Legea si Dreptul
Legea dupa mine, este un cuvint a carei incarcatura trebuie sa cuprinda pe langa conditionarile pe care le are, si semnificatia pe care oamenii i-o dau in aplicatia si manifestarea practica a acesteia in viata lor de toate zilele. Caracterul legii implacabil de neschimbat, al unui lucru care trebuie sa se intimple orice ar fi fara ca nimeni si nimic sa i se poata opune, nu este unul real, si asta vedem azi foarte bine cind o lege nici nu apuca sa fie publicata ca se si schimba, iar aceasta usurinta in “facerea”si in “”conditionarea” oamenilor cu legi se simte si o traim din plin prin “respectul”pe care il avem noi romanii fata de lege. Daca ar fi sa fac pe avocatul apararii as spune totusi ca respectul nu tine doar de valorizarea proasta sau buna pe care noi o facem, el tine insa si de adevarata “valoare”care nu trebuie impusa pentru ca fiind adevarata o regasesti mereu in tine insuti. Legile care sunt insa devalorizate prin chiar filosofia crearii lor, este greu de crezut ca pot reprezenta cu adevarat valori ce pot sa fie respectate de oameni fara a fi impuse.
Daca ar fi dupa mine, legea ar trebui sa fie modalitatea perfecta prin care sa se ofere oamenilor nu cele mai bune conditii si circumstante, ci cel mai valoros sens al unei vieti care sa-i conduca pe acestia la o stare de bine generala ce cuprinde pe linga aspectul material si pe cel spiritual.
In prezent insa, cred ca a trecut de mult ocazia ca Legea sa mai fie considerata o modalitate miraculoasa care printr-o respectare stricta si conditionala sa ne conduca la acea stare de bine. Si cu greu mai poate fi folosita ca o schema de tratament care sa ne vindece daca ne ingitim ascultatori “hapurile”oferite de aceasta.
Legea de azi incearca sa pastreze acel caracter al compensatiei, prin care ti se cere sa renunti la ceva pentru a primi altceva, de cele mai multe ori insa aceasta renuntare este inutila pentru ca ceea ce primesti in schimb nu-ti doresti si nu ai la ce sa-l folosesti. Mult mai corect ar fi ca legea sa urmareasca un caracter al atractiei, care sa ne faca sa atragem in vietile noastre lucrurile bune pe care legile ar trebui sa ni le arate.
Daca insa, natura legilor este inteleasa gresit de catre cei care le fac atunci manifestarea lor nu poate sa conduca decat la nemultumiri . Acestia ar trebui sa stie in primul rand ca Legea ar trebui sa exprime in cel mai inalt grad, inainte de orice conditionare sau restrictionare, necesitatea manifestarii ei, necesitate care nu trebuie niciodata despartita de starea de bine a oamenilor, pentru care care trebuie creata si aplicata si care reprezinta insasi scopul real de a fi al unei Legi. Pentru ca, dupa mine:
– Orice Lege care corespunde unei necesitati, este o lege a carei valoare se impune in primul rand prin rezolvarea esentiala a problemelor cu care oamenii se confrunta in viata de zi cu zi.
– O Lege care se doreste mai mult un obstacol decat un ajutor pentru oameni nu poate sa aiba legitimitate.
– O Lege care este data pentru situatii de exceptii si nu pentru reguli nu poate sa aiba niciodata o interpretare si o aplicare unitara.
– O Lege care este folosita doar ca un instrument de control nu poate sa castige respectul nimanui, ci poate doar sa-i invete pe oameni sa se prefaca.
– O Lege care nu se concentreaza pe o stare de bine la nivel general, ci doar pe sanctionari ale unor acte individuale, nu poate sa aduca niciodata o stare de bine in societatea unde functioneaza.
– O Lege care inlocuieste dreptul, chiar printr-o suprematie exprimata constitutional este departe de orice dreptate sau daca vreti sentiment de dreptate al celor carora li se aplica.
– Si nici o Lege nu poate controla toate circumstantele unei vieti dintr-un motiv foarte simplu, pentru ca intotdeauna vor apare circumstante noi care nu sunt controlate de nici o Lege aceasta fiind esenta de manifestare a vietii care nu poate fi controlata prin nici o Lege de nici un legiuitor.
Acestea sunt Legile, si de aceea intotdeauna deasupra lor trebuie sa stea DREPTUL.
– Iar DREPTUL despre care foarte multi dintre noi vorbim nu este pina la urma decat o corelatie intre Lege – interpretarea si aplicarea ei – efectele acestei aplicari – si echilibrul, starea de bine care trebuie sa reprezinte scopul oricarui DREPT pentru ca acesta sa fie cu adevarat o “valoare”.
BG