Indiferent de cat de mult suntem bombardati cu aspecte controversate despre justitie, cu actiuni zgomotoase, sau cu opinii ferme bazate doar pe sentimente sau informatii excesiv de patimase, trebuie sa recunoastem insa ca putini dintre noi facem efortul de a intelege cum stau lucrurile cu adevarat. Si de multe ori fara sa cunoastem mereu adevarul ne bazam judecatile pe convenientele si obiceiurile ce ne scutesc de orice efort, sau pe simplul confort al insusirii unor opinii deja construite si acceptate de ceilalti.
In modul cel mai simplu insa, justitia inseamna in primul rand sa devenim constienti de importanta constructiei unui mecanism simplu, bine definit si reglat, ca si de functionare a acestuia. Pentru ca justitia nu poate fi privita ca o realitate aflata dincolo de legile pe care Parlamentul le adopta, de statul in care aceasta trebuie sa se manifeste, de institutiile prin care se poate face justitie, si de realitatea sociala in care traim, tocmai pentru ca aceasta in mod organic nu poate decat reflecta imaginea acestor realitati, iar o oglinda buna nu poate sa arate decat ceea ce este in fata ei si nu altceva, oricat de mult am dori noi ca realitatea din Romania sa arate mult mai bine decat cea de acum .
Justitia asa cum este zugravita azi, tine mai degraba de sentimentele si faptele noastre decat de mecanismul oficial institutional, iar noi nu vrem sa pricepem ca teoria care se face azi despre o functionare eficienta a justitiei acopera de fapt esentialul, si anume realitatea ca, cheia acestei functionari consta in crearea unor mecanisme institutionale simple, functionale si eficiente, si nu in functionarea oricum si in orice conditii a justitiei, sau pur si simplu fortind lucrurile desi stim ca acest lucru nu este bine. De aceea, in mod corect posibilitatea, si atributia privind crearea acestor mecanisme institutionale sunt in mainile puterii politice si nu in cele ale puterii judecatoresti. Ganditi-va ca atunci cind la o masina pui piese proaste si motorul nu functioneaza, iar tu te opresti si incepi sa injuri motorul pentru ca acesta sa mearga mai bine, cind de fapt tu nu trebuie decat sa schimbi acele piese cu unele bune care sa faca mecanismul sa functioneze, nu reprezinta in nici un caz o actiune eficienta. Iar acest lucru nu face decat sa micsoreze realizarile justitiei, care sunt puse mereu in comparatie cu o situatie ideala ce este foarte departe insa de situatia generala reala in care traim. Este adevarat ca aceste realizari nu sunt inca destul de insemnate, ele exista insa si nu trebuiesc pierdute din vedere, pentru ca acestea reprezinta atribute importante in atingerea telului de catre justitie, si anume o functionare corecta, concreta si echilibrata a societatii romanesti.
Pentru ca fie ca vrem sau nu, ne identificam sau suntem identificati cu roluri sau pozitii mai bune sau mai rele, de cetateni si institutii, recunoscute si acceptate, sau la fel de bine contestate de catre oricine intr-un mecanism general al statului roman . Si daca este sa percepem in mod realist justitia asa cum este ea azi, fara a incerca sa vedem ceea ce vor uni sau alti, ori ceea ce nu exista de fapt, nu putem sa nu descoperim o slabiciune a justitiei datorata lipsei unui statut real de putere asa cum este acesta consfintit de Constitutie.
Fiti siguri, ca o justitie buna are nevoie de reguli clare, si de mecanisme apte de o functionare normala, din pacate insa Romania sufera la ambele capitole. Pentru ca multi dintre noi inca nu au invatat ca mai mult nu inseamna mai bun, si astfel in loc de legi clare, avem o multime de acte normative care se adopta fara nici o coordonare, si mai ales fara grija construirii unui sistem legislativ care sa permita o functionare normala a justitiei. Aici este un punct de la care se poate incepe o adevarata reforma legislativa, nu prin adoptarea unor noi legi ci mai intai prin abrogarea multora dintre acestea care reglementeaza aceleasi lucruri si nu de putine ori chiar intr-un chip deosebit, restul este teorie lispita de orice etica.
Un alt punct, il reprezinta recunoasterea mecansimelor inca imperfecte pe care le are justitia si construirea unor modele functionale. Mecanismele actuale sunt atit de imperfecte, ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, care reprezinta puterea judecatoreasca conform Constitutiei, nu are o lege de organizare si de functionare, ci doar un simplu regulament de functionare. Si trebuie sa va marturisesc ca este destul de ciudat cum se gasesc resurse si interese pentru reglementarea prin lege a celor mai variate si neinsemnate domenii sau institutii, fara insa a se dori o Lege de reglementare pentru Puterea Judecatoreasca. Pentru ca daca vrem sa vedem cu adevarat lucrurile reale si sa gasim cauzele atunci o putem face, tocmai observand ca uneori lipsa unui lucru, in acest caz, a legii de organizare si functionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este mai semnificativa decat orice critica sau opinie despre slaba performanta a justitiei. Eu cred ca si acesta este un punct esential din reforma care se poate face in justitie, iar prin aceasta lege, daca se doreste, se pot pune bazele unui mecanism cu adevarat esential al puterii judecatoresti, de la care sa construim pe urma o justitie eficienta.
