Nu sunt filozof, dar imi place sa ma gandesc la anumite cuvinte, la semnificatia si intelegerea acestora, iar acest lucru il fac de cele mai multe ori impins de o nevoie inconstienta de a crea ceva nou in fiinta mea, nevoie care de multe ori ia mai intai forma unei confuzii a carei presiune ma impinge intotdeauna spre o ordonare relativa a lucrurilor si gandurilor ingramadite in aceasta realitate istorica in care imi interpretez viata mea. As vrea sa am mereu o perspectiva clara in tot ceea ce simt, gandesc si realizez, in schimb imi dau seama ca nu pot decat sa lipesc bucatile de idei si de simitire pe care reusesc sa le scot temporar din amestecul acesta al unei umanitati care tinde dintotdeauna spre o constructie a omului din afara in interiorul sau.
Presupunind ca Libertatea si Adevarul fac parte din conditia umana (desi mai am inca unele indoieli) ma intreb ce semnificatie au acestea in contextul general al unei vieti materiale din care rareori reusim sa mai ne inaltam capetele catre o dimensiune spirituala. Pentru multi dintre noi, Libertatea si Adevarul sunt doua valori esentializate de o acceptare sociala si anume apartenenta la o comunitate construita pe baza unor afirmatii blocate in realitatea cotidiana a experientelor practice pe care le traim.
Mie mi se pare ca acestea sunt din ce in ce mai mult manifestari exterioare ale limbajului nostru si nu ale unei credinte care sa ne faca sa traim ceea ce suntem noi insine in interiorul nostru. Limbaj care devine din ce in ce mai mult un creator de idei, in timp ce din ce in ce mai putine idei reusesc sa creeze noi limbaje, iar lucrul acesta se observa in alegerile indreptate spre manipularea celor mai multi dintre noi. Sunt cuvinte care asezate intr-un anumit mod ne conduc pe toti doar la o anumita idee care se si vrea aleasa de catre toti ca fiind personala, tocmai pentru a se obtine o anumita alegere, una care in aparenta sa fie libera, si care in aparenta sa semnifice un adevar.
Chiar daca pe lume mai exista si oameni care sunt aiurea si care nu merg totusi spre ideile spre care vor sa ne conduca unii cu ajutorul cuvintelor, acestia sunt o minoritate care niciodata nu vor reusi mai mult decat sa starneasca o curiozitate de circ printre cei multi. Intelegerea mea despre Libertate si Adevar este inca nedefinita, dar cu toate acestea pot spune care sunt sentimentele mele pentru acestea.
Libertatea nu este posibilitatea de alegere, nu este independenta de manifestare, ea pare sa fie mai degraba locul gol in care noi putem sa ne descoperim fiinta, locul gol care ne poate ajuta sa iesim din orice confuzie si sa ne ordonam gandurile in idei, ideile in cuvinte, cuvintele in fapte, si faptele in valorile libertatii.
Adevarul nu este dorinta de a ne explica realitatea, nu este nici forma sub care ne manifestam convingerile, el pare sa fie mai degraba credinta intr-o ordine universala a lucrurilor care ne arata mereu si mereu slabiciunea intemerii umanitatii noastre spre locurile din care putem sa ne folosim de noi insine si de ceilalti fara a ne putea baza insa niciodata pe fiinta din noi insine.
Sentimentele mele sunt insa din pacate inutile pentru vietile intortocheate printre zilele si noptile cuvintelor pe care am ajuns sa le traim mai mult decat pe orice din fiinta noastra libera si adevarata.