Curajul nostru

November 17th, 2022

Curajul nostru merge agatandu-se de frica ce ne blocheaza de multe ori drumul, si sfarseste prin a fi impins de catre aceasta sub rotile timpului. De fapt  curajul nostru nu este normal, pentru ca noi nu avem curaj decat atunci cind ne aflam pe marginea “prapastiei” , numai de acolo pare ca poate sa inceapa lupta noastra, cand nu mai avem nimic cu adevarat de pierdut.

Caci iata, desi suntem, se pare, intr-o situatie de criza care se presupune ca este dureroasa atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere social, si despre care toti vorbim in fiecare zi, totusi nimeni nu se grabeste sa actioneze pentru a indeparta aceasta “durere”.

De fapt cred ca noi romanii suntem “geniali” pentru ca  am gasit  singura modalitatea perfecta de a evita orice schimbare adevarata, ADAPTAREA.

Ne adaptam in cativa pasi simpli la orice, oricat si oricum transformandu- ne vietile intr-un fenomen de relativizare cristalizat in acceptarea oricarei situatii.

Chiar daca multi dintre noi intelegem toate aceste lucruri, ramanem totusi in acelasi stadiu dintr-un motiv foarte simplu dar esential, nu suntem destui care sa simtim aceste lucruri, sa le simtim pana la durere, pina la insuportabilitate.

Pentru multi dintre noi, pielea noastra  ne fereste de acest lucru, si de aceea orice schimbare reala pare ca este inca departe de noi.

Cautam fericirea si tarziu ne dam seama ca nu o putem muta in casele pe care le-am construit, nu o putem plimba cu masinile pe care le-am cumparat si nu o putem cuceri prin patimile  noastre traite.

Iar acum se pare ca ni se inchide si calea larga si usoara a sperantei pe care fiecare dintre noi puteam merge atunci cand existenta noastra devenea mai grea, pentru ca multora dintre noi sa nu ne ramana decat poteca mica si alunecoasa a suferintei si depresiei.

Parca nici nu mai reusim  asa de bine sa ignoram Universul acesta in care traim, pentru a ne conduce doar dupa vointa , sau legile noastre obosite care ne arata stagnarea si nivelul inferior al energiei la care am ajuns.

Priviti la timpul nostru care nu este decat un ochi primitiv prin care sufletul incearca sa ne traga dupa el, si la spatiul care inca, mai suna in inima noastra plina doar de pasii vechi ai lui Dumnezeu !

 Daca ziua de maine este ziua de azi, si ziua de azi este ziua de ieri, atunci acesta este mersul unei lumi intregi  in care spiritul sta pe loc.

Si cu toate astea, eu cred  ca slabiciunile noastre ne pot fi pana la urma de ajutor, pentru ca niciodata curajul nu a fost tovarasul celor puternici, si chiar atat de adaptati pe cat suntem noi romanii, parca din ce in ce mai multi dintre noi simt ca in curand va veni si timpul  curajului nostru, si din ce in ce mai multi isi rotesc sfera constiintei intr-un echilibru de cerc aproape perfect peste clipele ce le traim.

Poate ca intr-adevar, noi romanii avem multe defecte, dar trebuie sa intelegem ca nici un defect nu ne poate impiedica sa avem si o virtute, pentru ca numai asa o sa cunoastem cit valoram cu adevarat fara ele.

Balasa Gabriel

Mai rău decât să mori este să nu traiești!

June 16th, 2020

Azi, cand avem parte, majoritatea dintre noi, de excluderea oricarei activitati, de instrainarea sociala sau distantarea sociala cum este denumita oficial, putem sa ne dam seama din ce in ce mai mult de relatia speciala pe care o construim inca de la inceputul vietii noastre cu ILUZIA.

In aceasta vreme de pandemie si de izolare sociala, ne tinem postul sufletelor noastre prin abtinerea de la viata – forma a acestei lumi.

