Gabriel Bălaşa

 Lumea aceasta este in criza, iar criza este un haos pe care toti suntem obligati sa-l acceptam. Aproape toti ne striga ca nu poate exista o ordine perfecta, si deja cei mai multi dintre noi am acceptat haosul in care traim ca pe o realitate careia nu incercam decat sa-i rezistam cat mai mult  printr-o metoda a minimei rezistente si sa ne simtim fericiti ca inca mai suntem aici.

De fapt lumea aceasta ne comunica un lucru important, acela ca noi nu putem sa o schimbam dar ca ea poate sa ne schimbe, si ne schimba vietile in fiecare zi fara ca nici unul dintre noi sa mai indrazneasca sa mai spuna ceva sau sa spere ca ar mai putea schimba ceva la aceasta lume.

Problemele lumii par fără soluţie, instituţiile ei sunt de neschimbat, si nimeni nu ştie cum ar putea începe o schimbare a acestei lumi mondializate.

Si totusi uitam un lucru simplu si atat de neimportant pentru mai marii lumii care ne conduc destinele, uitam ca de fapt lumea asta mare este formata din oameni simpli ca mine si ca tine, uitam ca cea mai simpla schimbare a lumii  poate sa inceapa  prin schimbarea oamenilor.

Lumea aceasta nu se va schimba până când nu se vor schimba inimile şi minţile oamenilor, iar acest lucru nu se mai poate face printr-o revolutie sociala mincioasa in spatele careia sa ne ascundem mai departe defectele si lasitatile noastre care sa fie purtate la vedere doar de cei care ne conduc.

 Cred ca singura schimbare reala a lumii in care traim nu se poate face decat prin schimbarea fiecaruia dintre noi, ca o revolutie individuala in care sa ne cucerim propria libertate si spiritualitate pentru a putea sa trezim in sfarsit lumea aceasta aflata in criza.     

         Sunt multi oameni care vor sa aiba controlul asupra altora, si multi dintre noi nu stiu ce sa faca pur si simplu, pentru ca ne simtim undeva mai jos de acestia si nu avem curajul sa le spunem decat ceea ce vor sa auda sau cel mult o injuratura. Daca sistemul este prost, trebuie sa avem curajul sa –I indemnam pe cei care ne conduc sa incerce sa schimbe acest sistem in asa fel ca el sa functioneze pentru oameni si nu pentru institutii sau pentru structuri politice ori economice agatate de  contexte sociale ce sunt rupte de orice legatura cu individualitatile umane care exista si traiesc cu adevarat. Să nu spuneţi că e imposibil, chiar daca revolutii vor mai fi.

Cred ca deja traim intr-o dimensiune  care nu ne convine deloc, dar  la care am fost obligati de cuvintele pe care le-am folosit in acest spatiu al existentei noastre. 

 Este adevarat ca limbajul nostru reprezinta gandirea noastra, iar gandirea este inceputul actiunilor noastre, dar acum se pare ca prin schimbarea limbajului nu mai putem determina schimbarea gandirii si nici schimbarea actiunilor noastre, pentru ca puterea limbajului s-a pierdut odata cu inventarea acestuia ca stereotip pentru obtinerea unui anumit efect.

Si astfel, am ajuns sa  devalorizam gandirea si actiunile prin inventarea unui limbaj manipulativ care trece cu usurinta in folosinta comuna a unei societati slabe si lenese.

Spatiul in care traim azi pare sa aiba ca unica frontiera minciuna.  Iar acest lucru ne da iluzia unor creatii  ce par sa umple o societate golita de lumina si culoarea binelui social. 

Intr-o societate a nimanui, jocul cel mai important nu poate fi decat minciuna, iar  atunci cand ti se spune ca adevarului i se spune si minciuna incepe adevarata problema, cea a regasirii esentei de la care se poate incepe din nou construirea unei noi realitati. 

Stim ca minciuna fie ca este politica sau casnica are ca scop descompunerea unei intelegeri corecte, pentru ca partile din aceasta sa fie folosite asa cum este convenabil pentru atingerea unor scopuri pur egoiste.

Atitudinea societatii de azi tradusa prin sentimentele cetăţenilor  reflecta   o stare generală de rău care poate reprezenta baza unei dezordini,  ca si o intelegere limitata si slaba a sensului corect spre care trebuie sa se indrepte.

Atitudinea generală a comunităţilor faţă de adevăr o putem vedea din usurinta cu care acestea adopta   iluziile populare relevate de un limbaj excesiv si manipulativ.

 Nimic nu este insa imbatabil si cu atat mai mult minciuna dintr-o societate, oricat de excesiva ar fi aceasta.Iar vindecarea acestei societati  s-a nascut deja in interiorul nostru,  nefiind altceva decat un exces care se vindeca pe sine insusi prin  bunul simt, ce actioneaza conform propriului mecanism de supravietuire al fiintei umane.

