sa te bucuri de ceea ce ai in prezent, pentru ca daca nu inveti acest lucru, nu te vei putea bucura niciodata de nimic oricat de mult ai alerga si dupa oricate lucruri ai fugi.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa stea doar o clipa si sa priveasca  in jurul lui  pentru a vedea iubirea si dragostea noastra care il inconjoara, sa inchida ochii si sa nu se mai lase orbit de minciunile laudaroase si gaunoase care i se azvarla in ochi.

       Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa simta caldura placuta a ingrijirii pe care sufletele noastre  i-o transmit pentru a creste si a se dezvolta in harul si spiritul lui DUMNEZEU.

       Ma rog pentru fiul meu DOAMNE, asculta te rog  rugaciunea mea, in mainile tale il incredintez pe fiul meu pentru ca numai tu poti acum sa ai grija de el, sa il vindeci de toate patimile cele rele  si sa il aduci pe drumul cel bun pe care numai tu il cunosti DOAMNE !

      

          

DINCOLO DE SUPRAVIETUIRE !

May 12th, 2014

         Imi imaginez ca in mijlocul unei metropole pline de oameni, produse si bani, as incerca sa aplic tehnicile de supravietuire necesare unui om aflat in salbaticie, si imi dau seama ca nu numai ca nu este acceptabil, dar purtarea mea va deveni agresiva atat pentru cei din jurul meu cat si pentru mine insumi.    

Supravietuirea are o legatura directa cu puterea si controlul pe care cautam sa-l dobandim asupra a ceea ce se afla in exteriorul nostru  tocmai pentru a ne putea bucura de experienta vietii si a indeparta cat mai mult efectul unei anihilari ce ne-ar scoate din aceasta viata.   

   Supravietuirea nu este numai un instinct, dar in atatea secole de functionare, aceasta a devenit un tipar obligatoriu al fiintei noastre ce ne conditioneaza  nu numai viata dar si dezvoltarea spirituala.      

  Ne-am obisnuit atat de mult cu ea incat aceasta  s-a transformat dintr-un tipar, intr-un mijloc esential prin care  ne traim vietile si  astfel dintr-un simplu instrument a ajuns  conducatorul suprem ale carei ordine le executam fara cracnire si intr-o inconstienta hipnotica.         

           Supravietuirea- conducatorul nostru suprem, este cea care in ziua de azi cand nevoile noastre nu o mai slujesc, se foloseste acum de vietile noastre , de relatiile noastre, de societatile noastre si de politicile noastre, pentru simpla sa supravietuire, regasindu-si scopul aparitiei sale  prin jertfirea vietilor omenesti , jertfa care devine esenta si motorul propriei supravietuiri.    

    Nici nu este de mirare ca societatea si lumea  au ajuns sa dezvolte o intelepciune si un spirit bazat pe supravietuire, atata timp cat noi nu am fost in stare sa inlocuim acest tipar  destinat exteriorului  cu un tipar care  sa ne poarte spre imparatia din interiorul noastru, unde un intreg univers ne asteapta sa crestem spiritual.   

     Din pacate durerea supravietuirii care nu mai este satisfacuta de nevoile noastre, a devenit durerea noastra si criza prin care lumea moderna trece astazi este doar un exemplu al unei supravietuiri care nu se mai potriveste deloc  cu  globalizarea in care traim .

         Tocmai de aceea   in locul unei supravietuiri depasite pe care nici o putere din exterior nu o mai poate satisface, cred ca este timpul sa privim in interiorul nostru si sa apreciem energia sufletului din care  poate creste cu adevarat o putere spirituala care sa ne impinga dincolo de supravietuire.

Balasa Gabriel

Partea cea buna a unei iluzii !

April 22nd, 2014

        Iluzia este ca o lentila,   care chiar daca nu te ajuta sa vezi realitatea asa cum este ea, iti poate spune foarte multe lucruri despre tine.

     Nici o iluzie nu ne ajuta sa ajungem la adevar, si cu toate acestea fiecare iluzie are capacitatea de a intensifica rezonanta la acest taram al adevărului.

   Iluzia poate fi alegerea de a depasi o limitare ce nu te lasa sa fi în armonie cu tine.