Iluzia ca existam intr-o lume mare si ca existenta noastra cuprinde un sens esential, acela al regasirii de sine, dar mai ales faptul ca acest sens il putem gasi in aceasta lume, adica in afara noastra.

ADEVARUL este insa altul, sensul nostru se regaseste in dimensiunea noastra interioara, dimensiune din care fiecare dintre noi vede si interpreteaza aceasta lume.

Oare nu este mult mai simplu sa incepem cautarea sinelui din interiorul nostru?

De ce sa alergam, ratacind printr-o lume exterioara in cautarea sinelui daca vrem cu adevarat sa cautam ca sa gasim, si nu doar sa cautam ca sa nu gasim?!

De ce sa ne cautam acolo unde nu ne gasim, adica in lumea aceasta mare de pe langa noi?

De ce sa nu ne eliberam de toate lucrurile pe care nu le intelegem si care ne infasoara intr-un dezacord total ce inlatura orice incercare de armonizare a universului?

De ce sa nu acceptam ca adevarata comuniune nu exista atunci cand trupurile noastre sunt laolalta, impreuna, ci doar atunci cand spiritul nostru este unul si acelasi cu al universului, un singur spirit din care insa din pacate, fiecare vrea sa isi ia propria lui bucatica, oricat de mica ar fi aceea ?

Iluzia ca functia cea mai importanta a unei FORTE este aceea de a-si indeplini dorintele, ne-a adus in acest punct al existentei noastre!

Mai mare decat orice forta gravitationala si decat orice alta forta de atractie, dorinta a maturat cu nevoile noastre pe josul acestei iluzii, dandu-ne impresia unei eliberari de sub semnul slabiciunii, cand de fapt aceasta nu a facut decat sa ne pierdem in cea mai mare dintre slabiciunile omenesti.

Si ce facem acum?

De ce ni se impune aceasta instrainare, aceasta izolare?

Planul pe care il avem, de a sta izolati pentru ca pandemia sa treaca, pare extraordinar, este un plan BUN dar din pacate, degeaba este BUN, pentru ca este IMPOSIBIL ca pandemia sa treaca astfel, cand scopul acesteia nu este timpul, ci OMUL!

Ne putem ascunde, putem sa fugim, dar pandemia nu va trece decat atunci cand va trece prin NOI, adica cand isi va fi indeplinit adevaratul scop, acela de a SCHIMBA OMUL.

ADEVARUL este ca noi nu putem schimba realitatea acestei lumi, pana cand noi insine nu intelegem sa FIM REALITATEA acestei lumi, pentru ca orice schimbare in exteriorul nostru, nu este decat o iluzie care va duce la o alta iluzie si mereu tot asa…

Ce este ACUM, ce ni se intampla ACUM, ce este lumea ACUM, nu este decat ceea ce noi am gandit ca ESTE!

PLANUL CEL MAI BUN AR FI… sa eliberam lumea de toate gandurile noastre desarte si iluzorii pe care le-am gandit despre aceasta, sa ne eliberam pe noi insine de toate iluziile noastre ca sa fim cu adevarat liberi si sa alegem in schimb ca noi sa fim realitatea acestei lumi, traind asa cum nevoia lumii de acum ne arata ca trebuie sa traim, atenti la nevoile noastre si nu la dorintele nestavilite!

Si da… Mai rau decat sa mori, este sa nu traiesti!

Gabriel Bălașa

Zambete A(mare)

August 9th, 2019

Este greu sa stai si sa astepti momentul urmator.
Este un fel de vanatoare la care oamenii se dau mari ca se pricep, si uneori ajung la sfarsitul vietii fara macar sa reuseasca sa prinda cel putin un mic moment care sa fie numai al lor.
In acest joc, credinta cea mai raspindita este ca stim ce suntem.

