Multe sunt posibile, este un fel de lozinca a carei “eficienta” am incercat-o sau am simtit-o fiecare dintre noi cel putin odata in viata. Este posibil ca putini oameni sa fie bogati si multi saraci, este posibil ca de fiecare data sa ne indepartam atentia de la ceea ce avem si sa ne indreptam spre ceea ce au alti si noi nu, este posibil sa explicam lucrurile si modul in care functionam prin opozitia dintre ceea ce depinde de noi si ceea ce depinde de altii, intr-un cuvint “multe sunt posibile”; si mai ales caind este vorba despre nevoile noastre toti suntem infailibili in talentul de a cere cit mai mult de la ceilalti si de la noi fara insa a darui mai nimic.Stabilim prioritati, cautam intelepciunea, facem actiuni pe care le consideram uimitoare, ne folosim de lucruri si de oameni pentru a “evolua”, manifestam cele 10% procente din mintea noastra si ne luptam cu superficialitatea unor crezuri pe care “cei” sau “cele” puternice le-au acaparat de mult, ignorand credinta in adevar, “facem multe” tocmai pentru ca “multe sunt posibile”si totusi in toata aceasta manifestare minunata ne permitem sa ignoram nu numai lucrurile esentiale din interiorul nostru dar si lucrurile imense si importante din afara noastra, care nu sunt: sotia, copii, slujba, casa, proprietatile, masina, nu nimic din toate acestea.
Ganditi-va la acel lucru de care suntem siguri, care ne sta la dispozitie fara nici o conditie, pe care ne putem baza fara sa ne facem nici o problema, fara sa depunem nici un efort, fara sa ne facem griji ca il pierdem, fara sa ne poata opri nici un prieten sau dusman, si care paradoxal nici nu ne intereseaza pentru ca este prea mare, spunem noi in ignoranta noastra, pentru a trebui sa ne mai gindim la el.
Si totusi acest lucru mare fara de care viata noastra nu ar fi posibila, a obosit sa tot fie ignorat, batut, batjocorit, slabit, imbolnavit, si omorit.
Probabil ca daca nu suntem in stare sa vedem cel mai mare lucru posibil din exteriorul nostru, nu putem fi in stare nici sa-l gasim pe cel mai pretios din interiorul nostru.
Viata noastra, imprejurarile in care o traim si rezultatele acesteia sunt categoric influentate de PAMANTUL pe care locuim. Nu este vorba despre pamantul trecut in titlul nostru de proprietate, cite 500 mp, sau 10000 mp sau mai mult, ci despre acel PAMANT – PLANETA, care ne permite sa ne ducem existenta in aceasta viata.
Priviti ce lipsa de intelegere avem noi oamenii cu privire la nevoile acestui PAMANT, ce lipsa de armonie exista intre toate dorintele si nevoile noastre si pamantul pe care cresc florile si toate ierburile, si animalele si toti oamenii, si care sustine viata si din care izvorasc apele.
Crede-ti ca PAMANTUL, acest urias care s-a prefacut intr-un suflet de copil daruindu-se cu tot ce are el mai de pret tuturora celor cel calca in picioare, nu-i trebuie iubire?
Va inselati daca crede-ti ca nu, pentru ca cea mai dreapta rinduiala este ca dincolo de toate stiintele si credintele, cel care are taria de a sustine orice forma de viata are si puterea de a renunta la aceasta atunci cind tot consumandu-se in a se darui ramane secat, fara a primi nici o urma din cea mai pretioasa comoara a oamenilor care este iubire.
PAMANTUL este fratele nostru mai mare,acel urias blind si iubitor care ne ajuta si are grija de noi de la inceputul vietii noastre si pina la sfarsitul acesteia, sufletul lui este acelasi cu sufletul nostru, corpul lui este acelasi cu, corpul nostru, numai intelepciunea lui nu este aceeasi cu intelepciunea noastra pentru ca noi am ales inteligenta rationala in locul intelepciunii iubitoare.
Crede-ti ca putem sa privim incepind de azi PAMANTUL ca pe un urias ce are nevoie de iubirea noastra ?
Sa-l respectam si sa-l binecuvintam pentru sanatatea si prosperitatea ce ne-o daruieste zi de zi rupand din corpul si din sufletul lui bucatica cu bucatica ?
Balasa Gabriel