Gabriel Bălaşa

        Din cand in cand mai citesc si eu cate ceva, si cu fiecare pagina imi maresc bagajul de vorbe pe care le strang la nivelul unei cunoasteri superficiale.

        Poate ca este corect sa spun ca eu cunosc vorbele pe care le spun uni sau alti dar nu inteleg mereu perspectivele pe care aceste vorbe si cunoasteri de vorbe le pot deschide, pentru ca intotdeauna cuvintele sau vorbele nu sunt decat niste puncte prin care fiecare incearca sa duca dreapta intelegere a lumii in care traim.

        Numai ca in zilele noastre prea putini mai sunt cei care incearca sa duca aceasta dreapta intelegere, si mai toti oamenii se multumesc sa-si cladeasca fiecare, asa cum se pricepe, o lume a lui din vorbe fara nici o valoare. Si din atatea lumi fara valoare, inghesuite in singura lume in care totusi traim fara insa a o intelege, noi nu ne alegem decat cu  o ameteala jalnica, pe care o numim stres, sau confuzie.

         Daca am fi construit  lumile noastre in directia cea buna in care lumea principala a fost construita,  ne puteam lipsi atunci de discontinuitatea vietilor noastre, avand macar nadejdea de apropierea primitoare a adevarului.

      Vorbele noastre insa au devenit importante, mult prea importante, atit de importante, incat acum ele tin loc si de cunoastere, si de intelegere, si de iubire, si de stiinta, si de ganduri, si de toate…

        Noi, oamenii de pe acest pamant am ajuns sa locuim  intr-o imparatie a vorbelor si suntem sclavii nebuni ai acestora, sclavi care se cred de fapt stapani, saracii nebuni.

       Daca voi credeti ca azi vorbele sunt doar simple vorbe si gandurile doar simple ganduri, va inselati, pentru ca vorbele si gandurile noastre sunt lucruri mult mai solide decat orice materiale, lucruri cu care ne aglomeram vietile si de care ne lovim, care ne sufoca si ne fac sa ne simtim atat de prost uneori.

     Eu cred ca este mult mai usor sa darami o casa, decat o vorba sau un gand. Vorbele si gandurile noastre sunt materiale solide din care ne construim fara sa stim, vietile noastre.  Lucruri puternice care ne obstructioneaza orice vedere si intelegere a lumii in care traim, constructii pe care daca le-am vedea cu ochii nostri am fi ingroziti de uratenia lor, si de lipsa oricarei armonii.

      De fapt esenta materialismului sta acum in forma gandurilor si cuvintelor noastre pe care le aruncam peste lume, si de aceea va doresc sa tineti cat mai mult in inimile voastre valurile de ganduri si cuvinte pentru a lumina puterea vietii in aceasta lume, si numai cu multa atentie sa le dati drumul catre ceilalti oameni, pentru ca tot noi  vom fi primii incurcati de acestea.

    Si totusi.. cuvant adevarat este, Isus s-a nascut, Hristos fericit !

Balasa Gabriel

Avem din nou sarbatori, sarbatori in care vrem sa ne bucuram, sa sarbatorim, numai ca intamplarile si evenimentele pe care le traim ne ingrijoreaza, ne deranjeaza si ne debilizeaza mintile ce vor sa ne apere de tot ce ne-ar ameninta siguranta vietii noastre.

Vreau sa va spun insa, ca eu m-am saturat sa gandesc si sa traiesc la scara cea mai mica din toata eternitatea, aceea a unei supravietuiri limitate la teama zilei de maine.

Avem la indemana toate resursele universului, iar noi ne chinuim sa nu murim si uitam de puterea viselor noastre ce le putem implini aici si acum pina la capat.

Incercam disperati sa ajungem undeva, intr-un loc unde sa ne fie mai bine, desi noi nu am pierdut nimic niciodata din divinitatea CUVINTULUI din care venim, pentru ca pur si simplu natura divina este acea stare superioara care nu se poate pierde doar pentru ca noi strigam ne agitam si emitem in continuu pretentii, provocand dezastre si nenorociri numai pentru ca asa ne simtim liberi.

Multi oameni simt ca azi in lume este un mare haos, cum ati vrea insa sa fie altfel, cind personalitatea naste individualismul ce ne transforma in elemente separate ce se misca haotic. Nu putem ramane individualisti si sa incercam sa schimbam lumea gandindu-ne doar la noi si la interesele noastre care ni se par intotdeauna mai importante decat ale celorlalti.