Paradoxul este insa ca nu stim de fapt ce suntem si traim cu aceasta minciuna, incercand sa ne inchipuim ce am putea fi.
Zambete A (mare) daca am fi, cine ar putea sti?

Balasa Gabriel

JUSTITIA IMPOTRIVA PUTERII POLITICE SI PUTEREA POLITICA IMPOTRIVA JUSTITIEI

May 15th, 2019

Recunosc ca desi aveam in gand de mult timp sa scriu despre acest subiect, nu am stiut cum sa incep acest articol decat in momentul in care am gasit titlul pentru acesta.

Adevarul este ca aceasta impotrivire nu este facuta decat pentru castigarea unei puteri cat mai mari, fie ca este vorba despre o putere politica, fie ca este vorba despre o putere a justitiei.

Iar cel mai trist lucru, mi se pare ca este acela in care aceasta ”impotrivire” care aduce mai degraba a piedica pusa Romaniei, in loc sa reprezinte o limitare justificabila a unei puteri a statului in fata libertatii individului este facuta in dispretul oricarei ”libertati”.

Pentru ca aceasta ”impotrivire” nu are ca scop libertatile individului ci lupta pentru acapararea puterii, lupta pentru ”acapararea” statului, o lupta in care singurul sacrificat de serviciu este individul.

Am stat mult timp si am privit puterea politica care dorea sa constranga puterea justitiei pentru a realiza un model de organizare statala care sa poata fi schimbat dupa  modelul de cat mai multa putere obtinuta ”impotriva” individului.

Am asistat pe urma la puterea justitiei, care intr-o incercare revansarda a urmarit sa constranga puterea politica  fara sa ii pese catusi de putin de libertatile individului, scuzandu-si mijloacele printr-un discurs despre statul de drept, care insa fara libertatea individului este mai mult un stat politic in totalitate ”impotriva” oricarei dreptati sociale.

Ma tem acum numai de unificarea acestor doua puteri intr-una singura, care este foarte aproape de a se intampla si care indiferent daca justitia sau politica va fi formal castigatoare, va crea o putere fara masura ce va permite statului sa intervina in mod abuziv impotriva individului.

Eu, nu sunt nici impotriva justitiei si nici impotriva politicii, eu sunt pentru libertatea individului care nu este vazuta doar ca o notiune filosofica abstracta, ci ca o experienta reala, concreta a fiintelor umane, care au propriile lor proiecte de viata si care sunt cu siguranta capabile sa-si evalueze singure ceea ce este mai bine pentru ele.

Stiu ca este greu de creat si de conceput strategii de actiune politica si juridica care sa duca la un model de societate in care individul sa se bucure de libertate, iar puterea politica si puterea justitiei sa isi cedeze de buna voie o  parte din puterea lor in favoarea unui transfer de responsabilitate dinspre stat catre individ.

Cei care detin puterea au o teama viscerala ca o vor pierde, cei care sunt presati de putere au o teama foarte mare ca ”se vor pierde” intrucat nimeni nu le va putea garanta o libertate  in fata unui stat  care indiferent ca este de ”drept” sau este ”politic”, va fi ”impotriva” lor.

Imi dau seama ca suntem traitori intr-o tara lipsita atat de cultura politica cat si de cultura juridica, iar acest lucru face si mai greu demersul de a crea si concepe o ”altfel” de strategie, un ”altfel” de model al statului, aceasta lipsa insa, nu ma opreste din incercarea aceasta pe care mi-am propus-o, si in care cred, fiind sigur ca mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor constientiza nevoia de libertate si necesitatea unei responsabilitati a libertatii care ne poate aduce in sfarsit ROMANIA asa cum stiu ca si-ar dori-o fiecare roman!

Cred ca a sosit momentul sa punem capat unei dimensiuni aberante a puterii indiferent ca se numeste ”de drept” sau ”democratica” atata vreme cat aceasta, lupta de fapt impotriva libertatii individului.

