Azi, cand avem parte, majoritatea dintre noi, de excluderea oricarei activitati, de instrainarea sociala sau distantarea sociala cum este denumita oficial, putem sa ne dam seama din ce in ce mai mult de relatia speciala pe care o construim inca de la inceputul vietii noastre cu ILUZIA.
In aceasta vreme de pandemie si de izolare sociala, ne tinem postul sufletelor noastre prin abtinerea de la viata – forma a acestei lumi.
Iluzia ca existam intr-o lume mare si ca existenta noastra cuprinde un sens esential, acela al regasirii de sine, dar mai ales faptul ca acest sens il putem gasi in aceasta lume, adica in afara noastra.
ADEVARUL este insa altul, sensul nostru se regaseste in dimensiunea noastra interioara, dimensiune din care fiecare dintre noi vede si interpreteaza aceasta lume.
Oare nu este mult mai simplu sa incepem cautarea sinelui din interiorul nostru?
De ce sa alergam, ratacind printr-o lume exterioara in cautarea sinelui daca vrem cu adevarat sa cautam ca sa gasim, si nu doar sa cautam ca sa nu gasim?!
De ce sa ne cautam acolo unde nu ne gasim, adica in lumea aceasta mare de pe langa noi?
De ce sa nu ne eliberam de toate lucrurile pe care nu le intelegem si care ne infasoara intr-un dezacord total ce inlatura orice incercare de armonizare a universului?
De ce sa nu acceptam ca adevarata comuniune nu exista atunci cand trupurile noastre sunt laolalta, impreuna, ci doar atunci cand spiritul nostru este unul si acelasi cu al universului, un singur spirit din care insa din pacate, fiecare vrea sa isi ia propria lui bucatica, oricat de mica ar fi aceea ?
Iluzia ca functia cea mai importanta a unei FORTE este aceea de a-si indeplini dorintele, ne-a adus in acest punct al existentei noastre!
Mai mare decat orice forta gravitationala si decat orice alta forta de atractie, dorinta a maturat cu nevoile noastre pe josul acestei iluzii, dandu-ne impresia unei eliberari de sub semnul slabiciunii, cand de fapt aceasta nu a facut decat sa ne pierdem in cea mai mare dintre slabiciunile omenesti.
Si ce facem acum?
De ce ni se impune aceasta instrainare, aceasta izolare?
Planul pe care il avem, de a sta izolati pentru ca pandemia sa treaca, pare extraordinar, este un plan BUN dar din pacate, degeaba este BUN, pentru ca este IMPOSIBIL ca pandemia sa treaca astfel, cand scopul acesteia nu este timpul, ci OMUL!
Ne putem ascunde, putem sa fugim, dar pandemia nu va trece decat atunci cand va trece prin NOI, adica cand isi va fi indeplinit adevaratul scop, acela de a SCHIMBA OMUL.
ADEVARUL este ca noi nu putem schimba realitatea acestei lumi, pana cand noi insine nu intelegem sa FIM REALITATEA acestei lumi, pentru ca orice schimbare in exteriorul nostru, nu este decat o iluzie care va duce la o alta iluzie si mereu tot asa…
Ce este ACUM, ce ni se intampla ACUM, ce este lumea ACUM, nu este decat ceea ce noi am gandit ca ESTE!
PLANUL CEL MAI BUN AR FI… sa eliberam lumea de toate gandurile noastre desarte si iluzorii pe care le-am gandit despre aceasta, sa ne eliberam pe noi insine de toate iluziile noastre ca sa fim cu adevarat liberi si sa alegem in schimb ca noi sa fim realitatea acestei lumi, traind asa cum nevoia lumii de acum ne arata ca trebuie sa traim, atenti la nevoile noastre si nu la dorintele nestavilite!
Si da… Mai rau decat sa mori, este sa nu traiesti!
Gabriel Bălașa