 Cred ca acum mai mult decat oricand avem nevoie de echilibru. Un echilibru care  chiar daca nu incepe cu o egalitate se poate termina intr-una, acea egalitate a unei ordini firesti, care interactioneaza simplu si firesc cu adevarul ce exista in fiecare din noi, clipa de clipa, si viata de viata, atit si nimic mai mult decat armonizarea cu o ordine superioara ce vine dincolo de mintile noastre.

 De aceea cred ca ne trebuie azi mai mult decat oricand, o unitate de vedere si de conceptii bazata pe o intelegere corecta a vietii si a scopului acesteia. Iar cea mai simpla forma a unei asemenea unitati pleaca mereu de la un cuvant  cunoscut in toate limbile pamantului de catre toti oamenii …….. DUMNEZEU.

Poate ca nu stim de unde vine viata si nici unde se duce atunci cind corpul nostru moare, dar tind sa cred ca nu aceasta este in interiorul corpului nostru, ci dimpotriva corpul nostru sta in interiorul vietii.

Pentru ca viata este Dumnezeu, ea incearca sa ajunga la un contact spiritual cu noi  si in fiecare zi noi o respingem, taind orice fir pe care aceasta il leaga de noi, ne incordam, ne suparam si reconstituim ca prostii trecutul in forme din ce in ce mai sofisticate, pina cind  in lipsa oricarei legaturi cu viata murim.

Avem astfel de ales intre framantarile haotice in care lumea noastra incearca sa-si gaseasca adapost si care probabil ca in cele din urma ne vor distruge si acceptarea principiului divin al armoniei.

Nu suntem speciali, nici  nu suntem deosebiti, nu avem puteri nemaipomenite si nici nu trebuie sa ni le dorim pentru a ne socoti mai importanti decat ceilalti, pentru ca noi suntem viata, noi suntem fiinte,  manifestari ale bucuriei si iubirii  traite de existenta intregului, si credeti-ma asta trebuie a fie de ajuns pentru oricine, chiar si pentru noi. 

Sa ne oprim putin si sa privim cu atentie,  societatea noastra are extraordinar de multe reguli, prea multe reguli  care se ciocnesc unele de altele, precum si imens de multe scopuri pur individuale si contradictorii, care niciodata nu vor putea sa ne ajute in construirea unei bune structuri spirituale, mentale si materiale, doar reactionand la toate acestea.

 Iata, multi dintre noi nu inteleg corect  ceea ce se intampla, de fapt suntem aproape in totalitate instrainati de viata adevarata, care nu inseamna gindurile, ambitiile si nici personalitatea, nici profesiile, nici inteligenta sau avutiile, ci doar intelepciunea simpla care ne ajuta sa ne vedem cu adevarat  pe noi in locul celorlalti si nu sa  ne  retragem fiecare intr-un trib mic unde sa ne protejam de toti si de unde sa ne razboim cu toti.

Vin sarbatorile, iar ceea ce se intampla in lume acum nu ne place, asta pentru ca uitam sa privim situatia din prezent doar  ca pe o forma, asa cum este ea, fara sa o judecam, pentru ca doar noi suntem cei care dam continut acestei forme.

Poate ca nu avem nevoie decat  de citeva reguli, si nu de milioanele de legi dupa care  ne ascundem fiecare de fiecare pentru a putea mai usor sa-i condamnam pe toti cei care nu sunt ca noi.

Poate ca ne simtim incoltiti de atitea crize, avem insa puterea de a cunoaste prin noi insine iubirea aproapelui, a infaptuirii binelui, si a trairii divinitatii ce se manifesta peste tot si in toate.

 Este atat de simplu, nimic din toate acestea nu reprezinta miracole, sau lucruri extraordinare, ci doar rezervorul de la care ne putem alimenta numai atita vreme cat pastram legatura cu intregul, prin adaugarea fortei noastre care sta in iubire, in bine si mai ales in DUMNEZEU.., asa ca de sarbatorile care se apropie, nu o sa va urez La Multi Ani, ci doar LA MULTA CONSTIINTA in gandurile voastre, LA MULT PREZENT in clipele traite si LA MULTA IUBIRE in vietile voastre!!!!!

balasa gabriel

Am auzit multe lucruri despre libertate, cu siguranta insa ca nu am inteles-o niciodata atit de profund pe cit mi-as fi dorit-o. De aceea incerc azi sa-mi randuiesc gandurile despre aceasta si mai ales sa-mi dau seama, daca este mai importanta libertatea care  ni se da de catre cineva sau aceea care reprezinta mai mult o valoare interioara pe care fiecare dintre noi  o putem avea. Daca are libertatea  puterea  ei proprie sau este doar o inventie ce ne apara imaginatia de intrebarile care ne ispitesc.