Astfel, bunul simt este un aspect social important aflat deseori in contradictie cu o inteligenta care face parte din individualismul egoist al personalitatii.  Si daca bunul simt nu devine niciodata problematic pentru o societate, inteligenta excesiva merge deseori impotriva societatii, avand tendinta de a apara personalitatea omului printr-o inversare a bunului simt cu satisfactia gasita in simtirea binelui propriu.

In acest razboi pe care inteligenta il poarta deseori cu bunul simt, inteligenta are la indemana numeroase tactici si strategii de a se opune bunului simt, urmarind doar recompensarea unei satisfactii proprii calificata intr-o partinire dincolo de orice morala.

Numai ca pana la urma trebuie sa intelegem ca inteligenta oricat de mare ar fi aceasta, este greu sa mentina de una singura integralitatea unei societati, in afara unui bun simt, despartit de orice disciplina, ordine si echilibru.

 Balasa Gabriel 

           Statul nostru de azi nu mai este de mult un actor profesionist respectat, care-si joaca rolul sau corect cu profesionalism, ci pare mai degraba ca s-a transformat intr-un cabotin care nu poate sa ne faca decat sa radem sau sa plangem, multumindu-se doar sa ne spuna prin vorbe goale ca este un stat bun chiar fara sa fie.      

   Statul care isi interpreteaza rolul in batjocura nu poate insa astepta de la oameni mai mult decat indiferenta, pentru ca o armonizare a comportamentelor umane dintr-o societate depinde in mod esential de reciprocitatea celor doua roluri principale, ale statului si ale societatii.    

              Atunci insa cand un stat nu ia in considerare reactiile societatii la masurile sale, se demoleaza orice relatie de reciprocitate.   

      Statul  nu trebuie sa fie  o camasa de forta pentru nici o societate, ci mai degraba un cadru in care sunt fixate prin legi, institutii create pentru ca prin functionarea acestora sa se inleseneasca socializarea oamenilor si sa faca astfel societatea sa evolueze.   Importanta acestei socializari consta in coordonarea statului si a societatii pentru ca indivizii sa poata obtine daca nu fericirea macar satisfactia.          

        Pentru ca orice stat are sens doar daca se afla intr-o relatie permanenta cu societatea, altfel, fara acest statut social orice stat isi pierde nu numai identitatea dar chiar si dreptul de a exista, caci pentru a fi stat trebuie sa ai o societate in care sa-ti exerciti autoritatea iar rolul nu poate fi niciodata unul individual ci doar unul social.   

        Statul nu poate fi redus nici la o simpla supravietuire institutionala, el trebuie sa fie un domeniu al deschiderii unor noi posibilitati sociale.    

             Statul nu poate fi legitimat doar prin institutiile sale, cu atat mai mult nu poate fi legitimat prin persoanele care conduc  aceste institutii , ci prin relatiile pe care le construieste intre oameni si intre acestia si institutiile sale.        

   Avand in vedere ca ordinea sociala se afla mereu in schimbare, trebuie sa tinem cont ca in lipsa unor roluri institutionale asumate si guvernate de sisteme de reguli clare si precise care sa structureze comportamentele umane in functie de asteptarile societatii, se lasa un loc considerabil improvizatiei personale. Scenariul unui stat rupt de caracterul sau social, influentat de caractere personale si individuale este cel mai prost scenariu, pentru ca acesta nu poate duce decat la disparitia societatii si implicit a statului.      

    Statul trebuie sa fie un constructor social al unor regularitati la nivelul actiunilor umane si nu un demolator de relatii sociale.     

          Ma intreb cum as reactiona eu daca as fi la conducerea statului si habar nu as avea ce sa fac sau cum sa fac sa rezolv problemele tarii.        

            Probabil ca din teama de a nu pierde puterea, sau de a  nu parea ridicol ca nu am nici cea mai vaga idée despre o solutie eficienta utila si corecta as cauta sa ascund acest lucru si as fac ceva, orice imi trece prin minte chiar daca habar nu am ce fac, sau ce efecte dezastruoase as putea sa produc.      

   Mai rau este ca intrat intr-un asemenea mecanism de deformare a realitatii pentru a-mi ascunde incompetenta, probabil ca m-as incapatina sa sustin orice prostie numai pentru a nu se afla ca de fapt habar nu am de ce trebuia facut, parasind orice interes pentru rezultatele masurilor dispuse, in favoarea eforturilor de a mi apara opiniile, pozitia si considerentele propriilor actiuni. Problema mare insa nu ar fi ca nu stiu ce sa fac, ci ca nu pot accepta ca nu stiu, si mai ale ca simpla recunoasterea a acestui lucru  ar putea deschide o  posibilitate reala de rezolvare a situatiei.   