  Ea poate fi capatul unui  univers in care  puterea de a gandi în viitor creste mai mult decat orice povara a trecutului …

  De multe ori iluzia iti poate arata slabiciunea   a ceea ce traiesti in exteriorul tau, in comparatie cu frumuseata si importanta a ceea ce traiesti in inima ta.

Iluzia, ne apropie sufletul nostru de mintea noastra, pentru a-l putea vedea mai bine cum este simtit si nu gandit, si pentru a ne putea da seama cat de importanta este experienta acestui suflet pentru noi.

Suflet, de care zilnic incercam inconstienti sa ne departam pentru a ne  putea misca nestingheriti in aceasta lume in care traim, desi el este singurul care poate face diferenta intre realitate si noi.

    Si daca valoarea unei iluzii sta de multe ori doar in intelegerea simtitoare a inteligentei, atunci cu siguranta pretul acesteia va fi mereu o lupta cu influentele pragmatice ale realitatii, unde regulile ne invata ca nu putem sa traim doar cu inima ci mai ales cu mintea.  

Desi, în adevar nu este asa ci, doar in superficiala noastra supravietuire, unde traim alaturi de multi alti oameni pe care nu-i cunoastem cu sufletul, si langa care ne vine mai usor sa stam cu mintea noastra decat cu inima noastra.

 Balasa Gabriel

Ne place sa credem ca stim

December 3rd, 2013

        Orice sistem presupune o datorie, viata insa nu este decat o soapta de credinta pe care doar cei mai linistiti dintre noi o pot auzi asa cum este ea in adevar si nu intr-o realitate trasata de prejudecati si opinii transante,   cu care nu ne putem cladi decat  turnuri de griji  ce ne despart uni de alti.   

       Ne place sa credem ca stim, ne place sa credem ca intelegem, ne place sa credem ca traim, ne place sa-i judecam pe ceilalti,  si cu atatea placeri ai putea zice ca toata viata noastra este o placere si ca traim un succes.            In adevar insa, si nu in realitate, de cele mai multe ori nu intelegem nimic din aceasta lume.          

           Pentru ca cel mai simplu  este sa realizam ca nu putem sti nimic din ceea ce nu cunoastem. Si cine mai are nevoie de cunoastere in acest timp al nostru, in care multe lucruri ne sunt prezentate  ca fiind  adevarate, si cand noi nu mai ajungem decat cel mult sa contorizam  aceste cunostinte care nu ne apartin in nici un fel. 

      Poate tocmai de aceea nu este de mirare, ca fara sa cunoastem nu suntem decat raspanditori de ignoranta. Sau poate ca a venit timpul sa ne intoarcem la acea stiinta nestiutoare, in care dorinta noastra de a cunoaste sa fie mai puternica decat tiparele trasate ale unor realitati despre care nu stim nimic, dar mai ales in care nu credem.

Balasa Gabriel

Sa invatam mai multe despre noi insine

December 30th, 2012

                 In mijlocul oricarei agitatii exista un spatiu, oricat de mic, in care poti sa alegi linistea. Linistea care devine dintr-o data un centru in care te echilibrezi fara sa mai alergi cu mintea ca un nebun incoace  si incolo. Stiu ca oamenii privesc lucrurile din perspective diferite, iar asta ii face sa gandeasca diferit si sa actioneze diferit. Dar oricata neoranduiala ar exista in perspectivele noastre exista si o posibilitate de a ne intalni cu toti intr-un singur centru al tuturora si al fiecaruia in parte, iar acela  este sensul vietii noastre.   

    Un sens care raspunde intrebarilor puse fiecaruia de vietile pe care le traim, chiar daca putini sunt cei care dau sau aud un raspuns si, si mai putini sunt cei care-l inteleg.   

      Un sens care este stapanul linistit si radacina vietii si a responsabilitatii noastre pentru aceasta lume in care traim.    

    Un sens ca cel mai important punct de spriin cu care poti rasturna aceasta lume cu fundul in sus pentru a o intoarce la normalitate. 

      Un sens in care ne asumam intelegerea faptului ca fiecare din noi vedem lumea asa cum suntem noi, nu pentru a critica sau a judeca ci, doar pentru a putea sa invatam mai multe despre noi insine.

      Un sens in care sa surprindem esenta acestei vieti care ne-a fost data si care este traductibila doar prin simplitate.     

