Spiritul si litera legii
Sentimentul de dreptate pe care il emite o societate este strans legat de folosirea moralei.
Morala insa este disociata intr-o morala in sens pozitiv, ca moravuri si obiceiuri ce exista la un moment dat in societate si care sunt acceptate de aceasta expres sau tacit, si intr-o morala in sens ideal care ramane totusi cea mai potrivita pentru a fi folosita ca un criteriu in identificarea acelor norme juridice ce corespund acestui sentiment de dreptate.
Din pacate se pare ca morala pozitiva a cistigat primplanul in societatea romaneasca, lasind morala ideala in urma, acolo de unde aceasta nu mai are o buna vizibilitate, iar acest lucru se pare ca a dus la o reducere a pretentiei de legitimitate a justitiei.
Normele juridice insa si sistemele juridice trebuie sa emita in mod necesar o pretentie de corectitudine, iar aceasta pretentie este un element necesar al conceptului de drept pentru cã prin ea se instituie acea legatura dintre drept si morala care naste pina la urma sentimentul de dreptate.
Chiar daca sistemul nostru juridic romanesc emite aceasta pretentie, eu cred insa ca nu o satisface si tocmai de aceea este criticat ca un sistem juridic “imperfect” pe care toti vor sa ne ajute sa-l schimbam. Pentru cã un sistem juridic in care pretentia de justete a normelor juridice nu reprezinta o caracteristica definitorie a acestora nu poate fi considerat cu adevarat un sistem juridic.
Increderea in justitie despre care toata lumea vorbeste isi are originea in aceasta pretentie de corectitudine (si nu numai in ea), iar aceasta corectitudine trebuie sa existe mai ales in adoptarea unui punct de vedere intern al autoritatilor si al oficialilor ei, ceea ce inseamna ca ei nu trebuie doar sa priveasca ci si sa accepte normele ca fiind moralmente obligatorii datorita corectitudinii acestora raportata la acea morala ideala, si nu datorita unei suprematii a legii.
Legea trebuie respectata este un comandament asupra caruia nu trebuie sa discutam,mai ales ca legea reprezinta materialul principal pe care judecatorii il folosesc atunci cind infaptuiesc justitia.
Sunt cazuri insa cind legea in litera ei este gresita, cind aceasta litera nu concorda cu o morala ideala spre care ar trebui sa tindem . Si in aceste situatii, pentru ca noi sa castigam increderea oamenilor, trebuie ca in primul rand noi ca judecatori sa credem ca o norma, o lege este moralmente obligatorie, adica, sa credem ca aceasta este etic justificata, si in consecinta corecta si conforma cu o morala ideala, si nu doar cu o morala pozitiva si tocmai de aceea o si aplicam la un caz concret pe care-l solutionam.
Daca sunt situatii cind un judecator considera ca litera legii nu este corecta, atunci el este obligat sa treaca peste aceasta litera si sa descopere spiritul acesteia, dar nu orice fel de spirit (pentru ca mai exista si spirite “rele”), ci acel spirit conform unei juste masuri si corectitudini care sa fie caracterizate prin valorile morale.
Inchipuiti va o situatie in care un judecator vede ca o lege este proasta, ca aceasta in litera ei nu este justa, ce trebuie sa faca acesta ?
Sunt multi care spun ca judecatorul nu are ce face si trebuie sa aplice legea asa cum este aceasta.
Eu spun insa ca un judecator trebuie sa aiba curajul sa treaca peste litera unei asemenea legii si sa caute corectitudinea in spiritul acesteia.
Credeti ca lucrul asupra unei legi se termina odata ce a iesit din Parlament, nu, o lege traieste si se aplica unor situatii diverse din viata noastra si toate acestea o modifica intr-un fel sau altul, o lege nu este o litera sapata in stanca ce nu se mai sterge (ca doar vedem si noi in realitate, ca nici nu apuca sa fie publicata si este deja modificata), ci doar una care este creata pentru un scop ideal, acela de a face cit mai buna viata oamenilor dintr-o societate.
Legea a fost creata de fapt ca un mecanism de aparare al societatii .
Ceea ce este important sa stim este ca acest mecanism nu poate fi lasat in afara oricarui control iar una din modalitatile de control este si acest sentiment al justului cu, care trebuie sa rezoneze orice lege.
Si aici intervine justitia, a carei interventie nu este impotriva legii ci pentru eficientizarea acesteia. Pentru ca niciodata un judecator care cauta corectitudinea trecand peste litera unei legi si cautand spiritul acesteia, nu ar trebui sa fie judecat ca o face pentru a nu aplica o lege. Dimpotriva acesta o face pentru ca vede lipsa unei juste masuri in litera legii si simte nevoia totusi sa o aplice, iar atunci cauta spiritul acesteia pentru ca aplicarea ei sa se faca totusi in echilibru cu echitatea si binele pentru cei care vin in fata justitiei.
De aceea, toata aceasta alegere continua intre litera si spiritul unei legi trebuie sa duca la considerarea normelor juridice ca fiind moralmente juste sau corecte in primul rand de catre judecator, pentru ca acesta sa poata sa o aplice la randul sau in procesul de infaptuire a justitiei.
Balasa Gabriel
October 26th, 2007 at 12:36
… si daca judecatorul nu ar avea voie sa aleaga in spiritul legii, atunci el ar putea sa fie foarte bine inlocuit cu un computer
October 28th, 2007 at 22:48
Sper sa nu ajungem in aceasta situatie, pentru ca o societate nu poate fi construita decat de oameni si nu de calculatoare, acestea pot cel mult sa devina o “retea”si doar atit.
Balasa Gabriel
March 25th, 2012 at 10:04
De 17 ani sunt acționar la o societate de top european la care actionarul majoritar (politician remarcabil ca avere dar mai puțin moral) a cumulat 96% di Capital.Nu a distribuit niciodată dividende și nici nu m-a convocat la AGA,prin corespondență.Doar prin ziare,la care nu sunt abonat.Pot actiona în justiție pentru încălcarea literei dar în special al spiritului legii?