Gabriel Bălaşa

        Din cand in cand mai citesc si eu cate ceva, si cu fiecare pagina imi maresc bagajul de vorbe pe care le strang la nivelul unei cunoasteri superficiale.

        Poate ca este corect sa spun ca eu cunosc vorbele pe care le spun uni sau alti dar nu inteleg mereu perspectivele pe care aceste vorbe si cunoasteri de vorbe le pot deschide, pentru ca intotdeauna cuvintele sau vorbele nu sunt decat niste puncte prin care fiecare incearca sa duca dreapta intelegere a lumii in care traim.

        Numai ca in zilele noastre prea putini mai sunt cei care incearca sa duca aceasta dreapta intelegere, si mai toti oamenii se multumesc sa-si cladeasca fiecare, asa cum se pricepe, o lume a lui din vorbe fara nici o valoare. Si din atatea lumi fara valoare, inghesuite in singura lume in care totusi traim fara insa a o intelege, noi nu ne alegem decat cu  o ameteala jalnica, pe care o numim stres, sau confuzie.

         Daca am fi construit  lumile noastre in directia cea buna in care lumea principala a fost construita,  ne puteam lipsi atunci de discontinuitatea vietilor noastre, avand macar nadejdea de apropierea primitoare a adevarului.

      Vorbele noastre insa au devenit importante, mult prea importante, atit de importante, incat acum ele tin loc si de cunoastere, si de intelegere, si de iubire, si de stiinta, si de ganduri, si de toate…

        Noi, oamenii de pe acest pamant am ajuns sa locuim  intr-o imparatie a vorbelor si suntem sclavii nebuni ai acestora, sclavi care se cred de fapt stapani, saracii nebuni.

       Daca voi credeti ca azi vorbele sunt doar simple vorbe si gandurile doar simple ganduri, va inselati, pentru ca vorbele si gandurile noastre sunt lucruri mult mai solide decat orice materiale, lucruri cu care ne aglomeram vietile si de care ne lovim, care ne sufoca si ne fac sa ne simtim atat de prost uneori.

     Eu cred ca este mult mai usor sa darami o casa, decat o vorba sau un gand. Vorbele si gandurile noastre sunt materiale solide din care ne construim fara sa stim, vietile noastre.  Lucruri puternice care ne obstructioneaza orice vedere si intelegere a lumii in care traim, constructii pe care daca le-am vedea cu ochii nostri am fi ingroziti de uratenia lor, si de lipsa oricarei armonii.

      De fapt esenta materialismului sta acum in forma gandurilor si cuvintelor noastre pe care le aruncam peste lume, si de aceea va doresc sa tineti cat mai mult in inimile voastre valurile de ganduri si cuvinte pentru a lumina puterea vietii in aceasta lume, si numai cu multa atentie sa le dati drumul catre ceilalti oameni, pentru ca tot noi  vom fi primii incurcati de acestea.

    Si totusi.. cuvant adevarat este, Isus s-a nascut, Hristos fericit !

Balasa Gabriel

Avem din nou sarbatori, sarbatori in care vrem sa ne bucuram, sa sarbatorim, numai ca intamplarile si evenimentele pe care le traim ne ingrijoreaza, ne deranjeaza si ne debilizeaza mintile ce vor sa ne apere de tot ce ne-ar ameninta siguranta vietii noastre.

Vreau sa va spun insa, ca eu m-am saturat sa gandesc si sa traiesc la scara cea mai mica din toata eternitatea, aceea a unei supravietuiri limitate la teama zilei de maine.

Avem la indemana toate resursele universului, iar noi ne chinuim sa nu murim si uitam de puterea viselor noastre ce le putem implini aici si acum pina la capat.

Incercam disperati sa ajungem undeva, intr-un loc unde sa ne fie mai bine, desi noi nu am pierdut nimic niciodata din divinitatea CUVINTULUI din care venim, pentru ca pur si simplu natura divina este acea stare superioara care nu se poate pierde doar pentru ca noi strigam ne agitam si emitem in continuu pretentii, provocand dezastre si nenorociri numai pentru ca asa ne simtim liberi.

Multi oameni simt ca azi in lume este un mare haos, cum ati vrea insa sa fie altfel, cind personalitatea naste individualismul ce ne transforma in elemente separate ce se misca haotic. Nu putem ramane individualisti si sa incercam sa schimbam lumea gandindu-ne doar la noi si la interesele noastre care ni se par intotdeauna mai importante decat ale celorlalti.

