Justitia la modul ideal ar trebui croita pe masura realitatii in care traim. O operatiune ce incepe prin construirea unui tipar legislativ care sa reflecte masurile realitatii pentru o societate in intregul ei, si nu doar pentru parti ale acesteia luate in mod separat.
Numai ca de cele mai multe ori, „croitorii” acestor tipare, furati de importanta propriei lor actiuni, uita cu totul de viata reala.
Acest lucru face ca de multe ori tiparele dupa care justitia functioneaza sa nu fie pe masurile realitatii concrete pe care o traim. Si tocmai de aceea justitia pare in multe cazuri un ansamblu nefunctional de concepte abstracte, ce nu reusesc sa cuprinda decat rareori doar marginile realitatii in care traim.
Acest lucru ma duce cu gandul la faptul ca s-ar putea ca justitiei sa-i lipseasca foarte mult „precizia”.
O justitie care tine foarte mult de o mecanica fixata in tipare interpretate printr-o imobilitate fixata mai degraba pe prejudecati decat pe o functionalitate reflexiva a realitatii, este in mod clar lipsita de precizie.
Mecanica aceasta isi are punctul de sprijin in generalitati vagi care se suprapun pe un fel de matematica ce se straduieste sa masoare in mod conventional faptele, actiunile si uneori chiar intentiile.
Precizia justitiei nu trebuie confundata insa cu calitatea justitiei, care reprezinta efectul aplicarii tiparelor legislative unei realitati in continua schimbare.
Precizia justitiei nu se poate ascunde nici dupa conceptul unei lipse a erorilor, care ar insemna doar o alta definitie a calitatii justitiei.
Precizia justitiei nu poate fi nici o simpla operatiune de masurare a unui efect, pentru ca justitia nu este o dreapta imobila cu extremitati limitate.
Precizia justitiei nu este nici o recompunere artificiala a unor situatii de fapt si de drept, asa cum aceasta nu poate avea nimic de-a face cu reprezentarea intelectuala a unor texte fixate intr-o limita virtuala si simplista a unor constructii ipotetice de realitati care nu exista in viata adevarata.
Precizia justitiei ar trebui sa tina mai degraba de o mobilitate esentiala a vietii si mai ales de efortul de a simti aceasta mobilitate ca pe o continuitate a unei directii reale.
Precizia justitiei ar trebui sa fie acea directie care sa nu ocoleasca viata si sa nu incerce sa mascheze shimbarile realitatii vietii oricat de imperfecte ar fi considerate acestea.
Precizia justitiei ar trebui sa tina de o miscare in acelasi timp cu schimbarile din viata reala, si care sa renunte la simple intercalari a unor pozitii statice si fixe intr-o realitate in continua miscare.
Precizia justitiei ar trebui sa fie congruenta cu simtul comun al unei societati in cautarea unui echilibru intre ceea ce oamenii traiesc si ceea ce simt acestia.
Precizia jusitiei ar trebui sa fie de fapt o curgere continua a constiintei in viata pe care o traim acum si nu in viitor, si nu in trecut!
Toate acestea, ma fac sa cred, ca precizia in justitie poate fi calea cea buna care sa ne apropie de realitatea acestei vieti prezente !
Balasa Gabriel