Daca puterea se poate impune chiar si atunci cand oamenii simt ca ceva nu este in regula cu aceasta, fiti siguri ca si libertatea se poate impune ca o valoare careia merita sa i te dedici inainte de a o pierde.

Avem un drum lung de parcurs, si trebuie inceput cu crearea si conceperea unui plan sistematic, pe termen lung, alaturat unei dorinte de a-l indeplini pas cu pas.

Piatra de temelie trebuie sa fie asigurarea suprematiei depturilor si libertatilor, prin constientizarea puterii politice si puterii justitiei, asupra necesitatii unor limite in fata libertatii individului.

Tocmai de acea voi incerca sa pledez  pentru o reforma de proportii care sa inlature blocajul total la care este supusa ROMANIA azi, si astept sa mi se alature in acest demers toti cei care cred in libertatea si in drepturile individului !

Va urma….

Balasa Gabriel

JUSTITIA nu poate tine loc de CONSTIINTA

October 27th, 2016

        Modul in care noi oamenii intelegem justitia si modul in care justitia ne JUDECA sunt total opuse.

         O, opozitie care conduce societatea in care traim incet, incet prin foarte multa confuzie catre un impas sigur. Justitia nu este inca pregatita sa inteleaga semnificatia pe care oamenii o descopera zi de zi in hotararile pe care le primesc de la un sistem blocat de decenii in abstractiunea unei legalitati despre care OAMENII SIMPLI nu au efectiv nici o idee cu ce parte din realitatea societatii in care traim se potriveste.

       Ati cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în justitie din toată inima?

       Eu nu am intalnit prea multe persoane care au venit in fata justitiei, pline de incredere in justitie.

       Da, multi se incurajeaza singuri si spera sa aiba NOROC !

         In general  justitia reprezinta o modalitate pe care societatea o pune la dispozitia noastra pentru a solutiona diferite litigii. Ce inseamna insa aceasta solutionare pentru OAMENII SIMPLI? Inseamna aceasta solutionare, esentialmente o schimbare efectiva a lumii in care traim sau doar o complicata loterie a drepturilor pe care toti le clameaza doar atunci cand au nevoie de ele.

        Justitia ca sistem raspunde acestor  intrebari prin multe date, multe hotarari ingorand efectiv asteptarile pe care oamenii le au in ceea ce priveste schimbarile. SCHIMBARI prin  care fiecare spera sa-si satisfaca drepturile, desi de cele mai multe ori  acestea se transforma doar in ATEPTARI.

        Mai simplu spus, oamenii vor justitie, vor dreptate, justitia le da doar hotarari pentru ca asa a fost invatata sa functioneze.

        Lipseste o anumita viziune a justitiei cu privire la dreptul pe care aceasta il practica. De cele mai multe ori pentru judecatori, dreptul nu inseamna decat legile pe care le citesc si pe care le repeta de sute de ori in fata oamenilor si hotararile pe care le pronunta, considerand ca totul se termina aici.

          Numai ca realitatea nu este chiar asa de simpla. Nimic nu se rezolva doar cu o hotarare.

         Justitia nu trebuie sa fie un produs secundar al legilor, asa cum statul nu trebuie sa fie un produs secundar al politicii.

       Trebuie sa descuiem custile in care ideologi fara nici o teorie dar cu repetitii incapatanate au reusit sa incuie dreptatea.

       Trebuie sa privim atenti la indiciile aparute in jurul nostru si sa regandim rolul dreptului in justitie si rolul legilor in drept, dar mai ales ROLUL omului in societate.

       Pentru ca   marea lumea in care traim nu este locul descris in legile dupa care ar trebui sa ne conducem vietile.

       Pentru ca justitia isi are geneza nu in sutele de mii de legi care ne sufoca ci, in nelinistea rationala si subiectiva pe care orice om care traieste intr-o societate o simte atunci cand isi cauta dreptatea.

