Archive for August, 2010

LIBERTATEA !

Monday, August 30th, 2010

         Nimic nu este prea complicat sau prea greu decat atunci cand noi insine ne punem limite.      

         Nu stiu de ce anume ne-am propus drept model legile altora, devenind simpli imitatori, uitand ca libertatea nu a fost niciodata un mijloc al confortului si placerilor pe care le cautam, ci mai intotdeauna libertatea a fost in raport direct cu omul si cu scopul sau.       

           Chiar daca acum regimul nostru politic este cel care ne traseaza limitele, totusi libertatea a fost si va ramane mereu o alegere personala a fiecaruia de a stabili unde tragem linia si unde ne stabilim limitele responsabilitatii si demnitatii noastre.     

  Nici o putere care imita libertatea nu poate schimba nimic niciodata.    

     Libertatea nu se bazeaza niciodata pe ceea ce ai voie sa faci sau sa spui, ci ea se bazeaza in mod esential pe dorinta de a sti cine esti si de a sti ce trebuie sa faci bazandu-te pe bunul simt innascut.      

   Libertatea nu poate fi niciodata controlata ci numai lipsa acesteia.       

       Libertatea este cea care se naste in interiorul tau acolo unde raman pentru totdeauna radacinile ei, fara ca aceasta sa poata fi in mod real, vreodata, altoita pe promisiunile altora oricat de convingatoare vi s-ar parea.    

      Este adevarat ca suntem limitati de o constinta sociala care ne mentine la nivel colectiv intr-o ameteala continua, si care mai ales ne obliga intr-un fel foarte convingator sa ramanem asa cum este toata lumea si mai ales sa facem ceea ce fac toti ceilalti.      

      Este adevarat ca adevarul pe care-l traim cu toti nu este altceva decat adevarul acestei constinte sociale care ne mentine aproape cu forta intr-o realitate la fel de mica precum este si mimetismul pe care ne simtim obligati sa-l realizam.    

           Toate acestea insa nu pot justifica blocajul  intr-o atitudine repetetitiva a unor alegeri pe care le facem de zeci de ani, pentru ca avem dreptul  la libertate, avem dreptul sa spunem oricand si oricui  ca lucrurile acestea nu sunt adevarate pentru noi, avem dreptul si puterea de a deveni constienti de toate acestea pentru a putea iesi din limitarea asupritoare a acestei constiinte sociale .  

          Libertatea reala este aceea care se practica si nu aceea care se scrie intr-o lege, ea ne permite sa intelegem ca omul are in permanenta optiunea de a se schimba in orice clipa, si de a alege in functie de evolutia pe care doreste sa o experimenteze.    

         Scopul libertatii nu este si nu poate fi niciodata confortul si lipsa grijilor ci evolutia destinului nostru prin mijlocul cel mai la indemana noastra, adica responsabilitatea.   

         Iar intelegerea libertatii nu o poti face decat in afara si deasupra constintei sociale, ca o lumina aruncata asupra fundalului pentru a observa mai bine contextul si mai ales pentru a putea alege obiectivele cele mai potrivite pentru noi.    

           Libertatea exista, ea apare din cautarea noastra si aduce mereu cu ea inceputul unei noi intelegeri.

            Cei care rad si spun ca libertatea nu exista, sunt cei care nu vor sa faca alte alegeri decat cele care le sunt date gratis de catre ceilalti.

Balasa Gabriel

Posted in Despre morala | No Comments »

Romania, tara mea improvizata !

Thursday, August 19th, 2010

      Traind in Romania, nu pot sa nu observ ca improvizatia este un exercitiu de zi cu zi din viata noastra a romanilor, aceasta devenind maximul unui fel de a fi al institutiilor, al legilor si chiar al statului. Am improvizat un stat de drept, asa cum am improvizat legi si drepturi pe care nimeni nu le respecta din convingere.   

     Improvizam de 20 de ani reforme, ca am ajuns sa nu mai avem economie, sa nu mai avem agricultura, si teama imi este ca daca improvizam si o reforma a statului vom ajunge sa nu mai avem nici un stat. Pentru ca toate aceste improvizatii de reforma nu au schimbat niciodata nimic cu adevarat ci , doar au falsificat nevoia noastra de normalitate.     

    Traim intr-o mare si perpetua improvizatie care se numeste ROMANIA.   

     Toata aceasta Romanie improvizata a inlocuit cu totul normalitatea, si se improvizeaza in continuare intr-un sablon de imaturitate si labilitate cu o perseverenta care ne face sa ne pierdem orice sperante, si sa ne abandonam unei neputinte impovaratoare.      

    Si totusi, nu pot sa nu ma intreb, de ce oare improvizam in halul acesta?    

    Cel putin eu, simt ca sursa acestei improvizatii este suplinirea unei lipse pe care nu putem sa o acceptam, parca am folosi improvizatiile ca pe o lupta impotriva unei necesare purificari pentru dreptul la normalitate.       

