Citind Evenimentul Zilei – Horia-Roman Patapievici, 18 oct 2007, unde acesta se intreba si incerca sa raspunda la intrebarea – „ce fel de tara este tara in care traim?”,inima mea a inceput sa-mi miste mintea spre un alt raspuns, in care adevarata putere si bucurie a acestei intrebari sa vina si sa locuiasca in gindurile mele. Deci cum as raspunde eu la intrebarea: Ce tara este Romania?
– Romania este tara oamenilor care nu doresc sa dea nimic pentru aceasta, dar care sunt gata in orice moment sa ceara totul de la ea, este tara in care am crescut dar in care foarte putini dintre noi si-au aprins flacarile adevarate din suflet si minte pentru a o lumina.
– Romania este tara celor care nu au ales cu adevarat niciodata nimic, este tara celor rataciti in mlastina sperantei care asteapta vremuri mai bune decat au trait ei vreodata, este tara celor care cred in Dumnezeu dar sunt gata sa mearga la „vrajitoare”.
– Romania este tara abandonata in fiecare zi de romani, este tara pe care fiecare dintre noi o scuipa aruncandu-i in spate toate falsitatile si ignorantele noastre, este tara guvernata mereu de „las-o ma ca merge asa”.
– Romania este tara in care traim, fara sa primim nimic din ceea ce Romania are bun, in noi, pentru ca noua ne place sa privim lucrurile rele pe care le are Romania fara sa acceptam faptul ca aceste lucruri rele nu-i apartin, ele sunt lucrurile pe care noi le facem manati de fatalitatea neamului nostru si de care suntem atit de multumiti ca niste bieti bolnavi inchipuiti.
– Romania este tara unde ne simtim mereu nepregatiti, este tara unde nerabdarea, neastamparul, si dezamagirile noastre au innabusit orice aspiratie spre autenticitate, este tara celor care sunt revoltati ca dorintele lor nu-i ajuta sa-si atinga scopurile imediat.
– Romania este tara celor care se pling ca nimic nu iese asa cum vor ei, este tara in care singura ordine cunoscuta este „ eu primul, sau daca nu se poate atunci, toti si totul deodata”, este tara unde noi ne ascundem egocentrismul nostru nemasurat si ambitiile stupide de oameni care cred ca stiu totul.
– Romania este de fapt, tara care inca nu s-a “nascut” pentru ca romanii sunt prea indragostiti de ei insisi, este tara pe care noi nu am avut inca curajul, inteligenta si bucuria de a ne-o oferi noua insine, pentru ca nu am stiut sau nu am dorit sa stim ca Romania nu este un simplu lucru care ne apartine, ca Romania nu suntem nici macar noi, romanii, ci ea este aceea miscare dinspre noi spre ceilalti, este o miscare spre „tara”, spre „Romania”, este aceea miscare – lumina care se ofera fara a cere nimic in schimb.
– Romania este “muntele” nostru cel mai inalt si cel mai sfant, Romania este tara in care trebuie mai intai sa credem pentru a putea apoi sa o construim, sa o iubim, si sa o traim ca pe o fiinta aflata mereu „deasupra” noastra, ce exista separat de fiecare roman dar care ne uneste in acelasi timp pe toti in unul singur, IN ROMANIA!
Balasa Gabriel
Scrii/vorbesti si ptr mine. Ce facem acum? Solutii. Vreau solutii. Mai ales de la cei in care tara asta a investit “genetic”. Ca tine, Danilet si altii. Eu sint aici. Astept. Si sint, sigur mai multi ca mine.
Dupa mine lucrurile ar putea fi foarte simple, pentru ca orice solutie tine de modul personal in care fiecare alege sa traiasca, noi insa am inventat solutii complicate pentru ca ni s-a spus sa credem in eficienta acestora, iar aceste solutii sunt cele care pot fi date doar de o anumita putere, inzestrata cu o anumita autoritate, iar puterea trebuie cistigata, si pentru asta trebuie sa lupti, iar daca lupti lasi deoparte toate gandurile bune, toate idealurile, toate solutiile simple, pentru ca atunci nu poti avea decit o singura tinta sa cistigi. Numai ca atunci cind cistigi ceva nu sti ce ai pierdut, iar atunci cind pierzi nu sti ce ai castigat. Pina la urma totul este sa constientizam ca nimic nu tine de o solutie, ci doar de problemele pe care noi le cream zi de zi.