Valoarea unei iluzii
Daca ar fi sa credem ceea ce ne spun inteleptii, ar trebui sa intelegem ca lucrurile in planul material nu exista, sunt o iluzie. Ceea ce nu este deloc usor pentru niste oameni ca noi, care am “supt ” de la aceasta lume materiala pana si spiritualitatea noastra, schimband cu “seninatate intelectuala” valorile adevarate cu anumite criterii de eficienta sau de bunastare. Si totusi, daca facem un mic efort de “cuprindere”, si de intelegere, s-ar putea sa avem surpriza de a le da dreptate acestor intelepti.
Pentru ca mai inainte de a exista lumea materiala, cind totul este doar NIMIC, exista numai planul spiritual, unde energiile se grupeaza, iar cind aceasta grupare devine stabila ea se fixeaza intr-o anumita forma, iar forma este cea care duce la moartea irealitatii si la distrugerea invizibilitatii acesteia, moment care corespunde cu descoperirea unei lumi materiale in care incepem sa traim, sa respiram, sa construim, sa iubim si sa murim, devenind dependenti de aceasta 100%.
Constructori ai unui progres material, prin teorii ce tind in zadar sa copieze lumea subtila a spiritului, noi oamenii, suntem de fapt distrugatorii acestei lumi materiale, am putea chiar trasa o evolutie a acestor distrugeri pe care le-am facut si mai ales pe care le vom face si de acum inainte.
Asa cum traim acum, in societati dezechilibrate si in dizarmonie cu orice idee de spirit, nu vom reusi decat sa iesim ca niste fulgere in evidenta, si sa ne manifestam limitele dependente de o speranta vesnic neimplinita.
Este adevarat, ca putem sa ne luptam uni cu alti, ne putem ucide, sau doar rani, ne putem uri sau blestema, putem ascunde iubirea sub masca placerii sau a dorintelor, putem crede ca am cistigat sau am pierdut, dar toate acestea nu vor putea sa ne aduca multumirea unei intelegeri a esentei noastre spirituale.
De fapt locul nostru, sufletul nostru, este in lumea spirituala, iar noi ca niste bieti caini alergam slobozi prin lumea materiala, pe care o “insemnam” (ridicand piciorul), convinsi ca aceasta ne va apartine pentru totdeauna, dupa care latram furiosi sau bucurosi la ceilalti, dupa cat de impacati sau neimpacati am reusit sa fim cu propria noastra conditie.
De aceea, uneori, cred ca este deja ridicol sa vorbim de viitorul acestei lumi in care traim, si care este o lume materiala, tocmai pentru ca lumea materiala nu este decat trecutul mort al unei lumi spirituale aflata dincolo de orice timp, si in care putem ajunge iarasi doar atunci cind vom aprecia aceasta lume materiala la adevarata ei valoare, adica la valoarea unui NIMIC.
Balasa Gabriel