Latratul unui caine este doar un latrat, dar pe nesimtite atunci cind nu te gandesti prea mult la el ajungi sa transformi acest latrat intr-un element definitoriu pentru sarmanul caine.
Am auzit multi caini latrand, uni mai subtire alti mai gros, uni mai vesel alti de te sperie, si tot acest latrat nu face decat sa ne atraga doar atentia in mod intentionat asupra prezentei unui caine, fara sa mai fie la nimic altceva bun sau folositor.Mai rau este ca ne-am invatat atit de mult cu latratul cainilor incit nici nu mai bagam in seama pericolul unei muscaturi, si asta poate pentru ca nici muscaturile nu mai sunt decat simple hartuiri, de care, daca pleci mai departe ai impresia ca ai scapat, numai ca lumea asta prea s-a umplut de caini care latra si ne hartuiesc la tot pasul.
Asa, tot auzind mereu acest latrat, nu este de mirare ca latratul de caine a devenit parca o atitudine generala fata de viata si pentru noi oamenii, iar modul de a latra s-a transformat chiar in PRINCIPIU. Si chiar daca principiul latratului nu ramane decat o metafora, acesta pare insa a fi ajuns partea esential irelevanta din construirea oricarei relatii, de la domeniul social, la cel economic, si politic. Iar noi oamenii, acordandu-i cu o superba usurinta, importanta si utilitatea unui mecanism esential in viata societatii noastre, nu facem nimic altceva decat sa latram si noi si sa ne speriem singuri si ramasita de om care a mai ramas in fiinta noastra.
Imi plac mult cainii insa, ma indoiesc de profunzimea latratului ca posibilitate de a rezolva lucrurile care nu merg bine deloc in aceasta lume dezlantuita.De fapt un lucru este sigur ca nici cei care latra nici cei care tac, nu reusesc sa spuna ce vor sa spuna, ca aceasta lume pare sa fi ratacit drumul, si mai ales nu se pot indrepta nici ei si nici pe ceilalti pe o cale care sa ne ofere linistea unei lumini in care sa ne odihnim sufletele si mintile noastre obosite.
Drept pentru care haide-ti sa cautam ceva mai bun decat latratul.
Balasa Gabriel
:))