Vine Craciunul si este sarbatoare !
Sub semnul acestei bucuri, nu pot insa, sa nu recunosc umbrele unor indoieli ascunse sub sentimentele banuitoare ale unei lipse de cunoastere.
………… …Ce este Craciunul pina la urma ?
Este Craciunul, viata?
Viata aceasta daruita noua, daruita fiecaruia dintre noi, care ne invata o multime de lucruri, si totusi in care nu de putine ori ne trezim ca suntem “deranjati”, si ne plingem ca nu suntem tratati bine incercand sa ne situam mai sus decat propriile noastre puteri si sa stopam toate acestea, fara sa ne dam seama ca de fapt noi incercam sa oprim chiar “viata”.
Poate ca Viata este o operatie de urgenta asupra sufletului nostru pe care vrem sa-l imbunatatim cu efectele creari unei realitati materiale, uitand ca scopul ramane mereu unul pur spiritual indiferent de ceea ce experimentam fiecare dintre noi.
Poate ca Viata este chiar Dumnezeu, si este pacat ca uneori o gasim asa suparatoare, pentru ca viata nu poate fi bagata cu forta in sufletul nostru, si citeodata nu poate face nici prea multe in lumea materiala, iar esenta ei este ca niciodata, ea nu devine un obstacol in calea noastra, indiferent de modul nostru de a privi si de a simti lumea.
Poate ca Viata este cea care ne deschide tacerea mintii pentru a putea sa atingem adevarata viata a sufletului nostru, numai ca noi ne speriem si incepem sa vorbim, si asta pentru ca nu trebuie sa ceri voie nimanui atunci cind vrei sa vorbesti sau sa te prefaci ca gandesti, sau pur si simplu sa spui prosti pe care speri ca ceilalti sa le creada, iar asta se intampla cel mai adesea cind ne este teama.
Teama de noi, teama de ceilalti, teama ca nu stim ce va fi maine si daca ne vom descurca…. . este de fapt cea mai cumplita alegere pe care o rupem in sute de bucati, este alegerea de a nu avea puterea sa credem pina la capat mai inainte de a vedea sau simti ceva.
Poate ca Viata noastra a fost impreuna cu magii cind Domnul nostru Isus s-a nascut, si a fost fermecata de steaua care a stralucit aducind intreaga cunoastere `pe care am putea-o avea vreodata.
Poate ca Viata noastra a fost viata tatalui nostru, si viata tatalui lui, si a tatalui, tatalui, tatalui pina la TATAL NOSTRU AL TUTURORA.
Poate ca Viata aceasta ne este data pentru ca noi sa reusim sa transformam acest pamant in cer, chiar si atunci cind realizam ca cerul este prea mare pentru noi si incercand sa-l marginim sapam de fapt adincul unui infern intr-o stea moarta dar care va renaste iara.
Poate ca Viata noastra este doar o piatra ce trebuie asezata ca un sigiliu peste sufletul nostru devenit o renastere perfecta a Uniunii cu Intregul.
Poate ca Viata noastra este chiar atingerea cu forta deschisa a inimii de catre iubirea lui Isus, cel care s-a nascut pentru a incerca sa ne ridice intr-un univers unde Dumnezeu ne iubeste si ne asteapta in eternitate sa-i implinim iubirea.
De fapt Craciunul, este cel care ne aduce aminte ca fiecare zi se naste cu iubire pentru toti oamenii de pe acest pamant, si ca cel mai important lucru este sa iubim , sa iubim mai inainte de a vorbi, mai inainte de a gandi, mai inainte de a ne judeca semenii, mai inainte de a ne lupta, mai inainte de orice altceva sa iubim,…pentru ca numai iubirea ne poate apartine tuturora la fel, fara sa ne simtim mai saraci, sau mai slabi, mai puternici sau mai importanti decat ceilalti.
Vine Craciunul si este sarbatoare!. … Dumnezeu sa va binecuvanteze cu lumina iubirii si intelepciunii sale, iar daca sunteti derutati, confuzi sau pur si simplu obositi incetati sa mai ascultati ceea ce ganditi si incepeti sa ascultati doar ceea ce simtiti, pentru ca Isus se naste de fiecare Craciun cu iubirea pentru noi toti, o iubire atat de mare ca ne putem hrani sufletele si sa ne saturam inimile indiferent de experienta realitatii in care traim.
Craciun fericit va doresc, cu iubire care sa va schimbe viata in lumina !
Balasa Gabriel