Azi, suntem liberi sa gindim, desi de cele mai multe ori facem doar ceea ce vedem ca fac si ceilalti.

 Suntem liberi sa muncim, desi de cele mai multe ori munca ni se pare o povara, iar azi  multi nu mai au nici unde munci.

 Suntem liberi sa privim si chiar sa avem acces la toate tehnologiile acestei societăti desi, de cele mai multe ori majoritatea dintre noi traim doar la limita subzistentei.

 Suntem liberi  sa vorbim liberi, sa radem si sa plingem liberi, numai ca inca nu simtim aceasta libertate ca fiind o parte din noi insine, atita timp cat aceasta pare a fi doar o libertate la care ni s-a dat voie sa ajungem de undeva din afara.

Iar uneori suntem atit de liberi incit spunem lucruri pe care nu le intelegem si facem altele in care nu credem.

 Uni dintre noi ar putea spune: –    ce frumoase sunt aceste libertati si ce importante sunt.

 Pe cind alti  ar spune doar : –         acestea sunt scumpele noastre libertati inutile! Pentru ca degeaba esti liber atunci cind nu ai unde locui sau nu ai ce minca.  

 Tuturora ni se da o anume libertate in societatile in care traim, noi insa cautam esentialul acesteia nu  in exprimarea ei ci, mai ales in lucrarea ascunsa printre limitele pe care aceasta ni le impune.  Pe urma, libertatea nu este  un drept, asa cum multi dintre noi cred, ea este mult mai mult decat atit, libertatea  este rezultatul tuturor drepturilor pe care le avem.

 Da, libertatea ne emotioneaza tocmai pentru ca libertatea  este inainte de orice o insusire a omului, o insusire spirituala care in evolutia ei atinge intotdeauna constiinta si insasi dezvoltarea noastra, ca si cum libertatea ar reprezenta insasi picioarele pe care sufletul nostru invata sa ”mearga”.

 In realitate insa, nu este liber cel care face doar ceea ce vrea, nici cel care se lasa stapanit de dorintele sale, si nici cel care se ascunde incercand sa para altcineva decat cel care este, ci este liber doar cel care se intelege pe el insusi in aceasta lume. Astfel, in naivitatea gandurilor mele eu cred ca , oamenii se simt in primul rand liberi fata de libertatea lor care nu ii preseaza niciodata, iar daca ar fi sa definesc libertatea in sens negativ as spune ca:

… libertatea nu este o miza a unei atitudini de moment a individului, si nici nu este o regula formala,

…libertatea nu este nici dementa unei societati care se crede libera doar pentru ca  permite omului sa faca atit de multe nebunii, asa cum libertatea nu poate fi nici ispitirea sufletului nostru cu stralucirea materiala la care lumea ne indeamna in permanenta sa visam,

…libertatea nu este nici o problema asa cum nu poate fi nici unica solutie,  

…libertatea nu este  o groapa unde fiecare isi arunca parerile pe care le are despre oricine si orice,

…libertatea nu inseamna nici inteligenta de a te folosi de ceilalti si de lucrurile pe care le ai pentru a reusi sa obti ceea ce-ti doresti, asa cum nu poate fi nici mindria de a fi mai liber decat alti.

…libertatea nu este  transformarea sigurantei noastre intr-o greutate agatata de capatul unui fir pe care o invartim dupa un deget mintindu-ne ca suntem liberi sa facem orice in acest spatiu minuscul care ne apartine numai noua,

 … libertatea nu este nici  gustul artificial al unei puteri care doreste sa conduca totul in aceasta lume si nici acceptarea neputintei cu care judecam obisnuintele noastre.

… si mai ales, din pacate, libertatea nu este dreapta cu toti oamenii pentru ca aceasta nu este inca partea conducatoare in inimile noastre, atita vreme cit noi incercam sa-i substituim acesteia logica unui castig imediat si personal, sau logica unei lupte pe care ne simtim indreptatiti sa o ducem si chiar sa o castigam impotriva celorlalti.  

Este adevarat ca  oamenii pot spune in multe feluri – LIBERTATE, insa numai intr-unul singur lucreaza libertatea, si acesta este cunoasterea pe care o avem despre noi insine, pentru ca adevarata libertate nu poate fi ingradita de nimeni si de nimic altceva ci, doar de indiferenta noastra.

