Trupul spiritual al sufletului
Multi oameni de stiinta se intreaba si cauta cu pasiune posibilitatea prelungirii vietii. Apar diferite ipoteze si lumea incepe sa spere, desi daca ar fi sa ne intrebam de ce vrem sa traim mai mult, tare mi-e teama ca putini dintre noi ar avea un raspuns sprijinitor al acestei cautari.
Este adevarat ca toti am vrea sa traim mai mult, dar uitam de orele si zilelele intregi in care ne-am plictisit si in care trupul nostru nu ne-a ajutat cu nimic.
Si cu toate acestea suntem multi care visam la nemurire si care ne lasam tulburati de emotiile ce ne leaga de viata acestui trup.
Este adevarat ca poate pentru unii dintre noi viata este scurta, dar trebuie sa intelegem ca viata nu este numai pentru trup ci si pentru suflet. Sa intelegem ca pentru unii dintre noi viata sufletului nostru imbatraneste mai repede decat trupul, in timp ce pentru altii viata trupului imbatraneste mai mult decat cea a sufletului, iar tot ceea ce traim noi se reduce doar la o cautare a unui echilibru perfect, atata vreme cit acestea sunt impreuna.
Numai ca vine o vreme cind aceasta unitate de viata corp-suflet se dezechilibreaza totalmente si ne este imposibil chiar a mai spera la un echilibru macar relativ si precar, cind legatura dintre viata trupului nostru si viata sufletului nostru slabeste atat de mult ca trupul se sfarseste fara energia punctului din care venim, sau cind viata sufletului nostru se intuneca si aproape ca dispare, iar atunci viata trupului nostru ramane goala si fara rostul principal al existentei sale, ca o fantoma ce traieste intr-o ratacire continua.
Pentru ca viata trupului nostru nu ne-a fost data doar pentru ca acesta sa traiasca si sa imbatraneasca, ci mai ales pentru a ne putea duce viata sufletului nostru mai aproape de vesnicia din care acesta s-a nascut.
Inchipuiti-va un punct in nimic, iar un punct in nimic inseamna de fapt totul, si acest punct care este incercuit de nimic capata un contur care il transforma in centrul unui cerc, punctul este sufletul iar conturul acestuia, trupul pe care-l ia din nimic si care se intoarce in nimic.
Important este insa sufletul care nu moare niciodata si care poate lua mereu un alt contur, in timp ce trupul ramane mecanismul in care putem vedea esenta noastra adevarata, centrul nostru, sufletul. Iar un mecanism, cum este trupul, are un anumit scop pentru care functioneaza, el functioneaza pentru a pune in valoare esenta noastra, sufletul nostru, care la randul sau se bucura de nivelul fizic al unei existente in care doar libertatea lui este absoluta.
Cind ne apropiem de pierderea trupului si nu am putut inca stabili contactul cu sufletul nostru, trebuie sa incercam sa ne raportam cu adevarat la ceea ce exista si nu la conturul iluzoriu pe care ni l-am construit la nivelul fizic, iar ceea ce exista cu adevarat nu este trupul, nu este eu-l, nu este personalitatea, functiile sau realizarile noastre, si nici macar tristetile sau bucuriile pe care le-am avut, ci calitatea sufletului nostru de sine divin care nu moare niciodata.
Pentru cei care nu mai sunt in trupurile fizice pe care le-am cunoscut, sa le uram fericire in viata sufletului in care au ramas, si sa nu uitam ca lacrimile noastre sunt mai mult pentru acest trup al lor, sa nu uitam ca sufletul lor nu a murit, si mai ales sa credem ca doar in prezenta sufletului avem totul, iar atunci cind reusim sa aprindem lumina sufletului in noi, incepem sa vedem si sa simtim iarasi aproape sufletele celor dragi disparuti dintre noi, pentru ca aceasta lumina devine un adevarat trup spiritual al sufletului lor.
Balasa Gabriel