 Cred ca acum mai mult decat oricand avem nevoie de echilibru. Un echilibru care  chiar daca nu incepe cu o egalitate se poate termina intr-una, acea egalitate a unei ordini firesti, care interactioneaza simplu si firesc cu adevarul ce exista in fiecare din noi, clipa de clipa, si viata de viata, atit si nimic mai mult decat armonizarea cu o ordine superioara ce vine dincolo de mintile noastre.

 De aceea cred ca ne trebuie azi mai mult decat oricand, o unitate de vedere si de conceptii bazata pe o intelegere corecta a vietii si a scopului acesteia. Iar cea mai simpla forma a unei asemenea unitati pleaca mereu de la un cuvant  cunoscut in toate limbile pamantului de catre toti oamenii …….. DUMNEZEU.

Poate ca nu stim de unde vine viata si nici unde se duce atunci cind corpul nostru moare, dar tind sa cred ca nu aceasta este in interiorul corpului nostru, ci dimpotriva corpul nostru sta in interiorul vietii.

Pentru ca viata este Dumnezeu, ea incearca sa ajunga la un contact spiritual cu noi  si in fiecare zi noi o respingem, taind orice fir pe care aceasta il leaga de noi, ne incordam, ne suparam si reconstituim ca prostii trecutul in forme din ce in ce mai sofisticate, pina cind  in lipsa oricarei legaturi cu viata murim.

Avem astfel de ales intre framantarile haotice in care lumea noastra incearca sa-si gaseasca adapost si care probabil ca in cele din urma ne vor distruge si acceptarea principiului divin al armoniei.

Nu suntem speciali, nici  nu suntem deosebiti, nu avem puteri nemaipomenite si nici nu trebuie sa ni le dorim pentru a ne socoti mai importanti decat ceilalti, pentru ca noi suntem viata, noi suntem fiinte,  manifestari ale bucuriei si iubirii  traite de existenta intregului, si credeti-ma asta trebuie a fie de ajuns pentru oricine, chiar si pentru noi. 

Sa ne oprim putin si sa privim cu atentie,  societatea noastra are extraordinar de multe reguli, prea multe reguli  care se ciocnesc unele de altele, precum si imens de multe scopuri pur individuale si contradictorii, care niciodata nu vor putea sa ne ajute in construirea unei bune structuri spirituale, mentale si materiale, doar reactionand la toate acestea.

 Iata, multi dintre noi nu inteleg corect  ceea ce se intampla, de fapt suntem aproape in totalitate instrainati de viata adevarata, care nu inseamna gindurile, ambitiile si nici personalitatea, nici profesiile, nici inteligenta sau avutiile, ci doar intelepciunea simpla care ne ajuta sa ne vedem cu adevarat  pe noi in locul celorlalti si nu sa  ne  retragem fiecare intr-un trib mic unde sa ne protejam de toti si de unde sa ne razboim cu toti.

Vin sarbatorile, iar ceea ce se intampla in lume acum nu ne place, asta pentru ca uitam sa privim situatia din prezent doar  ca pe o forma, asa cum este ea, fara sa o judecam, pentru ca doar noi suntem cei care dam continut acestei forme.

Poate ca nu avem nevoie decat  de citeva reguli, si nu de milioanele de legi dupa care  ne ascundem fiecare de fiecare pentru a putea mai usor sa-i condamnam pe toti cei care nu sunt ca noi.

Poate ca ne simtim incoltiti de atitea crize, avem insa puterea de a cunoaste prin noi insine iubirea aproapelui, a infaptuirii binelui, si a trairii divinitatii ce se manifesta peste tot si in toate.

 Este atat de simplu, nimic din toate acestea nu reprezinta miracole, sau lucruri extraordinare, ci doar rezervorul de la care ne putem alimenta numai atita vreme cat pastram legatura cu intregul, prin adaugarea fortei noastre care sta in iubire, in bine si mai ales in DUMNEZEU.., asa ca de sarbatorile care se apropie, nu o sa va urez La Multi Ani, ci doar LA MULTA CONSTIINTA in gandurile voastre, LA MULT PREZENT in clipele traite si LA MULTA IUBIRE in vietile voastre!!!!!

balasa gabriel