Iar daca ar fi sa definesc in sens pozitiv libertatea, ca actiune constienta supusa autoevaluarii, responsabilitatii si respectului pentru sine si pentru ceilalti, as spune ca:

… libertatea este inceputul pe care-l putem pune intelegerii scopului nostru in aceasta viata,

… libertatea este planul pe care Dumnezeu ni l-a lasat pentru a ajunge sa intelegem ceea ce inseamna intregul si mai ales care este drumul catre acesta,  

…libertatea este consistenta gindurilor ce presupune risipirea intunericului care vine din faptul ca de multe ori nu stim de ce si ceea ce facem,

 … libertatea  este cea care nu stie  ce se scrie in carti despre ea, dar indrazneste  uneori sa devina vizibilul nostru sine, care ne face sa mergem mai departe in fiecare zi din aceasta viata,

 … libertatea este pina la urma  cunoasterea modului in care omul poate evolua spre o desavarsire a fiintei sale spirituale.

 Poate ca unora li se pare ca libertatea este o prajitura dulce din care vor sa apuce cu disperare macar o firimitura, acceptand pina la urma sa se multumeasca si doar cu aroma acesteia. Poate ca altora li se pare ca libertatea este doar un laborator util unde cei puternici pot crea mereu variante noi si usoare pentru cei slabi care nu-i pot suporta adevarata greutate.

Eu cred insa ca libertatea nu reprezinta decat valoarea noastra spirituala care ne poate intemeia nu numai gandurile si cuvintele sau faptele dar mai ales prezentul de unde incepe viitorul nostru. Si tocmai de aceea azi, poate mai mult decat oricand, ar trebui sa ne bucuram de exprimarea unei puteri a libertatii ce constituie intr-un anume fel stilpul implinirii noastre, pentru ca nu libertatile devin inutile atunci cind nimeni nu le mai foloseste ci, chiar viata noastra.

 Si daca azi putem spune ca avem libertate nu putem sa spunem din pacate, ca avem destui oameni liberi, pentru ca nu libertatea ii face pe oameni cu adevarat liberi, ci doar oamenii liberi sunt cei care creaza libertatea.. 

   BG    

Oamenii se schimba, am auzit de atitea ori aceasta fraza, incat mult timp am crezut ca lumea aceasta poate ajunge foarte usor la perfectiune, o perfectiune eliberata de mii si milioane de schimbari.

 Numai ca aceasta schimbare perceputa de noi nu este chiar o schimbare, ea pare mai degraba o renuntare, o renuntare la lucrurile pe care le-am dorit, la comportamentele pe care ni le-am imaginat, la oamenii care simteam ca putem fi, si toate astea doar pentru a avea sansa sa reusim in aceasta lume, si mai ales sa fim pe placul acesteia.

Cel mai bine am vazut asta la mine insumi, am vazut cum prefer sa astept situatiile extreme pentru a face ceva ce mi-am propus demult  timp, am vazut  ca schimbarea in care am crezut consta aproape in totalitate in observarea modului in care functionez, o observare care-mi induce iluzia unei miscari catre altceva decat cel care sunt acum, ca un om impins in alt om in care sper sa-mi ating limitele, dar nu este asa.

 Nimic si nimeni  nu poate sa atinga limita,  deoarece fiinta noastra este infinita, ea este chiar universul care ne inconjoara si in care ni se pare doar ca traim  ca niste entitati separate.

Ne predam viata noastra cuvintelor pe care le-am invatat si speram ca adevarul sa se intrepatrunda la un moment dat cu acestea.

Cine detine insa viata, detine insasi existenta, iar binele si raul indiferent daca inseamna victorie sau infrangere au ramas singurele noastre mijloace de a invata sa intelegem acest proces al schimbarii.

Uneori vorbim despre schimbare pentru ca simtim ca nu suntem siguri de nimic din ceea ce este in interiorul sau in exteriorul nostru, pentru ca simtim nevoia sa ne traim vulnerabilitatea din care  se hranesc emotiile noastre si mai ales pentru ca vrem sa fim utili. Alteori pur si simplu vrem sa-i schimbam pe altii pentru ca nu ne plac asa cum sunt.

Avem motive sa dorim  schimbarea, pentru ca niciodata lumea nu ne-a oferit o imagine care sa ne convina, pentru ca intotdeauna lumea s-a multumit cu o supravietuire frustranta in timp ce ne indeamna sa cautam o alta parte  mai buna din ea.

