Se vorbeste azi peste tot despre haosul din societatea romaneasca. Eu stau si ma intreb insa:
-Care societate????
-Chiar avem noi azi o societate in Romania?
Teama imi este ca in Romania nu avem inca o societate. Da, putem spune ca avem 22 milioane de oameni, care insa nu sunt in stare sa formeze mai mult de o multime. Iar o multime nu este decat o gramada de oameni cu tendinte de supunere oarba si subordonare la temelia carora stau ignorarea, nerecunoasterea si nerespectarea valorilor si normelor comunitare.
O multime care se aduna destul de repede ca atunci cand ne asezam la o coada pentru a cumpara ceva sau pentru a ne plati taxele si care se rispeste la fel de repede.
O multime care se strange curioasa la orice scandal si care este gata sa urle de placere atunci cand simte puterea unei maini conducatoare, ce poate da iluzia stabilirii unei relatii simple de impartasire a unei opinii indiferent cat de corecta sau incorecta este aceasta, si care se destrama cand puterea acestei maini scade.
O multime care nu este in stare sa depaseasca o raza destul de restransa de actiune a unor judecati agresive si perpetue a celorlalti in detrimentul celei mai simple constientizari de sine.
Poate ca acest lucru al existentei unei multimi in locul unei societati adevarate, face ca totul in Romania sa fie paradoxal, si asa cum bine spunea cineva……… ”cu cat ajungem sa cunoastem mai bine Romania cu atat incepem sa o intelegem mai putin”.
Multe lucruri sunt aiurea in Romania, pentru ca noi continuam sa acordam o atentie prea mare indivizilor care nu sunt in stare sa creeze decat aceasta stare de Multime in detrimentul unei evolutii la o stare de societate si aceasta cred ca poate fi cauza fundamentala a tuturor problemelor noastre.
Pentru ca nu este de ajuns sa vorbim despre societate, atunci cand aceasta nu exista decat la nivelul primitiv al unei stari sociale pe care o atingem doar prin simpla si insuficienta strangere laolalta a unor oameni ce nu au nimic in comun uni cu ceilati.
Daca vrem sa avem o societate in Romania, trebuie ca mai intai sa constientizam distanta infinita care exista si va exista intotdeauna intre MULTIME si SOCIETATE, tocmai datorita faptului ca acestea se gasesc pe nivele diferite de intelegere a fiintei sociale care este omul.
O societate nu presupune doar o simpla si naturala stare de grup sau de colectiv a unor oameni care nu au nici o legatura uni cu ceilalti.
O societate este acea stare in care oamenii sunt uniti de orientarea in viata dupa anumite valori.
O societatea este acea stare in care oamenii creaza o comunitate, aceasta fiind reprezentata nu doar de o legatura intre membrii sai dar si de o relatie deschisa si corecta a acestora cu institutiile statului create tocmai pentru slujirea societatii.
O societate este aceea unde exista solidaritate iar oamenii coopereaza pentru atingerea unui scop comun.
O societate este aceea unde statul garanteaza si respecta drepturile oamenilor, prin aceasta stabilindu-se relatia sa cu societatea si implicit functionarea normala a institutiilor sale.
O societate este aceea in care respectul pentru organele statului este egal cu respectul pentru cetateanul cel mai simplu.
O societate nu este doar un sistem social, filosofic, sau politic, pentru ca o societate este mai intai si mai intai deschiderea de gandire, credinta si cultura in legatura dintre oameni si dintre demnitatea acestora si respectul statului in care traiesc.
O societate este aceea in care oamenii se asociaza constienti de puterea lor si de locul unde sunt dar si de cel spre care vor sa mearga.
O societatea este aceea in care orice individ conştientizează drepturile obligaţiile pe care le are dar şi responsabilităţile pe care trebuie să le respecte şi să şi le asume.
O societate este aceea care pe linga asteptarile pe care le are de la indivizi, are si un rol important prin formarea unei identitati spirituale generate ca un raport de complementaritate pentru dezvoltarea personala a fiecaruia dintre acestia.
O societate este aceea care poate participa activ la viata individuala si sociala a oamenilor care o alcatuiesc pe axa semnificatiei unei stari de normalitate.
De fapt societatea este apartenenta oamenilor la civilizatie si dreptul nostru de a da un sens in ceea ce priveste construirea unor valori care sa ne indeparteze de simpla supravietuire si care sa devina o sursa puternica pentru crearea unei societati democratice.
In absenta unei societati care sa fie in acelasi timp scop si mijloc pentru evolutia oamenilor, nu poate exista niciodata ordine si nici un spatiu adevarat al libertatii, pentru ca orice libertate se va reduce la o simpla vointa individuala.
Eu cred ca SOCIETATEA este in primul rand credinta interioara a indivizilor ca au nevoie uni de ceilalti, ea este liantul care leaga o comunitate, si care nu poate fi inventat de nimeni pentru ca societatea se realizeaza ceas de ceas si zi de zi in realitatea convietuirii noastre umane.
Balasa Gabriel