      Improvizatiile noastre nu sunt insa, decat nivelul inferior de modificare a unei realitati prin care nu creem cu adevarat nimic nou.    

      Improvizatiile noastre sunt vesnice inceputuri imediat sfarsite.       

     Improvizatiile noastre sunt lucruri care doar par sa mearga inainte, ele mergand insa de fapt inapoi, desfacand orice normalitate in bucatele amestecate lipsite de intelepciunea unui intreg.      

    Improvizatiile noastre au devenit ca o inteligenta fara minte, care vrea doar sa ia fara sa ofere nimic in schimb. Ele sunt o vesnica frica de a nu fi judecati pentru ca nu suntem ca ceilalti.     

   Improvizatiile noastre reprezinta negarea valorii unei normalitati a carei singura vina este ca ne rusinam cu ea.     

    Improvizatiile noastre nu sunt decat exemple de gandire falsa pentru a demonstra ca poti ajunge neaparat intr-un loc pe care altfel inca nu-l poti atinge.  

     Am inversat toate legile naturii si am facut din toate aceste improvizatii un scop, folosindu-ne in mod parsiv de normalitate ca de un mijloc pentru atingerea acestui scop, si bulversand astfel totul in noi si in tara in care traim.    

   Iar remediul cel mai simplu pentru vindecarea acestei Romanii improvizate ramane si este normalitatea.     

    O normalitate prin care sa recunoastem nivelul la care suntem, si locul in care suntem, oricat de slab sau de prost cotati am fi evaluati de catre altii.    

    O normalitate ce inseamna acceptarea a ceea ce suntem, ceea ce facem si ceea ce gandim acum, fara nici o incercare de poleiala sau de minciuna.     

    O normalitate  care ne poate oferi puterea de a ne trai vietile noastre asa cum ne dorim.      

    O normalitate care este modul natural si simplu de a ne iubi fara sa ne batem joc de noi si de ceilalti.       

    O normalitate care este puterea vindecatoare a noastra si semnul firesc de iertare a propriilor imperfectiuni pe care cu toti le avem.     

    O normalitate care ne poate scapa de cosmarurile in care traim, eliberandu-ne din inchisoarea iluziilor unei improvizatii continue       

   O normalitate ce poate deveni mecanismul cel mai simplu al unei ordini sociale si de drept, care sa functioneze prin capacitatea de a percepe intregul si nu doar ceea ce ne convine in mod selectat din acesta.      

    O normalitatea izvorata din puterea de a ne elibera de falsa senzatie ca trebuie sa fim neaparat intr-un anumit fel, ca trebuie sa facem neaparat un anumit lucru sau ca trebuie sa avem neaparat ceva.    

      Stiu ca improvizam pentru ca ne este frica sa recunoastem, ca nu suntem cei mai destepti, nu suntem cei mai harnici, nu suntem cei mai buni, dar astia suntem noi si este normal sa ne acceptam asa cum suntem fara sa-I mintim pe ceilalti si pe noi.   

        Si oricat de mult am incerca sa improvizam in continuare, sa falsificam sau sa strambam normalitatea, trebuie sa stiti ca aceasta nu se pierde niciodata.  Ea poate deveni invizibila, totul insa este o chestiune de perceptie ce poate fi corectata foarte simplu prin acceptarea acestei normalitati.         

     Poate tocmai de aceea totul merge azi asa de prost intr-o Romanie improvizata, iar desfacerea acestei improvizatii nu o putem face decat prin acceptarea normalitatii, care ne arata ca nu mai avem economie si trebuie sa ne construim una indiferent de ceea ce zice Europa, care ne arata ca suntem saraci si trebuie sa ne comportam ca atare, care ne arata ca nu avem drumuri bune si trebuie sa le construim, care ne arata pana la urma ca totul este in regula cu normalitatea si ca aceasta este drumul pe care trebuie sa mergem pentru a ajunge la o ROMANIE NORMALA.  

Posted in Trairi din interior | No Comments »

Democratia innamolita in care traim !

Sunday, August 8th, 2010

     

        Democratia nu este o lume perfecta.

       Ea nu este decat limita unei lumi imperfecte care ne arata doar posibilitatea pe care o avem de a porni pe un drum catre o lume ce tinde spre un ideal al perfectiunii.      

   Poate tocmai de aceea cei care vad democratia deja ca pe un lucru implinit si de neschimbat, se pacalesc singuri ramanand mereu la granita cu o lume imperfecta. Pentru ca ei nu inteleg ca democratia nu este o tinta ci este mai mult un drum pe care trebuie sa mergi, ceas de ceas, zi de zi, an de an.            

        Altfel, nu vom face decat sa ratam democratia, si sa ramanem incapabili sa facem macar un pas pe drumul acesteia, altfel, nu ne putem trezi decat blocati intr-o poza a unei democratii de carton mirandu-ne de ce aceasta nu seamana cu celelalte democratii. Si din pacate azi Romania nu este decat unul din aceste cazuri, in care democratia devine doar o simpla exersare a unei puteri, iar esenta ei poate fi redusa la o fotografie ce pare legata doar de nemiscarea cuprinsa inlauntrul ei.       