       Si nici in obsesia  de clamare a unui stat de drept pe care orice om simte ca, ceva e tare sucit in modul cum ne este prezentat acesta, ci mai degraba in problema profunda a unei constiinte drepte in care ne este frica sa patrundem.

      Viata inseamna mai mult decat orice lege si decat orice justitie, iar orice stat care ignora acest lucru si care incearca sa inchida cercul unei viziuni asupra lumii intr-o singura notiune de -STAT DE DREPT,  se transforma pana la urma intr-o inchisoare nedreapta, pana atunci cand, OAMENII SIMPLI   vor realiza ca JUSTITIA nu  poate tine loc de CONSTIINTA.

 

Balasa Gabriel

INTRE CER SI PAMANT

December 26th, 2015

ai vazut vreodata

o picatura de ploaie care nu mai vrea sa cada

a incremenit

intre cer si pamant

si asteapta

intre viata si moarte

o lumina

sa treaca

prin apa ei indragostita

de o iubire infinita

Balasa Gabriel

DESPRE PRECIZIE IN JUSTITIE

September 20th, 2015

       Justitia la modul ideal ar trebui croita pe masura realitatii in care traim. O operatiune ce incepe prin construirea unui tipar legislativ care sa reflecte masurile realitatii pentru o societate in intregul ei, si nu doar pentru   parti ale acesteia luate in mod separat.
       Numai ca de cele mai multe ori, „croitorii” acestor tipare, furati de importanta propriei lor actiuni, uita cu totul de viata reala. 
       Acest lucru face ca de multe ori tiparele dupa care justitia functioneaza sa nu fie pe masurile realitatii concrete pe care o traim. Si tocmai de aceea justitia pare in multe cazuri un ansamblu nefunctional de concepte abstracte, ce nu reusesc sa cuprinda decat rareori doar marginile realitatii in care traim. 
       Acest lucru ma duce cu gandul la faptul ca s-ar putea ca justitiei  sa-i lipseasca foarte mult „precizia”. 
       O justitie care  tine foarte mult de o mecanica fixata in tipare interpretate  printr-o imobilitate fixata mai degraba pe prejudecati decat pe o functionalitate reflexiva a realitatii, este in mod clar lipsita de precizie.
       Mecanica aceasta isi are punctul de sprijin in generalitati vagi care se suprapun pe un fel de matematica ce se straduieste sa masoare in mod conventional faptele, actiunile si uneori chiar intentiile. 
       Precizia justitiei nu trebuie confundata insa cu calitatea justitiei, care reprezinta efectul aplicarii tiparelor legislative unei realitati in continua schimbare. 
       Precizia justitiei nu se poate ascunde nici dupa conceptul unei lipse a erorilor, care ar insemna doar o alta definitie a calitatii justitiei.
       Precizia justitiei  nu poate fi nici o simpla operatiune de masurare a unui efect, pentru ca justitia nu este o dreapta imobila cu extremitati  limitate.
       Precizia justitiei nu este nici o recompunere artificiala a unor situatii de fapt si de drept, asa cum aceasta nu poate avea nimic de-a face cu reprezentarea intelectuala a unor texte fixate intr-o limita virtuala si simplista a unor constructii ipotetice de realitati care nu exista in  viata adevarata.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina mai degraba de o mobilitate esentiala a vietii  si mai ales de efortul de a simti aceasta mobilitate ca pe o continuitate a unei directii reale.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie acea directie  care sa nu ocoleasca viata si sa nu incerce sa mascheze shimbarile realitatii  vietii oricat de imperfecte ar fi considerate acestea.
      Precizia justitiei ar trebui sa tina de o miscare in acelasi timp cu schimbarile din viata reala, si care sa renunte la simple intercalari a unor pozitii statice si fixe intr-o realitate in continua miscare.
      Precizia justitiei ar trebui sa fie congruenta cu simtul comun al unei societati in cautarea unui echilibru intre ceea ce oamenii traiesc si ceea  ce simt acestia.
      Precizia jusitiei ar trebui sa fie de fapt o curgere continua a  constiintei in viata pe care o traim acum si nu in viitor, si nu in trecut!
      Toate acestea, ma fac sa cred, ca precizia in justitie poate fi calea cea buna care sa  ne apropie de realitatea acestei vieti prezente !