        Poate ca lucrurile nu sunt in mare asa cum ar trebui sa fie si tocmai de aceea cautand valorile evitam sa ne raspundem la intrebarile simple , ce trebuie sa ne dorim si cum trebuie sa ne comportam.    

     Daca libertatea pentru multi dintre noi a devenit doar un simplu produs de fast food, incepem sa vedem ca aceasta consumata in exces ne  umfla pe toti  de o speranta obeza  ca poate exista si pentru noi totusi o democratie la pret redus.

Balasa Gabriel

          Cu totii am auzit de efectul placebo,este tratamentul prin care pacientilor li se spune ca li se administreaza un medicament sau chiar ca li se face o operatie, fara ca in realitate sa li se dea ceva care sa aiba o proprietate vindecatoare sau sa li se faca vreo operatie. Si totusi pacientii cred ca ceva se face, cred ca tratamentul ii va ajuta sa se insanatoseasca, iar in prezenta acestei credinte corpul lor reactioneaza ca si cand ar fi luat medicamentul sau ca si cand operatia ar fi fost reala, iar vindecarea acestora apare ca un miracol.

        Esenta acestui efect placebo consta de fapt in credinta pe care o construiesc sau o regasesc pacientii, si la care corpul acestora reactioneaza, vindecandu-se pur si simplu singur.

        Aceasta  Credinta, este un subiect asupra caruia discutiile noastre nu merg deseori in profunzime, pastrandu-ne doar la marginile unor aparente, fara insa sa acceptam sa discutam deschis despre rolul pe care il joaca credinta in viata noastra dincolo de orice discutie sau opinie.

       Motivul pentru care nu ne intrebam prea des ce este credinta, este datorat faptului ca aceasta reprezinta o convingere proprie si subiectiva, este experienta noastra pe care o traim singuri si pe care ne este  greu sa o impartasim cu ceilalti.          

        Cea mai buna explicatie a credintei am gasit-o intr-o carte, unde  cineva definea credinta ca fiind acceptarea care vine din ceea ce credem in mintea noastra ca este adevarat, unit cu ceea ce simtim in inima noastra ca este adevarat.

         Toti avem credinte, experientele noastre sunt insa diferite, important este insa sa constientizam faptul ca orice credinta reprezinta o putere personala cu ajutorul careia putem alege orice schimbare vrem sa facem.

          Daca  ne intoarcem la placebo, vedem ca acesta este un cuvant latin care este folosit in Psalmul 114 cu 9 Placebo Domino in regione vivorum  si care se traduce Bine voi placea Domnului, in pamantul celor vii, deci placebo inseamna  voi placea, iar indemnul meu este haideti sa incercam in fiecare zi de Duminica la ora 12 un  Placebo pentru Romania !

        Nu va grabiti sa spuneti ca este o naivitate, pentru ca cercetarile stintifice au aratat ca totul este posibil. Astfel in timpul razboiului dintre Israel si Liban, care a inceput in 1982, cercetatorii au pregatit un grup de oameni care prin meditatie sa simta pacea in corpurile lor, gandindu-se ca ea exista deja si nu rugandu-se pentru ea ca sa apara. In timpul acestui experiment activitatile teroriste au incetat, rata crimelor a scazut chiar si incidenta accidentelor rutiere s-a redus, iar cercetatorii au ajuns sa identifice de cati oameni care impartasesc aceasta stare de pace era nevoie, inainte ca aceasta sa schimbe realitatea, acest numar la care au ajuns este  radacina patrata a unui singur procent din populatie, de exemplu cam 100 de oameni la 1 milion de locuitori. Studiul a devenit cunoscut sub numele International Peace Project din Orientul Mijlociu, iar rezultatele au fost publicate in The Journal of Conflict Resolution in 1988.

          Astazi insa, cand aproape toata Romania aplica efectul nocebo adica aproape toti credem ca suntem intr-o situatie care ne ameninta vietile, ca nimic nu mai merge asa cum trebuie pe plan economic, social si politic, putem schimba acest lucru printr-o credinta in credinta insasi care sa aiba puterea de a schimba in bine toate aceste lucruri din Romania, care sa vindece toate rautatile si relele pe care le-am acumulat de-a lungul secolelor si care ne ranesc vietile noastre de zi cu zi.

         Daca ne traim viata pe baza a ceea ce credem,  si din pacate credem mereu ceea ce ne spun altii, atunci este clar ca niste credinte gresite fac ca vietile noastre sa arate asa cum arata astazi  Romania. Putem vedea astazi cum credintele generale de tristete, frica, ura si separare ne distrug pe fiecare dintre noi si distrug chiar Romania.

           Placebo pentru Romania inseamna in primul rand sa credem ca  schimbandu-ne credintele noi schimbam insasi lumea in care traim.      