Desigur ca semnificatia acestei lipse dintr-un mecanism ce trebuia bine construit nu poate sa explice totul, cind insa insa, prin aceasta se nesocoteste Constitutia care prin art.126 prevede ca, “ Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică”, nu poti sa nu te intrebi de ce de atitia ani de zile cei care critica justitia nu au vazut sau nu au vrut sa vada aceasta lipsa, si mai ales cite din lucrurile care nu merg azi bine ar fi putut functiona eficient daca exista o lege de organizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se putea asuma o anume identitate de catre justitia romana.
Si daca lipsa unui mecanism se poate acoperi uneori cu destula greutate, in schimb atunci cind incepi sa distrugi o parte dintr-un mecanism (..si asa imperfect) lucrurile se pot complica si mai rau. Este ceea ce se intampla azi prin confuzia pe care o creeaza Curtea Constitutionala, care din ce in ce mai mult isi asuma in mod fortat din identitatea puterii judecatoresti, desi originea politica a acesteia o situeaza clar in afara acestei puteri. Chiar daca sistemul nostru constitutional prevede expres importanta si necesitatea FACTORULUI ECHILIBRU intre puterile statului, ceea ce inseamna ca nici una dintre aceste puteri nu trebuie sa devina mai puternica decat celelalte tocmai pentru a nu dezechilibra astfel statul si a nu „gripa” functionarea acestuia, asistam din pacate in prezent la o adevarata lupta pentru o sfera de influenta si putere cit mai mare care distruge in primul rand echilibrul constitutional.
Observam astfel, ca mai nou Curtea Constitutionala vrea sa devina si Curte de Casatie in Romania, si incepe sa dea interpretari ale legilor, sub o aplicare gresita a atributiilor sale, constatind nu neconstitutionalitatea unor legi sau texte legale ci neconstitutionalitatea unor eventuale si posibile interpretari legale, dezlegand astfel efectiv probleme de drept care sunt de competenta exclusiva a instantelor de judecata, si obligandu-le pe acestea acestea la o anumita interpretare si aplicare a legii, atributie care apartinea in mod evident insa Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Si nu putem sa nu ne intrebam daca acesta nu este unul din efectele lipsei unei legi organice de organizare si functionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.Putem citi ori de cite ori dorim Constitutia si legea de organizare a Curtii Constitutionale, si fiti siguri ca nicaieri nu vom gasi vre-o atributie a acesteia de a da interpretari legale, iar daca se continua in acest fel sa nu ne miram daca se va ajunge si ca aceasta sa judece constitutionalitatea unor decizii sau hotarari judecatoresti, devenind astfel in mod fortat si neconstitutional instanta cu ultimul grad de jurisdictie in Romania, ceea ce ar insemna desfiintarea in fapt a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar mai ales o putere sau mai bine zis o noua modalitate de exercitare a puterii.
Cred ca statul roman este azi mai mult ca niciodata pus la incercare prin depasirea repetata a limitelor constitutionale, iar ce mi se pare ciudat este resemnarea cu care societatea romaneasca imbratiseaza aceste practici, uitand ca nici o institutie nu poate functiona complet fara limite, iar limitele multor autoritati publice desi sunt clar stabilite sunt si la fel de vizibil depasite de catre acestea, fapt care nu face decat sa ne puna in si mai mare dificultate. Oare pe ce lume traim daca nu suntem in stare sa observam capacitatea uluitoare, a puterii de a ne mintii pe noi insine ca totul este in regula si ca oricum lucrurile pot merge si asa. Da pot merge si asa, dar merg prost iar asta o vedem si o simtim cu totii, si nu este de ajuns doar sa spunem si sa recunoastem aceste lucruri ci, trebuie sa si construim ceva concret pentru a indrepta aceste situatii spre limitele normale .
Asa cum nu cred ca este normal, sa tratam justitia doar ca pe o masa de joc a dorintelor si intereselor celorlalte puteri, tocmai pentru ca Justitia trebuie sa fie o implinire a echilibrului in viata cetateanului si a statului roman, iar lipsa unui mecanism eficient al acesteia nu poate decat sa lase intotdeauna mai putine drepturi pentru oameni, aducand in acelasi timp mai multe servituti pentru acestia, pentru ca justitia reprezinta de fapt templul protector al drepturilor noastre de simpli cetateni.
Poate ca atunci cand vrei sa modernizezi justitia, administratia, economia, sau orice alt domeniu important, trebuie sa devii constient de faptul ca cel mai bun mod de a o face este sa incerci sa modernizezi statul, care reprezinta ”SISTEMUL” in interiorul caruia functioneaza toate aceste rotite esentiale ce se invart si care pot face lucrurile sa mearga in Romania si mai ales pentru Romania. Iar atunci cind intr-adevar STATUL functioneaza bine, institutiile, autoritatile publice si puterile constitutionale nu mai sunt separate si opuse ci, isi asuma unitatea acestuia fara sa-si mai depaseasca limitele constitutionale, si mai ales, noi cetatenii traim mai bine.
Balasa Gabriel