Nu sunt un om puternic desi de multe ori mi-am dorit acest lucru si uneori chiar am reusit sa-i fac pe alti sa creada in taria si puterea mea, tarie care insa nu a contat mai deloc atunci cind am fost lovit si mi-am dat seama cit de slab sunt.
Am vazut oameni puternici, colturosi chiar, care intr-un moment au devenit fragili si s-au indoit. Eu insumi am avut situatii in care ma simteam tare si intr-o clipa eram la pamant iar toata puterea si taria mea in care crezusem se pravalea peste mine apasandu-ma parca si mai tare. Si toate acestea pentru ca sunt doar un om care se minte pe el si pe alti ca este tare si caruia sufletul ii plinge pus la colt de ambitii, de egoism,de rezultate pe care mintea le doreste fara a se gandi insa deloc la echilibrul fragilitatii pe care o port in mine zi de zi, si mai ales fara a se gandi ca acest echilibru de fapt nu este numai al meu ci si al lumii in care traiesc si in care fiecare isi cauta puterea si taria.
De aici am tras insa o concluzie, important nu este cit de puternic si de tare te simti sau te crezi, ci cit de bine poti sa supravietuiesti cu fragilitatea pe care o ai, sau mai bine zis cit de bine poti sa echilibrezi toate acele elemente fragile care te alcatuiesc, pentru ca nu intarirea sau solidificarea acestora este esentiala ( lucru care nu poate atrage decit prabusirea ta mai degraba ), ci armonia pe care poti sa o creezi din elementele pe care le ai la indemana si care nu pot fi schimbate fara a renunta la orice echilibru.
Priviti la ce se intampla azi, parca mai mult ca oricand oamenii se pare ca au uitat drumul catre aceasta fragilitate, toti se grabesc sa fie puternici si uita de echilibru iar apoi se mira de ce lumea in care traiesc arata asa cum arata..
Toti se grabesc sa fie puternici si lucrul acesta ii umfla pina ajung sa nu-i mai observe bine pe ceilalti oameni care au ramas acolo undeva “jos”, mici si neimportanti.
Toti se grabesc sa fie puternici si-si construiesc idealurile pe nisipul miscator al iluziilor, uitand ca pina la urma orice putere tine doar de forma, pe cind fragilitatea este insasi esenta echilibrului dintre a nu fi si a fi, echilibru care este tocmai adevarul ce ne poate face liberi.
De azi insa, eu recunosc ca nu sunt un om puternic, sunt doar o fiinta care nu se cunoaste indeajuns pentru a-si purta echilibrul in ea si in afara ei, de azi, promit ca puterea si taria imi vor fi doar fragilitatea mea si echilibrul acesteia.
BG