Balasa Gabriel

Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

August 14th, 2015

 

 

           Peretele lumii de care ne sprijinim pare ca se misca ingrijorator si nu ne mai ofera nici o siguranta.

        Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

   Gandurile mi se inmbulzesc spre ochii mintii, care se strang insa inchizandu-se cu teama de a nu se pierde in agitatia acestora.

   Mi se pare ca am pierdut timpul, dar nu timpul meu ci timpul acestei lumi, fara a castiga nimic in schimbul acestuia. Nici cunoastere, nici iubire, nici intelepciune, nici liniste, nici  fericire.

Peste tot se vad  doar bucatele mici de unsuroase placeri, pe care vietile noastre aluneca intr-un mod deloc controlat si ordonat.

Poate ca nimeni dintre noi nu a stiut dinainte ce e bun si ce e rau la aceasta lume.

  Dar ne-a placut ignoranta aceasta si oricat de mult ne-am indoit de cunoasterea pe care o aveam, ne-am incapatanat sa ne indepartam de cautarea adevarului fiintei noastre.

Si mai ales ne-am absolutizat multumirea unei simple supravietuiri, atarnati de idei false si de prejudecati intr-o realitate autolimitata.

Pana la urma aceasta lume care risca sa devina nici o lume, ne-a ramas mereu o straina. Pentru ca noi nu am stiut sa facem din aceasta lume straina, o lume pentru noi insine.

O lume in care sa ne regasim fiinta.

O lume in care partea de dincolo, din afara, sa ne poata arata chiar drumul spre interiorul nostru, drumul spre noi insine.

 

 Balasa Gabriel

Informatia ne micsoreaza libertatea

August 7th, 2015

  Lumea aceasta in care existam  se afla pe un nivel al perceptiei materiale din care evadam  cateodata pe nivelul perceptiei spirituale tragand dupa noi adevarul unei realitati lipsite de orice libertate a unei alegeri proprii.

       Am trecut demult de perceptia limitata aflata pe nivelul necestitatilor, fara insa a baga de seama ca aceasta limitare ne dadea cel mai important si esential nivel al realitatii noastre.

      Am ajuns acum pe nivelul informational unde suntem bombardati cu tot felul de informatii ce ne dau iluzia ca stim foarte multe fara insa, sa intelegem nimic din toata aceasta entropie creata in lumea in care ne traim vietile. O lume debusolata in care cei care o conduc incearca in zadar sa se opuna unei demolari continue a realitatii bombardata de contradictii, framantari, dezechilibre si manipulari.

    Si in aceasta modernitate a unui negativism informational, cel mai bine se asorteaza stilul de a fi impotriva a ceva. Un stil care prinde radacini adanci intr-o lume ce si-a pierdut mult din puterea de a discerne intre un simt al informatiei si un simt al cunoasterii.

     Suprasaturati cu informatii oglinda in care mintea noastra nu patrunde pentru a cunoaste locul de unde provin, scopul lor si adevarata tinta,  ne lasam inconjurati de norii de emotie provocati de acestea si pur si simplu reactionam si le adoptam cu usurinta, dupa care la randul nostru le aruncam asupra celorlalti fara sa ne pese catusi de putin de efectele  asupra realitatii in care traim.

        Asistam neputinciosi la o infrangere a simtului cunoasterii, ce ne vaduveste de acel nivel de intelegere si de credinta ca acesta ne apartine.

