De multe ori in viata am renuntat la sentimentele mele, pentru ca in prezenta lor aveam impresia ca nu puteam sa raspund cerintelor de “seriozitate” cerute de cei din jurul meu. De multe ori nu am crezut in sentimentele mele pentru ca ele sfidau orice logica si argumente rationale. De multe ori am fost nevoit si a trebuit sa uit de sentimentele mele, pentru ca nu acestea sa fie cele care judeca oamenii si faptele lor, dupa o masura subiectiva ce nu-mi apartinea decit mie si nimanui altcuiva. De prea multe ori poate am “rezistat” unui exercitiu autentic de traire pe care mi-l ofereau intotdeauna gratuit sentimentele mele, dar alaturi de aceste multe sentimente pe care le-am ocolit de teama ca ar fi “impracticabile” , am avut si bucuria si satisfactia de a trai sentimente ce m-au apropiat atit de mult de mine insumi incit am putut simti fericirea calda a sufletului simplu si neamestecat nici cu lucrurile concrete, nici cu cele abstracte ale pseudo-libertatii de care dispun . De fapt acum imi dau seama ca trairea sentimentelor pe care fiecare din noi le avem nu este niciodata usoara, sau rapida si de multe ori nu-i nici prea “ieftina”, pentru ca sentimentele nu vin din superficialitatile cu care ne hranim in mod cotidian, si nu sunt nici manifestarile unor ineptii ce ne apartin numai noua, pentru ca sentimentele vin din profunzimile fiintei noastre, ele ne aduc in starea de gratie, cind atingem esentialul vietii noastre, indiferent ce inseamna acest esential in realitatea pe care o traim si cum este acesta valorizat sau devalorizat de noi si de ceilalti oameni. Calitatea esentiala a sentimentelor noastre este aceea ca ele nu pot fi vindecate. Nu pot fi vindecate pentru ca ele nu reprezinta o “boala”pe care am mostentit-o sau am dobindit-o, nu, dimpotriva ele sunt semnul cel mai evident al sanatatii fiintei noastre, a spiritului care se lasa chinuit si ingramadit intr-un corp ce isi construieste o personalitate si care de cele mai multe ori ne subjuga toate energiile noastre. Sentimetele sunt cele care ne transforma, sunt cele care nu se termina niciodata, sunt cele care ne imbata, dar care din pacate sunt mereu gonite de profunda inertie a societatii in care traim. Sentimentele mele sunt ca un pian, un pian pe care nu l-am avut niciodata, dar la care va jur ca am cintat, minat de tristetea clipelor inghesuite pe clapele stinghere. Si este greu sa nu auzi in muzica sufletului tau, o greutate care de fapt iti ameteste viata, rostogolindu- ti ganduri-le ca niste valuri ce-si poarta batranetea din spuma alba a unor ingrijorari si sub apasarea carora din pacate cedam de prea multe ori. Daca va temeti de sentimente, daca uitati de ele, sau daca renuntati la ele, si va ganditi ca totul este perfect in viata voastra, atunci sa stiti ca, ceva nu este in regula! Balasa Gabriel
Mi-a placut ce am citit aici. Mai ales ideea cu sentimentele care sunt semnul sanatatii fiintei… mi se pare geniala. De o profunzime care ma sperie. S-ar putea sa dezvolt si eu ideea asta, in care eu insami cred, intr-un articol pe blogul meu personal. Dar mai incolo, ca prea am scris de iubire zilele astea. O sa se interpreteze…:))
Treci pe la mine:
http:360.yahoo.com/innuennda
de cele mai multe ori gasim scuze nenumarate pentru a ocoli un adevar crud:nu mai vrem sa simtim si incercam cu disperare sa ne convingem ca e bine ca anumite semtimente sa fie uitate,,,in ziua de azi,din pacate,sentimentele sunt gonite de rapiditatea cu care se desfasoara evenimentele din viata noastra,ne aducem aminte mult prea tarziu de faptul ca putem simti si ca superficialitatea sau ocolirea sentimentelor nu sunt o solutie pe termen lung( desi pe termen scurt par a fi cea mai buna solutie). ceea ce doream sa spun insa, este faptul ca ma bucur ca mai exista cineva care isi pune aceleasi intrebari ca si mine,atat cu privire la drept,cat si cu privire la viata.citind blogul dumneavoastra e ca si cum as vedea in sufletul meu,,,reusiti sa determinati oamenii sa reflecteze cu privire la modul in care traiesc,simt,gandesc,,,ceea ce este un lucru minunat!
Eu cred ca gandurile bune, pe care reusim sa la pastram destul timp in inima noastra, pot produce in aceasta viata rezultate mai bune decat unele actiuni bune care sunt in felul lor destul de limitate.