Dincolo de toate legile si judecatile pe care le facem ar trebui sa cautam si sa gasim un sens acestora in contextul acestei vieti pe care o traim. Fara aceasta cautare si fara acest sens oamenii nu se pot ridica deasupra intimplarilor experimentate de ei si de ceilalti. Trebuie sa gasim timp sa ne intrebam ce simtim fata de lucrurile si faptele facute de cei pe care-i judecam, sa ne intrebam care sunt sentimentele noastre fata de ei si fata de ceea ce au facut, sa ne intrebam in ce masura regasim aceste sentimente in judecatile noastre? Citi dintre noi isi permit insa sa gandeasca ca acestea sunt doar niste experiente ce se datoreaza unei lipse de constientizare, lipse de iubire si in principal unei anumite lipse? Citi dintre noi pot merge mai departe si sa se intrebe asupra acestei lipse, asupra naturii acesteia, asupra posibilitatii ca aceasta sa nu fie de fapt decat o perceptie eronata bazata pe rationamente si logici trase din presupuneri gresite si depasite? Cati dintre noi judecand nu se duc mai intai la raul pe care si-l imagineaza, la lipsurile create de faptele celor judecati, la abaterea si la incalcarea legii cu care suntem invatati sa le masuram actiunile?
Raspunsul la toate aceste intrebari ramane insa doar o mare tacere, si nimeni nu pare ca vrea sa-si asume ceva din aceasta tacere, motiv pentru care toti incepem sa repetam papagaliceste textele seci din legi ca si cum acestea ar fi adevaruri fundamentale ce stau la baza creatiei, a aparitiei si evolutiei vietilor noastre. Aceasta tacere nu este in fapt decat incercarea noastra de a evita responsabilitatea unor credinte si constiinte personale multumindu-ne cu acea medie satisfacatoare a unei constiinte sociale ce se bazeaza pe rationamentul sec al binelui si raului.
Eu vreau sa aleg altceva decat aceasta tacere tocmai pentru ca aceasta alegere a mea sa devina mai usoara pentru ceilalti, si tocmai de aceea spun ca…
Nici o lege ne este dreapta prin ea insasi si nici prin vointa celor care o fac sau a celor care o aplica. Ea poate fi insa dreapta prin sensul pe care-l descopera oamenilor, prin locul spre care-i indreapta pe acestia, prin urmarile pe care le are aplicarea ei indiferent de sentimentele, gindurile si conditionarile noastre. In acest punct insa, trebuie sa recunoastem ca este greu ca legea sa fie esenta unei intelepciuni, unei indreptari a oamenilor spre o evolutie spirituala, pentru ca legea se preocupa in general de partea materiala, ea nu-si asuma nimic din partea spirituala care totusi face parte din constitutia omului ca fiinta. Si atunci efectul este doar o polarizare si o separare a omului in om, a partii lui materiale cu toate cele ce se pot atinge si vedea, de partea spirituala, de credintele, de intrebarile, de gandurile si de incercarea de a evolua spiritual.
Ce putem noi face? Poate ca la aceasta intrebare cel mai bun raspuns ar fi tot o intrebare:
Ce suntem dispusi sa facem, suntem pregatiti sa renuntam la conditionari, sa facem ceva nou?
Avem increderea si viziunea ca putem sa redefinim legea de sub conditionarile invechite ale acesteia?
Putem crea modele noi?
Putem sa ne depasim teama si obiceiurile, sa ne gasim un scop din inoirea modelelor vechi?
Putem sa ne reamintim de partea spirituala care ne defineste?
Putem aplana violenta, ura si neintelegerile prin situarea pe un nivel superior aceluia la care au fost create toate aceste probleme?
Putem sa inpingem sensul legilor pina la limita la care se poate trezi dorinta de evolutie spirituala si in care din saminta sadita in fiecare dintre noi poate sa inceapa sa creasca acel suflu divin promis.
