Gabriel Bălaşa

Binele si raul ne impiedica sa fim perfecti, pentru ca binele si raul reprezinta ambiguitatea cea mai prezenta a fiintei noastre si principalul instrument care naste orice judecata pe care o facem.

Daca binele si raul nu ar mai exista pentru noi, atunci nimeni nu ar mai judeca nimic si pe nimeni, numai ca aceasta ambiguitate ce o purtam in fiinta noastra ne face sa ne impotrivim unor lucruri si sa dorim altele, convingandu- ne singuri ca tot ceea ce trebuie sa facem este sa judecam corect intre bine si rau, alegand dintre acestea ce ni se pare ca este folositor pentru noi, pentru ca acest folos reprezinta si binele pe care noi il alegem impotriva raului de care vrem sa ne departam.

Binele si raul nu sunt insa niciodata alegeri impartiale, pentru ca fiecare le consideram privindu-le sub aspectul pretentiilor noastre pe care le sustinem” indreptatiti” de judecatile pe care le facem de fiecare data acoperiti de  exercitarea dreptului nostru la ratiune si logica.  

 Binele si raul sunt instrumente pe care le-am inventat pentru a scapa de sentimentul unui destin in care noi insine suntem doar instrumente. 

Si oricat am vrea sa facem abstractie de imperfectiunile noastre inventind o morala prin care sa ne afirmam independenta fata de orice responsabilitate asupra sortii noastre, trebuie sa acceptam pina la urma faptul ca suntem separati de ceilalti nu prin fiinta care suntem ci prin ne-fiinta pe care o purtam in inconstienta noastra, refuzand sa-i acceptam pur si simplu sensul spiritual autentic, si straduindu-ne intr-un efort sisific  sa ne cream propriul nostru spirit din personalitatea pe care ne-am construit-o prin fiintarea noastra  de la nastere si pina in prezent.

Intre bine si rau, dorintele noastre implinite raman golite de orice sens, si fie ca o stim sau nu aceasta lipsa de sens naste in noi o disperare tacuta a unei constiinte ce incepe sa inteleaga ca viata devine din ce in ce mai mult doar o simpla evitare a existentei, care este ceea ce este.

Intre bine si rau actioneaza toate compromisurile noastre mai mici sau mai mari pe care le facem convinsi de importanta scopurilor pe care le urmarim.

Intre ceea ce este bine si ceea ce este rau imi intaresc credinta ca poate  binele si raul nu exista cu adevarat, chiar daca lucrurile bune si lucrurile rele se intampla mereu, si chiar daca ele sunt atinse de posibilitatile pe care noi oamenii le  interpretam in mod diferit in functie de interesul pe care il avem, motivindu-ne si justificindu- ne cu ajutorul lor comportamentul nostru si criticindu-l in acelasi timp pe al celorlalti.

Sau poate ca binele si raul nu sunt decat balustradele pe care le-am inventat  pentru a avea cel putin o portiune de contact cu un drum care nu se vede dar care incepe dinainte de nastere si probabil ca se termina dincolo de moartea noastra.

Cu siguranta insa binele si raul nu sunt niste date exacte, pentru ca binele si raul sunt judecate mai mult dupa ceea ce simtim cu inimile noastre, pentru ca ele ne sustin intelegerea noastra care ne asigura supravietuirea dar nu mai mult decat aceasta, pentru ca mai mult, inseamna depasirea acestei ambiguitati a binelui si raului care ne poate urca spre curajul de a fi intregi si nu doar parti ale acestuia.

Balasa Gabriel

This entry was posted on Friday, October 5th, 2007 at 00:03 and is filed under Puncte de vedere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.