Gabriel Bălaşa

           Peretele lumii de care ne sprijinim pare ca se misca ingrijorator si nu ne mai ofera nici o siguranta.

        Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

   Gandurile mi se inmbulzesc spre ochii mintii, care se strang insa inchizandu-se cu teama de a nu se pierde in agitatia acestora.

   Mi se pare ca am pierdut timpul, dar nu timpul meu ci timpul acestei lumi, fara a castiga nimic in schimbul acestuia. Nici cunoastere, nici iubire, nici intelepciune, nici liniste, nici  fericire.

Peste tot se vad  doar bucatele mici de unsuroase placeri, pe care vietile noastre aluneca intr-un mod deloc controlat si ordonat.

Poate ca nimeni dintre noi nu a stiut dinainte ce e bun si ce e rau la aceasta lume.

  Dar ne-a placut ignoranta aceasta si oricat de mult ne-am indoit de cunoasterea pe care o aveam, ne-am incapatanat sa ne indepartam de cautarea adevarului fiintei noastre.

Si mai ales ne-am absolutizat multumirea unei simple supravietuiri, atarnati de idei false si de prejudecati intr-o realitate autolimitata.

Pana la urma aceasta lume care risca sa devina nici o lume, ne-a ramas mereu o straina. Pentru ca noi nu am stiut sa facem din aceasta lume straina, o lume pentru noi insine.

O lume in care sa ne regasim fiinta.

O lume in care partea de dincolo, din afara, sa ne poata arata chiar drumul spre interiorul nostru, drumul spre noi insine.

 Balasa Gabriel

  Lumea aceasta in care existam  se afla pe un nivel al perceptiei materiale din care evadam  cateodata pe nivelul perceptiei spirituale tragand dupa noi adevarul unei realitati lipsite de orice libertate a unei alegeri proprii.

       Am trecut demult de perceptia limitata aflata pe nivelul necestitatilor, fara insa a baga de seama ca aceasta limitare ne dadea cel mai important si esential nivel al realitatii noastre.

      Am ajuns acum pe nivelul informational unde suntem bombardati cu tot felul de informatii ce ne dau iluzia ca stim foarte multe fara insa, sa intelegem nimic din toata aceasta entropie creata in lumea in care ne traim vietile. O lume debusolata in care cei care o conduc incearca in zadar sa se opuna unei demolari continue a realitatii bombardata de contradictii, framantari, dezechilibre si manipulari.

    Si in aceasta modernitate a unui negativism informational, cel mai bine se asorteaza stilul de a fi impotriva a ceva. Un stil care prinde radacini adanci intr-o lume ce si-a pierdut mult din puterea de a discerne intre un simt al informatiei si un simt al cunoasterii.

     Suprasaturati cu informatii oglinda in care mintea noastra nu patrunde pentru a cunoaste locul de unde provin, scopul lor si adevarata tinta,  ne lasam inconjurati de norii de emotie provocati de acestea si pur si simplu reactionam si le adoptam cu usurinta, dupa care la randul nostru le aruncam asupra celorlalti fara sa ne pese catusi de putin de efectele  asupra realitatii in care traim.

        Asistam neputinciosi la o infrangere a simtului cunoasterii, ce ne vaduveste de acel nivel de intelegere si de credinta ca acesta ne apartine.

         Am uitat se pare, ca informatiile trebuie transformate prin alchimia cunoasterii in ceva ce ne apartine si le lasam pur si simplu sa ne manipuleze si sa ne instraineze de noi insine.

       Omul actual nu intelege ca  toata aceasta multa informatie ce ne inconjoara micsoreaza de fapt libertatea individului si ca  numai cunoasterea este cea care poate sa largeasca libertatea.

         Din pacate insa,  sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa adune cunoastere, iar majoritatea se multumesc sa se simta importanti prin alaturarea la o majoritate ce ii copleseste cu puterea unei conformari dincolo orice esenta.

       Degeaba avem informatie, caci fara cunoastere suntem doar niste  neputinciosi  cu diplome si cu suflete goale pe care nu sunt lipite decat impresiile pe care le lasam celorlalti ca moneda de schimb pentru informatiile primite.

Balasa Gabriel