|
In sfarsit am realizat astazi valoarea mioritica a libertatii de Romania, nascuta de acele discutii unice inutile despre orice poti sa pretinzi, si care nasc politica şi chiar statul, mereu intr-o rivalitate aproape continua cu oamenii imperfecti care suntem noi. Ca o regula, observ ca orice mentionare a politicii sau a statului degenereaza intr-un argument de autoritate. De ce? Pentru ca acesta este mult mai usor de sustinut decat o relatie echilibrata cu oamenii, si pentru ca numai asa se poate reusi mai usor influentarea acestora. Ceea ce e diferit în cazul politicii si al statului fata de viata obisnuita a oamenilor este că pentru acestea se lupta, o lupta cu orice mijloace pentru a ocupa un loc care sa-ti dea dreptul sa fi considerat ca ai o expertiza deosebita, motiv pentru care opiniile tale trebuie considerate ca sunt mult mai bune, mai adevarate si mai normative decat ale simplilor muritori care te-au votat. Chiar daca tu, ca simplu cetatean, ai pareri puternice, si este real ca oricine poate sa le aiba, incepi sa-ti dai seama ca nimic nu va creşte din acestea, deoarece oamenii din politica sau cei care conduc statul simt ca trebuie sa se pastreze o anumita bariera pentru a nu se putea trece de catre oricine peste un anumit nivel de putere. Si atunci problema in aceste domenii, este ca orice expertiza se reduce doar la cateva convingeri si la forta cu care sunt impinsi ceilalti inapoi, mai ales ca toti cei care apara acest nivel se ocupa cu intrebari puse mereu pentru a dovedi greselile altora. Numai ca fiecare opinie este egala cu propria afirmare, care in definitiv este singura ce o valideaza, si printre atatea intrebari politice imprecise, avem si noi dreptul la cateva raspunsuri definitive. De ce politica si statul nu devin parte a identitatii oamenilor ? De ce romanii au inceput sa puna foarte putine intrebari ? Nu cred ca politica poate fi acel lucru fundamental care sa declanseze identitatea romanilor, si nici discutiile nesfarsite care degenereaza in argumente politice neproductive. Faptul ca Romania nu a devenit parte a identitatii noastre, este o discutie despre o batalie pe care noi inca nu am inceput-o, si pe care inca mai avem sansa sa o castigam. Suntem asa de bine adaptati incat putem lua orice identitate, ca niste chipuri fara trasaturi proprii. Suntem prin definitie partizanii controverselor in care ne prabusim timpul ca in niste scoici goale. Daca nu putem avea un stat cu o identitate proprie, acest lucru depinde de politicieni. Daca noi nu putem avea o identitate proprie, aceasta nu depinde decat de noi, pentru ca lucrurile care trebuie sa declanseze identitatea romanilor depind de romani, si nu de americani sau europeni. Identitatea nu presupune doar un nume, identitatea presupune inainte de toate un angajament al fiecaruia dintre noi, un angajament care trebuie sa constea in urmarirea unui scop si in atingerea unui loc in care vrem sa ajungem. Exista multe etichete pe care alti ni le-au pus, multe pe care noi insine le-am inventat, toate acestea nu au implicat insa niciodata parca, o identitate adevarata pentru romani. Probabil cand se va intampla acest lucru, precum un reactor critic care traverseaza un punct zero, multi dintre noi se vor trezi la un nivel de expertiza la care politica va trece de la simple discutii la un semn ce se va pune peste noi toti si care va spune ”aici trebuie ridicata ROMANIA” . Balasa Gabriel |