In mijlocul oricarei agitatii exista un spatiu, oricat de mic, in care poti sa alegi linistea. Linistea care devine dintr-o data un centru in care te echilibrezi fara sa mai alergi cu mintea ca un nebun incoace si incolo. Stiu ca oamenii privesc lucrurile din perspective diferite, iar asta ii face sa gandeasca diferit si sa actioneze diferit. Dar oricata neoranduiala ar exista in perspectivele noastre exista si o posibilitate de a ne intalni cu toti intr-un singur centru al tuturora si al fiecaruia in parte, iar acela este sensul vietii noastre.
Un sens care raspunde intrebarilor puse fiecaruia de vietile pe care le traim, chiar daca putini sunt cei care dau sau aud un raspuns si, si mai putini sunt cei care-l inteleg.
Un sens care este stapanul linistit si radacina vietii si a responsabilitatii noastre pentru aceasta lume in care traim.
Un sens ca cel mai important punct de spriin cu care poti rasturna aceasta lume cu fundul in sus pentru a o intoarce la normalitate.
Un sens in care ne asumam intelegerea faptului ca fiecare din noi vedem lumea asa cum suntem noi, nu pentru a critica sau a judeca ci, doar pentru a putea sa invatam mai multe despre noi insine.
Un sens in care sa surprindem esenta acestei vieti care ne-a fost data si care este traductibila doar prin simplitate.
Si totusi, din pacate, in lumea aceasta in care traim si care ne innebuneste cu galagia grijilor si dorintelor pentru schimbarea si acapararea cator mai multe din fructele fara nici o radacina, multi dintre noi se simt iremediabil pierduti, chiar daca undeva in adincul lor simt ca nimic nu este inca pierdut.