Gabriel Bălaşa

          Imi cer scuze ca iti scriu, dar nu am stiut cui sa ma adresez, pentru ca nu stiu cine este cel care raspunde in Romania de situatia grea in care se afla oamenii, toti spun ca ceilalti, sau in orice caz alti sunt vinovati si nu ei, ca alti sunt incompetenti si nu ei, eu stau insa si ma intreb daca nu cumva au toti dreptate, si sunt cu toti vinovati, toti cei care se bat odata la 4 ani pentru voturile noastre spunandu-ne cit de bine vor  conduce ei  aceasta tara. Si atunci daca acestia nu realizeaza acest lucru, poate ca este timpul la fel ca in povestea cu imparatul ce mergea fara haine, sa strigam si noi, Tara noastra este ”dezbracata” si pentru asta voi sunteti vinovati, pentru ca nu se poate sa dati vina pe cei care v-au ales pentru ca au fost prosti, este prea sfidator chiar si pentru voi. De aceea m-am gandit ca pot sa scriu ca atunci cind eram mic si credeam in Mos Craciun, acestei tari, in care continui sa cred si azi desi am imbatranit de mult, sau poate tocmai varsta sa fie de vina.      Deci, dragă Tară, eu inca te mai iubesc, desi esti din ce in ce mai saraca, cu toti banii imprumutati pe care nimeni dintre noi nu-i vede, si cu toate aceste incercari de a schimba cate ceva pe ici pe acolo, dar nu in punctele esentiale.  

   Draga tara, chiar daca de multe ori mi se pare ca suntem ca o roata descentrata si intepata, si  stim ca este rau, si simtim asta, totusi, sunt atit de multi cei care ne mint ca trebuie sa mai rezistam si ca vom ajunge odata si odata,  asa prost cum mergem pina la un mecanic pentru o reparatie si atunci ne va fi bine. Eu cred insa, ca este timpul sa ne oprim ACUM, sa spunem ca asa nu mai putem merge, si sa incercam sa remediem aceasta pana ACUM. 

     Draga tara, ca orice roman am fost invatat sa ma adaptez, pentru ca la noi adaptarea inseamna mai mult decat  o  supravietuire, inseamna o forta, am ajuns insa intr-un punct in care incep sa cred ca trebuie sa ne oprim de la acest obicei care nu face altceva decat sa ne mentina intr-o spiritualitate subnutrita. Si ma intreb acum daca nu cumva este gresita de la bun inceput aceasta continua incercare de adaptare, atata vreme cat se pare ca la noi chiar realitatea pe care o traim are o problema mare de tot, pentru ca se inventeaza zilnic reguli si legi noi, restrictii de tot felul, documente cerute degeaba si care nu servesc la nimic. 

               Am obosit draga Tara, pentru ca la noi nimeni nu mai crede cu adevarat in nimeni, oamenii au devenit rautaciosi, banuitori, vicleni si perversi, toata lumea are probleme, impozitele si taxele sunt mari iar preocuparile pentru lipsa banilor distrug mintile si face ca nimeni sa nu mai traiasca linistit.  

Draga Tară, stiu ca este o problema pentru toti, dar parca azi mai mult ca oricand, si mai puternic decat pentru oricine, pentru noi romanii realitatea existenta a devenit o masca obositoare si sub care nu se face altceva decat sa se creeze si mai multe preocupari si griji. Stiu ca lumea poate sa schimbe oamenii fara ca ea sa se schimbe absolut deloc, numai ca a venit vremea cand nici o schimbare nu mai este de ajuns, pentru ca sensul schimbarii va trebui sa fie inteles altfel, decat intelegerea confuza de pina azi. Nu trebuie sa ne mai pedepsim singuri prin multimea de opinii subiective lipsite de orice realitate obiectiva cu privire la incoerenta si ambiguitatea unei schimbari careia nu am reusit niciodata sa-i dam sensul adevarat.     

   Din pacate dupa orice schimbare pe care am incercat-o, ne dam seama ca totul ramane la fel, ca noi, ramanem aceiasi oameni care inghitim aceleasi prostii zi de zi, pentru ca schimbarea adevarata este ceva care se face in interiorul nostru si nu in afara noastra.     

          Draga Tara, as vrea sa-ti spun ca poporul roman este bine, dar nu vreau sa te mint, pentru ca la noi prostia are atata experienta si stil, ca acum nu mai accepta decat posturi de manager, si datorita acestui fapt muncim prost, suntem platiti prost si traim prost.       

         Totusi draga Tara, am ramas  unici in felul nostru, si spunem tuturor ca este bine, incercand sa ne pacalim singuri pentru ca nu vrem sa fim socotiti cu ”gloata” gandurilor aruncate in lume  care incearca sa ne avertizeze ca vremurile sunt atat de grele incat este bine sa cautam altceva.      

          Daca m-ai intreba draga Tara, de ce stau lucrurile asa, si nu as sti sa raspund,  si as face si eu cum am vazut la TV,  adica as spune pur si simplu altceva, de exemplu ca natia este bine in esenta ei , ca problema este rezolvata deja de investitiile care se fac, si de oamenii destepti pe care am avut norocul sa-i alegem, ca….se vede deja schimbarea, si ca…. trebuie sa avem mult mai multa incredere……… pana cand vom ajunge sa traim bine. Te-ai supara?   

          Poate ca nu, pentru ca Tu, draga Tara, ai sti ca bat campii, cu siguranta ca ai sti acest lucru, si m-ai impinge cu intelegerea amara a infrangerii, usor linga ceilalti, care sunt la fel ca mine spre a nu ma simti singur si prost.    

       De aceea draga Tara, daca Dumnezeu ne-a dat 2000 de ani si nu ne-am schimbat, eu cred ca a venit momentul in care sa nu mai depindem de timp, sa incepem ACUM sa recunoastem ca realitatea in care traim nu este cea mai buna, ca noi toti avem o mare problema, atunci cand doar vorbim despre moralitate si nu traim dupa moralitate, vorbim despre Dumnezeu si nu traim dupa acesta, vorbim despre oameni si nu ne pasa de ei. Putem sa avem orice idei sau ganduri, sa vorbim frumos despre acestea, dar daca nu le experimentam in esenta lor, direct in vietile noastre, acestea nu ne servesc la nimic.     

     Iti spun draga Tara, ca ACUM este vremea pentru a ne strange halucinatia intelectuala de ingnoranti cultivati, cu care vrem sa facem ca logica noastra sa coincida cu toate fenomenele acestei lumi intr-un rationalism primitiv lipsit de orice intelepciune si in care vrem sa avem dreptate mereu, uitand ca aceasta oscileaza de la o extrema a dreptatii noastre la cealalta extrema a dreptatii celorlalti.

      Uitand draga Tara, ca, cu cat ne batem capul cu mai multe probleme, cu atat sunt mai mari sansele sa nu intelegem niciuna si mai ales uitand faptul ca nu este de ajuns sa fim destepti daca aceasta nu foloseste cu nimic celorlalti, si nu este de ajuns sa fim buni daca bunatatea noastra nu foloseste cu nimic celorlalti. La o re- vedere cat mai placuta draga Tara, cu multa iubire te imbratiseaza un roman, care incearca sa vada dincolo de minte, cu inima nelinistilor spirituale inainte de a disparea paradoxul schimbarii. P.S.Draga Tara, iarta-ne ca nu stim ce facem!

Balasa Gabriel