  Si totusi, din pacate, in lumea aceasta in care traim  si care ne innebuneste cu galagia grijilor si dorintelor pentru schimbarea si acapararea cator mai multe din fructele  fara nici o radacina, multi dintre noi se simt iremediabil pierduti, chiar daca undeva in adincul lor simt ca nimic nu este inca pierdut.

O democratie care nu crede in lacrimi

September 16th, 2012

Se vorbeste azi din ce in ce mai mult despre testul democratiei, ca si cand aceasta ar reprezenta o materie asupra careia ne sunt examinate cunostintele si de sustinerea si trecerea caruia depinde chiar viata noastra. Multi din cei care vad democratia ca pe un test grila la care se raspunde simplu prin alegerea unei variante, nu se dau in laturi nici de la a privi democratia si ca pe o speta a carei rezolvare corecta constituie deja un scop in sine, chiar daca pe multi alti aceasta rezolvare i-ar face sa planga.

De aceea nu m-am putut opri de a ma intreba singur, pana la urma ce este totusi democratia?

In primul rand as spune ca democratia nu este o lumina pe care ti-o aprinde cineva si tu nu mai ai pe urma nici o grija. Poti chiar sa te plictisesti nefacand nimic si neinteresandu-te nimic pentru ca lumina va ramane mereu aprinsa.

De fapt, cred ca aici este marea capcana, pentru ca lumina democratiei sta aprinsa atata timp cat are un combustibil care o ajuta sa existe, iar acest combustibil este participarea efectiva a oamenilor la o comunitate a cetatii. Pentru ca esenta democratiei este data de unitatea si exercitarea unei puteri care apartine poporului. Si daca acesta ar fi combustibilul am putea spune ca izolarea si dezbinarea nu pot fi decat elementul care poate stinge aceasta lumina.

Democratia este construita din cateva reguli simple dar esentiale la fel ca un drum drept si numai drept, bine delimitat intr-un plan. In momentul in care acest drum incepe sa fie curbat prin fortarea sau interpretarea esentei lui, acesta nu mai este luminat si intra in intuneric, iar democratia ramane un simplu cuvant pe care uni il vor denumi adevar iar alti minciuna, dar care va ramane doar un simplu cuvant si atat.

Democratia inseamna mult mai mult decat institutiile care o sustin dar si decat intentia noastra de a avea si de a trai in democratie.

Democratia nu se limiteaza doar la impunerea unor reguli sau a unei puteri de reprezentare, pentru ca democratia prin esenta ei insasi, imbratiseaza toate domeniile vietii si existentei noastre intr-o singura unitate de traire a fiintei care suntem.

Democratia nu confunda niciodata puterea adevarata a poporului cu reprezentarea acestei puteri, pentru ca democratia limitata doar la modul in care reprezentantii oamenilor exercita puterea incredintata lor, nu este decat o abordare a dependentei noastre de lipsa de responsabilitate sub semnul careia exista mintea noastra. De fapt nu exista reprezentanti ai puterii ci, doar reprezentanti ai oamenilor, iar puterea institutiilor folosita impotriva oamenilor nu este de fapt o putere adevarata ci doar o fortare silnica a acestora.

Democratia adevarata este cea care are intotdeauna de partea ei puterea oamenilor simpli si mai ales constientizarea, exercitarea si trairea acesteia pentru ca intr-adevar oamenii sa ramana stapani pe ei insisi, si sa nu se transforme in simple cifre sau procente.

Puterea intr-o democratie este intotdeauna un lucru normal si simplu, ea devine insa ceva extraordinar de pretios pentru uni atunci cand felul in care este folosita devine mult mai important decat interesele oamenilor simpli carora le apartine de fapt acea putere.

Iar adevarul puterii in democratie este unul firesc care consta tocmai in necesitatea ca puterea sa se arate intotdeauna si de fiecare data dezbracata in toata goliciunea ei fara a fi ascunsa de nimeni si de nimic altceva. Pentru ca numai in democratie puterea se exercita la vedere, sub privirile tuturor fara a fi ascunsa de nimeni si nimic, si mai ales poate fi atinsa de oricine isi asuma propria responsabilitate.

Democratia care este acoperita de reguli, legi si instituti si care nu este dezvaluita in intregime tuturor oamenilor, nu mai este decat o democratie care nu crede in lacrimi, pentru ca in fapt aceasta nu exista, nu traieste si nu este decat o imagine desenata si incremenita pe un panou.

BG