Care sunt valorile care au prioritate?
Aceasta intrebare pusa de un prieten m-a condus la aceasta discutie despre valori.
Astfel, valoarea ca expresie a unei calitati ce duce pina la urma doar la o comparatie dupa o anumita pretuire cantitativa (valoros,mai valoros, foarte valoros) mi se pare ca un caine fara dinti, care nu numai ca nu musca dar nici nu mai latra destul de serios pentru societatea romaneasca de azi.
Daca ar fi sa definesc valoarea sau valorile asa cum le vad eu, as spune ca acestea sunt si trebuie sa ramana cele mai subiective parti ale sufletelor noastre.
Ca ele trebuie sa ne ghideze mereu spre esentialul din vietile noastre si nu doar spre ceea ce conteaza la un moment dat .
Valorile pentru a-si merita acest nume trebuie sa ne apartina la modul cel mai personal cu putinta fiecaruia dintre noi, fara a putea fi imprumutate ca o suma oarecare de cuvinte selectate si stranse doar dupa o anumita logica.
Daca azi ne aflam in cautarea unor valori, este clar ca am cam pierdut credinta in moralitate, si continuam sa ne mingaiem cu eficacitatea unor drepturi disparate ce capata pentru fiecare din noi o insemnatate din ce in ce mai mare.
Si este nevoie de atentie pentru a observa faptul ca oricat de luminoase ni s-ar parea aceste drepturi ele nu sunt decat o moneda mincinoasa de schimb pentru cele la care renuntam de bunavoie sau convinsi.
Este adevarat ca toti spunem, -“avem dreptul sa traim asa cum vrem noi, avem dreptul la un trai decent, avem dreptul la propriile noastre opinii”, din pacate insa nu observam ca odata cu aceste drepturi incepem sa ne justificam comoditatea de a ne lasa dusi de “val” si renuntam cu usurinta la orice ideal ce presupune un pic mai mult efort sau poate si un pic de jertfa din partea noastra.
Iar valoarea devine astfel din ce in ce mai mult o exceptie care nu este deloc folositoare pentru cei care vor din ce in ce mai multe drepturi, pentru ca drepturile sunt pentru toata lumea, asa cum este si indiferenta noastra pentru ceilalti.
Valoarea inainte de orice altceva reprezinta capacitatea noastra de constientizare a insemnatatii pe care fiecare dintre noi hotaraste sa o acorde unei anumite perspective de a vedea, a cauta si a simti sensul acestei vieti pe care o traim, motiv pentru care nu poti sa ai “valori” daca nu te cunosti pe tine insuti asa cum esti si nu asa cum ai vrea sa fi.
Este greu azi sa ai valori adevarate, pentru ca acestea nu se justifica, ele se traiesc si se infaptuiesc clipa de clipa prin ceea ce esti si ceea ce faci.
Cum sa gasim aceste valori cind prima noastra grija este sa cautam castigul, sau distractiile, ori sa ne chinuim cu obiceiuri proaste sau bune numai sa nu ramanem singuri cu noi insine si sa lasam astfel constiinta sa se trezeasca si sa ne simtim trasi la “raspundere”, pentru ca atunci cu siguranta nu ne mai convine.
Nici considerarea valorilor ca pe simple standarde nu ne ajuta prea mult, pentru ca in acest fel ne indepartam de ele destul de mult, cat sa nu le mai traim in mod autentic si ne racim ajungand sa le tratam drept simple probleme ce pot fi rezolvate de inteligenta noastra.
Iar lucrul cel mai potrivnic azi valorilor adevarate mi se pare ca este rautatea noastra, acea rautate pe care nu o bagam in seama considerind-o o lupta normala pentru orice progres.
O rautate care ne chinuie si ne nelinisteste transformandu-ne orice fel de valori potentiale in dispretul cu care-i privim pe ceilalti, pentru ca mandria are puterea de a acoperi orice fel de valoare, si care are gustul mahnirii ce ne stramba sufletele si ne alunga puterea de a ne bucura de binele pe care-l putem face pentru aceasta lume in care traim.
La fel cum cea mai apropiata de valorile adevarate mi se pare ca este dragostea pentru ceilalti oameni, ca un ajutor pe care ni-l dam noua prin ajutorarea aproapelui nostru.
Eu as merge insa mai departe si m-as intreba daca aceste valori nu sunt cumva varianta mai proasta a virtutilor la care se pare ca am renuntat cu totii de bunavoie.
Pentru ca de la Virtute care reprezenta insasi forta morala a omului de a urmari binele si care in mod esential reprezenta o insusire interioara de caracter a omului, am coborat o treapta mai jos la Valori mutind in exteriorul nostru acele insusiri asupra unor lucruri, fapte sau idei si care nu pot reprezenta decat simpla urmarire a unor necesitati sociale, iar de aici o treapta si mai jos, unde de altfel cred ca ne aflam acum, gasim normele de conduita pe care societatea a trebuit sa ni le impuna pentru a putea supravietui impreuna, si uite asa ne vedem restransa orice valoare adevarata la punctele de vedere, sau opiniile cu care am ajuns sa ne justificam comportamentele si actiunile noastre.
De aceea, azi mai important decat o ordine de prioritate a valorilor mi se pare ca este credinta in aceste valori, pentru a putea sa urcam o treapta mai sus la nivelul virturilor care reprezinta valorile adevarate ale omului, valori care pentru mine sunt dragostea, cinstea, curajul, si dreptatea .
Balasa Gabriel