Gabriel Bălaşa

Noi oamenii, am inventat multe lucruri doar pentru a ne usura traiul , numai ca vine o vreme cind toate aceste lucruri inventate pentru ajutorul nostru se transforma in greutati si obstacole ce incep sa ne deranjeze si sa ne faca sa dorim sa scapam de ele, dupa care  vine o  munca grea prin care ne straduim  sa le indepartam de noi si sa ne castigam un pic de spatiu pentru linistea noastra. 

Noi oamenii, am inventat atitea masini incit am facut sa se nasca o dependenta periculoasa fata de acestea, indepartandu-ne in acelasi timp de simtirea unei inimi ce doar bate, si nu ne mai incalzeste gandurile cu dogoarea emotiilor.

Noi oamenii, vorbim azi despre iubire si despre compasiune, dar in fapt inimile noastre nu mai “lucreaza”, s-au facut de fier si atunci cind simtim o durere mergem sa le reparam ca pe niste piese stricate, fara sa vrem sa vedem  ca pentru sufletele noastre nu exista piese de schimb.

Noi oamenii, traim azi intr-o casa de nebuni pe care singuri ne-am construit-o si in care s-a pierdut orice urma din linistea dupa care fiecare tinjim.

Noi oamenii, azi nu mai avem rabdare, vrem sa mancam rosii iarna, si vrem zapada vara, ne incantam de lucrurile frumoase pe care le vedem, numai ca frumusetea acestora este numai pe dinafara, iar pe dinauntru toate acestea sunt lipsite de gust, si chiar si viata noastra nu mai are gust, iar putini dintre noi mai reusesc sa se bucure de viata lor, restul multumindu-ne cu bucuria trecatoare si goala data de lucrurile pe care le strangem.

Noi oamenii,  ne uitam azi la toata lumea si vedem tot ce ne transmit televiziunile,  si ramanem cu gurile cascate, uni se minuneaza de ceea ce vad, alti se enerveaza, multi se cearta luand fiecare faptele asa cum le convin, numai un lucru nu mai vedem cum trebuie, pe noi insine, si de aceea ni se pare ca toate sunt fara rost, si incepe sa ne chinuiasca chiar si comoditatea dupa care atita am alergat.

Noi oamenii am adunat azi atitea probleme ca pina si pamantul ni se pare neincapator pentru multele noastre nelinisti care se invartesc ca niste roti nebune in jurul vietilor noastre ametindu-ne. Degeaba incercam sa ne linistim cu calmante si cu psihoterapie, pentru ca mihnirea noastra vine din faptul ca singuri ne-am izgonit din noi insine si asta  face sa ne chinuie la nesfarsit singuratatea traita impreuna cu ceilalti, pentru ca doar inlauntrul noastru nu sumtem singuri, pentru ca  acolo il gasim pe DUMNEZEU .

Degeaba ne invartim ca niste roti scapate din axul dintre cer si pamant, pentru ca numai o miscare pe acest ax ne poate da lumina si scopul pentru vietile pe care le traim, si daca azi ne tulburam mult, este findca ne lispeste acest punct de sprijin al CERULUI, asa ca de sarbatoarea pastelui care vine deschideti-va inimile spre lumina lui Dumnezeu si indepartati-va putin de acest rationalism tocit, pentru ca  asa cum spunea cineva ” Dumnezeu ciocane la inima si diavolul ciocane la cap”.

Sa aveti lumina, si credinta si iubire, intr-un cuvint sa-l aveti pe Dumnezeu !

Balasa Gabriel

This entry was posted on Wednesday, April 23rd, 2008 at 11:02 and is filed under Trairi din interior. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.