         Am uitat se pare, ca informatiile trebuie transformate prin alchimia cunoasterii in ceva ce ne apartine si le lasam pur si simplu sa ne manipuleze si sa ne instraineze de noi insine.

       Omul actual nu intelege ca  toata aceasta multa informatie ce ne inconjoara micsoreaza de fapt libertatea individului si ca  numai cunoasterea este cea care poate sa largeasca libertatea.

         Din pacate insa,  sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa adune cunoastere, iar majoritatea se multumesc sa se simta importanti prin alaturarea la o majoritate ce ii copleseste cu puterea unei conformari dincolo orice esenta.

       Degeaba avem informatie, caci fara cunoastere suntem doar niste  neputinciosi  cu diplome si cu suflete goale pe care nu sunt lipite decat impresiile pe care le lasam celorlalti ca moneda de schimb pentru informatiile primite.

 

Balasa Gabriel

Ma rog pentru fiul meu

June 10th, 2015

        Cand nu mai avem puterea de a ne croi actiunile dupa vointa noastra este bine sa stim ca inca nu am pierdut totul. Mai putem sa ne rugam  si  sa ne trimitem rugaciunile dincolo de aceasta lume vizibila in care ne chinuim uni pe alti bucurandu-ne doar de propriile noastre placeri.            

        Ma rog azi pentru fiul meu care desi sta langa mine este pierdut intr-o confuzie  si lipsa totala de lumina cea buna.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa realizeze macar in ultimul ceas ca numai cunoscandu-se pe sine poate sa-si gaseasca locul in sufletul mare al lui DUMNEZEU.

       Ma rog ca acesta sa-l simta pe DUMNEZEU ca intregul in care trebuie sa ne traim vietile si nu ca pe un obiectiv la care toti vor sa ajunga pentru a smulge o particica din el numai pentru a fi a lui si doar a lui. DUMNEZEU atunci cand a creat omul nu l-a facut numai maini sau numai picioare, ci l-a alcatuit dintr-o mie si una de parti care nu functioneaza  decat  pentru a le ajuta pe celelate in formarea unui intreg minunat alcatuit.

         Ma rog pentru fiul meu ca sa priveasca inlauntrul sau si sa vada minunatiile pe care DUMNEZEU le-a pus acolo pentru a se folosi de ele nu pentru a le ingropa nedesfacute.

       Ma rog pentru fiul meu  ca acesta sa cunoasca bucuria iubirii si a trairii acestei vieti.

       Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa realizeze ca oricand poti schimba ceva in drumul pe care l-ai ales cu simplitatea unei alte alegeri pe care esti liber sa o faci mai intai in gandul si in sufletul tau dupa care si in faptele tale.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa priveasca bine la lucrurile pe care le are mai inainte de a-si dori pe cele care nu le are, si sa realizeze ca inainte de a te bucura de ceeea ce vrei sa obti in viitor, trebuie mai intai sa inveti sa te bucuri de ceea ce ai in prezent, pentru ca daca nu inveti acest lucru, nu te vei putea bucura niciodata de nimic oricat de mult ai alerga si dupa oricate lucruri ai fugi.

        Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa stea doar o clipa si sa priveasca  in jurul lui  pentru a vedea iubirea si dragostea noastra care il inconjoara, sa inchida ochii si sa nu se mai lase orbit de minciunile laudaroase si gaunoase care i se azvarla in ochi.

       Ma rog pentru fiul meu ca acesta sa simta caldura placuta a ingrijirii pe care sufletele noastre  i-o transmit pentru a creste si a se dezvolta in harul si spiritul lui DUMNEZEU.

       Ma rog pentru fiul meu DOAMNE, asculta te rog  rugaciunea mea, in mainile tale il incredintez pe fiul meu pentru ca numai tu poti acum sa ai grija de el, sa il vindeci de toate patimile cele rele  si sa il aduci pe drumul cel bun pe care numai tu il cunosti DOAMNE !