Gabriel Bălaşa

ai vazut vreodata

o picatura de ploaie care nu mai vrea sa cada

a incremenit

intre cer si pamant

si asteapta

intre viata si moarte

o lumina

sa treaca

prin apa ei indragostita

de o iubire infinita

Balasa Gabriel

Risipite printre visele uitate

stau cuvintele noastre

ca niste oase albite de soare

de pe care a cazut de mult carnea gandurilor moarte

pana se prefac in pietre

care ne ranesc cu nemiscarea lor

sufletele noastre.

 B.G.

Ochii mei, ca niste ghivece de flori,

se despart de pamantul trupului meu

intelenit de ganduri si griji.

Degeaba ingenuchez in fata ochilor mei,

si incerc sa-i aduc inapoi

cu o aripa sau un zbor.

Degeaba am incercat sa-i uit,

locurile goale ma dor mereu

ca niste pietre arse de soare.

Degeaba am rasturnat cerul cu stele peste ei,

pentru ca in umbrele vietii

ochii mei s-au prefacut deja in samburi de planete.

Balasa Gabriel

Justitia este doar un orfan al puterii abandonata la rascrucea incertitudinii,

este criza de isterie a autoritatii

ce se apropie cu frica de casa dreptatii.

Justitia este calatoria ochilor vinovati

ce picura lacrimi in inima iertarii.

Justitia este singura judecata pentru tacere

sperand ca doar in  singuratatea ei  devine perfecta.

Justitia este locul unde fiecare devine judecator

si doar judecatorul ramane si el, un simplu om!

Balasa Gabriel

iubirea este ecoul sufletelor noastre, atinse de aripa unui inger

 ce-si cauta in celalalt zborul,

si este  iubire atunci chiar si cautarea,

iubirea este cercul in care orice nefericire si tristete se micsoreaza,

 prin imbratisarea intregului cu brate de lumina este iubirea,

si  bucuria si fericirea  pe care o punem in ceilalti,

 si JUDECATA lui DUMNEZEU este iubirea.

  Pentru ca mai presus de toate,…..  EXISTA DOAR  IUBIREA… !

….priveste o picatura de roua si vei vedea un suflet

plin de culori de infinita iubire- rostogolindu-se peste flori

simte emotia unui gand pentru a prinde

nebanuitele taine ale profunzimii ignorantei
gustate mereu de cunoasterea omeneasca

arata-mi gandurile si vorbele tale despre lucrurile frumoase

chiar daca tu ramai mereu aceeasi

pentru ca nu poti fi mai mult decat ceea ce faci mereu

si daca vrei sa fi buna

apleaca-te pana la cerul unui fir de iarba

si respira in orizontul acestuia iubirea

priveste miracolul luminii albastre a planetei

si fi sigura ca este doar umbra sufletelor noastre

aruncate pe acest pamant

si daca continui sa vorbesti fara motive si fara rost

nu ride,

fi sigura ca  eu tot voi crede

in iubire.

Gabi Balasa

sa ne intoarcem desculti

la prima iubire

cu zimbetul si ochii rastigniti in noi

cu sufletul stors de ratacire

sa ne intoarcem batrani

 prin vestede ploi

 si sa lasam o lacrima peste piatra durerii

 fara sa o spargem in scantei

cu cerul albastru din ochii mei

cu marea neagra a ochilor tai !

am sapat in cer,

pina am dat de Dumnezeu,

acelasi si altul, la fel.

punct de necuprins in eter,

faptuind iubirea,

inainte si inapoi, la fel.

nestiut in cunoastere si

puternic in bunatatea

luminii si intunericului, fa fel.

clipa de liniste,

prinsa in suflete

de viata si moarte, la fel.

Gabriel Balasa