   Daca ar fi sa spun azi ce cred despre democratia din Romania as spune ca      democratia de azi din Romania este o democratie innamolita in noroiul unei lipse totale de perspectiva care face ca rotile sa ni se invarta in gol, riscand sa devina doar o alta greutate pe umerii nostri deja cocosati. O democratie innamolita datorata lipsei izvoarelor de gandire directe ale poporului roman           

      E trist ca din ce in ce mai multi confunda aceste lucruri si vor sa ne spuna ca democratia poate fi doar o garantie generala a unei puteri care crede ca detine singura adevarurile despre aceasta democratie, nimeni altcineva nemaifiind in stare sa le spuna.             

     Nimeni insa, nu are dreptul sa ne spuna ca ce ni se intampla este o democratie buna oricat de rau ne-am duce vietile noastre limitate de timp.       

      Nimeni nu are dreptul sa ne spuna ca nu trebuie sa incercam sa gasim solutii la problemele noastre pentru ca altfel ne-am indeparta de democratie.   

         Nimeni nu are dreptul sa ne spuna ca intr-o democratie trebuie sa avem pareri inferioare despre noi insine pentru a putea privi la celelalte tari, pentru ca in acest fel niciuna dintre celelalte natiuni nu ne va mai pretui.                     

       Nimeni nu are dreptul sa ne spuna ca vom ajunge la democratie in 20 sau in 30 de ani, pentru ca democratia este instantanee, ea incepe cu primul pas pe drumul catre constructia unei societati mai bune din punct de vedere material si spiritual, pas pe care din pacate noi inca nu l-am facut.   

       Nimeni nu are dreptul sa ne spuna ca nu avem nevoie de democratie pentru ca nu suntem facuti pentru democratie, atata timp cat democratia inseamna binele oamenilor si al societatii in care traim. 

        Nimeni nu are dreptul sa ne spuna ca democratia are limite pentru ca singurele limite sunt cele pe care le punem noi insine.        

        Nimeni nu are dreptul sa ne minta ca exista o licenta a democratiei care poate fi cumparata cu lipsurile pe care trebuie sa le induram, pentru ca o democratie trebuie construita intr-un mod care trebuie sa aiba un sens pentru oameni, iar regulile acesteia se pot rescrie in asa fel ca acestea sa se potriveasca cu nevoile societatii in care traim.     

       Ceea ce este adevarat insa, este faptul ca nici o democratie nu poate exista fara un stat, iar pierderea increderii in stat poate duce mai devreme sau mai tarziu la pierderea increderii in orice fel de democratie.        

        Ceea ce este important, este sa stim ca democratia incepe de la convingerile pe care le avem, iar acestea influenteaza modul in care o vom construi si nu de la cuvintele pe care vrem sa le auzim prin care alti doar se  prefac ca vor construi democratia.   

     Democratia din Romania nu trebuie sa se limiteze azi doar la a ne spune ce nu vrem, pentru ca in acest mod nu vom obtine niciodata ceea ce vrem.    

  Trebuie ca cei care au responsabilitati in statul roman sa isi faca o idee clara despre cum vor romanii sa arate viata lor, iar pe aceasta baza sa defineasca clar valorile si obiectivele unei Romanii democratice.      

     Pentru ca democratia inseamna nu numai ca este in regula sa ne ingrijim de propriile noastre nevoi si valori, dar este chiar esential sa o facem pentru existenta acesteia si a statului in care traim.  

       Poate ca nu avem bani, dar avem o forta mult mai mare, este forta gandurilor noastre care este o realitate, si mai ales o temelie pentru construirea oricarei democratii. Mai avem pe undeva, desi multi cred ca l-am pierdut deja, curajul, acel curaj care ne face sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideram nimic drept imposibil.       

       Dincolo de orice set de reguli, dincolo de orice sistem, democratia nu este decat starea interioara a unei societati prin care aceasta reuseste sa construiasca bunastarea oamenilor intr-un stat, validand astfel ceea ce fiecare dintre noi vrem de la viata.     

    Democratia nu se construieste insa pe o fortare a societatii, pe ducerea acesteia la limita suportabilitatii celei mai scazute, ci dimpotriva prin relaxarea societatii, prin masuri si reguli pe care le stabilim pentru binele oamenilor. Pentru ca nici o democratie nu se poate construi pe amaraciunea oamenilor, iar lipsa democratiei pentru un singur om inseamna lipsa democratiei pentru intreaga societate.     

   Si mai ales democratia nu inseamna o ingramadire dezordonata a unor idei sau actiuni, sperand ca acestea vor face ca problemele sa nu mai creasca, ci mai degraba inseamna niste alegeri clare cu prioritati bine stabilite pe termen scurt si lung care sa vizeze binele intregii societatii. 

 Balasa Gabriel          

Posted in Puncte de vedere | No Comments »