Cred ca deja traim intr-o dimensiune care nu ne convine deloc, dar la care am fost obligati de cuvintele pe care le-am folosit in acest spatiu al existentei noastre.
Este adevarat ca limbajul nostru reprezinta gandirea noastra, iar gandirea este inceputul actiunilor noastre, dar acum se pare ca prin schimbarea limbajului nu mai putem determina schimbarea gandirii si nici schimbarea actiunilor noastre, pentru ca puterea limbajului s-a pierdut odata cu inventarea acestuia ca stereotip pentru obtinerea unui anumit efect.
Si astfel, am ajuns sa devalorizam gandirea si actiunile prin inventarea unui limbaj manipulativ care trece cu usurinta in folosinta comuna a unei societati slabe si lenese.
Spatiul in care traim azi pare sa aiba ca unica frontiera minciuna. Iar acest lucru ne da iluzia unor creatii ce par sa umple o societate golita de lumina si culoarea binelui social.
Intr-o societate a nimanui, jocul cel mai important nu poate fi decat minciuna, iar atunci cand ti se spune ca adevarului i se spune si minciuna incepe adevarata problema, cea a regasirii esentei de la care se poate incepe din nou construirea unei noi realitati.
Stim ca minciuna fie ca este politica sau casnica are ca scop descompunerea unei intelegeri corecte, pentru ca partile din aceasta sa fie folosite asa cum este convenabil pentru atingerea unor scopuri pur egoiste.
Atitudinea societatii de azi tradusa prin sentimentele cetăţenilor reflecta o stare generală de rău care poate reprezenta baza unei dezordini, ca si o intelegere limitata si slaba a sensului corect spre care trebuie sa se indrepte.
Atitudinea generală a comunităţilor faţă de adevăr o putem vedea din usurinta cu care acestea adopta iluziile populare relevate de un limbaj excesiv si manipulativ.
Nimic nu este insa imbatabil si cu atat mai mult minciuna dintr-o societate, oricat de excesiva ar fi aceasta.Iar vindecarea acestei societati s-a nascut deja in interiorul nostru, nefiind altceva decat un exces care se vindeca pe sine insusi prin bunul simt, ce actioneaza conform propriului mecanism de supravietuire al fiintei umane.
Astfel, bunul simt este un aspect social important aflat deseori in contradictie cu o inteligenta care face parte din individualismul egoist al personalitatii. Si daca bunul simt nu devine niciodata problematic pentru o societate, inteligenta excesiva merge deseori impotriva societatii, avand tendinta de a apara personalitatea omului printr-o inversare a bunului simt cu satisfactia gasita in simtirea binelui propriu.
In acest razboi pe care inteligenta il poarta deseori cu bunul simt, inteligenta are la indemana numeroase tactici si strategii de a se opune bunului simt, urmarind doar recompensarea unei satisfactii proprii calificata intr-o partinire dincolo de orice morala.
Numai ca pana la urma trebuie sa intelegem ca inteligenta oricat de mare ar fi aceasta, este greu sa mentina de una singura integralitatea unei societati, in afara unui bun simt, despartit de orice disciplina, ordine si echilibru.
Balasa Gabriel