Sa recunoastem insa, ca toate schimbarile pe care le vrem sunt gandite nu pentru acum, pentru clipa aceasta, ci pentru viitor, ele se hranesc cu timpul nostru si pina la urma nu fac altceva decat sa ne manipuleze aparentele dualitatii in care suntem captivi inca de la prima noastra socializare.

Poate ca este timpul sa ne schimbam modul de a intelege principiul schimbarii, sa vedem ca  schimbarea nu este atit de dificila pe cit pare, pentru ca de fapt schimbarea nu inseamna timp si nici sacrificii, nu inseamna ca noi sau ceilalti sa devenim altcineva, ci din contra, schimbarea inseamna in modul cel mai simplu sa fim noi insine fara sa ne lasam condusi, manipulati sau ignorati de limitele celor  pe care le dorim.

In aceasta privinta putem vedea cum in viata noastra de toate zilele, ne folosim foarte mult de memorie si mai ales de o cunoastere superficiala pe care ne construim realitatea in care traim, adapostindu-ne convingerile noastre sub nevoia unei sigurante pe care o justificam oricum si oricat, indiferent de adevarul sau iluziile pe  care ne sprijinim.

Si tocmai de aceea, schimbarea perfecta este pur si simplu schimbarea modului de a ne privi pe noi insine in aceasta lume, pentru ca cei care vor sa  schimbe cu adevarat nu au nevoie de timp, nu au nevoie de cine stie ce scoli, nu au nevoie de ajutorul altora, de programe, de miracole sau de revolutii, ci doar de intelegerea faptului ca ei pot fi asa cum simt ca trebuie sa fie, acum in aceasta clipa, lasindu-i la o parte pe toti cei care vor sa  schimbe doar o imagine cu o alta imagine.

Si mai cred ca schimbarea nu inseamna ca ai ceva in minus, ci inseamna ca ai ceva in plus fata de personalitatea pe care ti-ai construit-o, tocmaai pentru ca fiecare dintre noi se are pe el insusi intreg, sub toata confuzia aceasta in care traim.

Noi suntem!

Noi suntem intregi!

Noi suntem neschimbati!

Balasa Gabriel

Avem parte azi parca mai mult decit oricand de discutii care nu mai suporta discutii.

Iar toate  pornesc din multele informatii pe care le adunam constient sau involuntar si pe care in majoritatea cazurilor le transformam fara sa vrem in neghiobii pe care le repetam altora asa cum noi nu le-am inteles.  Toate acestea ne chinuiesc si ne incurca lumea in care traim zi de zi, pentru ca nu avem puterea de a renunta pur si simplu la a vorbi despre ceea ce nu intelegem , si a ne limita la putinele cunostinte pe care intr-adevar le pricepem si cu ajutorul carora am putea spune si noi lucruri mai simple dar poate mai corecte.

La ce este bun, va intreb, sa ne vaitam, sa hulim, sa criticam, daca toate aceste cuvinte pe care le spunem se transforma intr-o sabie cu doua taisuri cu care mai inainte de a-i taia pe altii, ne injunghiem pe noi insine fara sa simtim sau sa realizam ca am rezolvat cu adevarat ceva din tot ceea ce am strigat la ceilalti.                                              Sunt ticalosi parlamentarii, nu functioneaza justitia, este viata din ce in ce mai grea…., cuvinte si iar cuvinte pe care le aruncam intr-un zid al plingerilor unde speram sa fim auziti si sa se schimbe ceva, din pacate insa aceste cuvinte nu au nici un pic de magnet, sunt niste   simple tinte de fier care doar lovesc un zid de fier calit in nemultumirile noastre amare,  si se strimba odata cu sufletul nostru, si nu se lipesc, cazind in  neputinta de a incerca mai intai sa ne schimbam pe noi insine si nu pe ceilalti.   

Poate ca intr-adevar avem azi multe cunostinte, poate ca multi dintre noi sunt inteligenti si avem idei extraordinare, poate ca stiinta este din ce in ce mai desavarsita, insa nimic din toate acestea nu ne sunt folositoare daca noi ramanem sa privim lumea printr-o logica seaca care ne desparte de pacea si echilibrul launtric al fiintei noastre, si care nu ne face decat sa ne invartim tulburati (de ceea ce nu stim) in jurul celor multe si nefolositoare pe care le cunoastem deja.                                                                                                                                            Pentru ca de multe ori ceea ce vedem si putem atinge  inseamna mai putin decit ceea ce simtim, iar pentru ca in noi sa incapa simtirea cea buna trebuie sa daruim din aceasta mereu tuturor.

 Balasa Gabriel