Ce putem noi face? Poate ar trebui sa recunoastem ca Legea este doar lege, ea nu este o judecata ci doar o conditionare a felului in care trebuie sa privim omul in lume, o conditionare a regulilor pe care trebuie sa le respectam, a separarii dintre ceea ce este considerat bine si ceea ce este rau. Poate ca aceasta conditionare a legii este depasita, poate ca ea trebuie schimbata sau cel putin redefinita. Poate ca nu aplicarea legii este scopul justitiei ci asigurarea respectarii dreptului, si a suprematiei acestuia fata de orice lege.
Ce putem noi face? Putem sa ne intrebam si sa constatam daca regulile si liniile directoare ale legilor mai sunt valabile pentru descoperirea unui sens spiritual al evolutiei omului, unui om intreg si neseparat de ceilalti si de sentimentele sau de gandurile lui. Din aceasta perspectiva putem apoi alege sa ne ridicam deasupra oricaror conditionari, deasupra “nevoii de a reprima” tot ceea ce nu este corespunzator acestora.
Pentru ca Dreptul nu inseamna doar lege, nu inseamna doar dreptate el este mai inainte de toate egalitate si echilibru pentru toate dreptatile personale, pentru toate alegerile si consecintele acestora, dreptul este insasi dreptul omului la evolutie spirituala mai inainte de orice altceva.
Ce putem noi face? Acum la acest moment singura solutie pare sa fie o redefinire a sistemului care sa puna cel putin la egalitate daca nu deasupra, elementul spiritual fata de cel material, sensul omului si al vietii pe care acesta o traieste, faptul ca in esenta suntem un spirit care are experiente materiale si nu doar un corp fizic ce poate avea din cind in cind experiente spirituale, si de aici toata perspectiva noastra, tot sensul vietii si chiar sistemul insusi s-ar putea schimba in mod categoric.
Trebuie sa recunoastem acest timp in care traim, ca un timp in care legile se straduiesc sa “apese pe cat mai multe butoane” ale conditionarilor, speriate de prea multele probleme si prea putinele solutii sau rezolvari. De aici poate si disperarea cu care se adopta aproape in fiecare zi o lege sau mai multe, dupa o lozinca “nici o zi fara o lege”, ce pare sa fi devenit motto-ul celor care nu stiu cum sa reactioneze altfel la experienta vietii. Si toate aceste sunt realitatea de azi, pe care vrem sa o ducem si maine.
Ce putem noi face? Putem face o noua alegere, o alegere de a privi dincolo de frica, ura si neincredrea oamenilor, o alegere care sa ne ridice deasupra circumstantelor in care suntem prinsi. Putem sa recunoastem ca logica, judecatile noastre, ca si legile sunt guvernate de inertie, ca ele functioneaza sub impulsul cel mai bine adaptat asteptarilor si conditionarilor unei societati, ca ele sunt totusi relative.
Ce putem noi face? Putem alege sa fim primii care trecem dincolo de caracterul reactiv al sistemului, dincolo de vechile moduri de reactie si de rezolvare a problemelor, si sa ne intrebam cit si cum ii este de folos judecata noastra celui judecat. Putem incerca sa descoperim omul in esenta lui sub faptele si murdaria cu care acesta se acopera. Putem Visa la momentul in care un judecator va sti sa asculte, va sti sa comunice cu cel din fata lui, iar cuvintele judecatorului vor fi de ajuns pentru a actiona asupra schimbarii acestuia, fara sa mai fie necesara nici o sentinta, sau daca se da o sentinta putem visa la acele sentinte in echitate, care sa nu urmareasca o pedeapsa razbunatoare sau ochi pentru ochi, ci intelegerea celui care a gresit, pentru ca locul in care a gresit sa poata deveni locul de unde incepe schimbarea pentru acesta.
Ce putem noi face? Nu este doar o intrebare ci si un raspuns care suna cam asa: Mai intai de toate intrebati-va cate nu putem noi face daca stim ceea ce vrem sa facem.