         Fiti siguri ca in prezenta credintei limitele economice, sociale si politice pe care le cunoastem astazi pot ajunge sa apartina trecutului iar realitatea poate fi creata in mod constient de fiecare dintre noi, vindecand ranile noastre cele mai adanci, dand viata celor mai mari bucurii si facand sa functioneze o Romanie pentru fericirea noastra a tuturora.

        In univers totul este conectat, ultimele cercetari stintifice confirma ca exista un camp energetic care tine totul laolalta, iar credintele isi produc efectele dincolo de corpurile noastre.

         Placebo pentru Romania incepe din inimile noastre care produc cea mai puternica energie electrica si magnetica din corp, iar atunci cand in inima, coboara un gand pe care il simtim si-l transformam astfel in sentimente si credinte ce creaza unde electrice si magnetice pe care le transmitem dincolo de corpurile noastre, veti vedea ca pe masura ce ne schimbam credintele shimbam si energia care in final shimba insasi Romania in care traim.

          Daca credinta este atat de puternica, haideti sa ne folosim puterea noastra prin credinta ca  Romania functioneaza bine, ca economia merge iar oamenii traiesc linistiti departe de grija zilei de maine, ca politica a lasat in urma nevointele sale si  este orientata spre fericirea oamenilor pe care-i slujeste, ca in comunitatile in care fiecare traim, iubirea ne vindeca suferintele si bolile oricat de grele ar fi acestea.

Balasa Gabriel

     Incerc sa privesc cu detasare situatia prin care trece azi Romania, strecurandu-ma  coplesit printre nedumeriri, nelinisti si spaimele aruncate de peste tot asupra noastra.

       Romania pare sa aiba o mare problema si nimeni nu stie ce trebuie facut, ca si cum toti au uitat  ca intotodeauna exista cel putin o solutie la orice fel de problema creata de oameni.

         Iar solutia cea mai simpla se afla acolo la inceputul problemei si nu la sfarsitul acesteia. Poate ca ar trebui sa ne detensionam un pic si sa ne gandim cum functioneaza azi libertatea pe care am cucerit-o in 1989.

         Am strigat atunci libertate, am dorit-o si am avut-o, numai ca libertatea intr-un labirint nu valoreaza prea mult. Iar noi am fost dusi intr-un labirint al problemelor pe care ar trebui sa le rezolvam, fara sa ni se spuna ca exista o cale mult mai simpla de a fi cu adevarat liberi.

         De undeva din afara oricarui labirint imi dau seama ca e mult mai simplu sa spui ca esti liber decat sa fi, pentru ca libertatea fara un scop inseamna de fapt anularea oricarei stari de libertate. 

      Am avut noi romanii un scop in 1989, in afara de a scapa de Ceausescu si de comunism? Se pare ca nu. Am devenit liberi, dar si liberi de orice scop, de orice tinta care sa ne permita trasarea unui ideal in care sa credem si care sa ne dea energia necesara pentru a fi cu adevarat liberi.  

    Probabil ca acum a sosit timpul sa ne luam libertatea de a ne gandi la acest scop, sa alegem o directie in care vrem sa mergem si sa ne dezvaluim pentru noi insusi secretul unei libertati care functioneaza cu adevarat.       

        Libertatea functioneaza intr-adevar numai daca avem un scop si daca alegem constienti directia in care vrem sa mergem, altfel vom fi mereu luati de mana si dusi in cate un labirint de unde nu vom mai reusi sa iesim niciodata.  BALASA GABRIEL

Daca alegem sa privim altfel lucrurile putem vedea ca situatia in care ne gasim azi are legatura cu noi si cu felul in care gandim si ne raportam la noi insine, la ceilalti si la societatea in care traim.

Pentru a trai avem nevoie de energie, iar eu cred ca cea mai importanta energie ne vine din posibilitatea pe care o avem de a ne schimba oricand, in orice moment, indiferent de context, aceasta posibilitate exista mereu la indemana fiecaruia dintre noi.

Din pacate reprimarea oricarui sentiment de schimbare ce incearca sa apara in sufletul nostru ne priveaza de energie, si incepem sa suferim. Atunci nu ne ramane decat supravietuirea, agatata de judecata, jignire si descurajare , ca singura posibilitate de unde ne putem simti inca in viata desi sufletul nostru este aproape mort.

Fiecare om nascut pe aceasta lume este capabil sa se schimbe, dar deseori odata cu trecerea timpului omul isi pierde aceasta abilitate.

Vestea buna este ca aceasta poate fi recastigata, pentru ca fiecare om este capabil de iubire, iar iubirea este o sursa curata de energie care ne poate ajuta sa traim mai mult cu sufletul inviat de schimbarea pe care o putem face.

Daca intelegeti toate acestea, atunci mergeti inainte spre lumina, spre iubire, si nu va mai osteniti sa gasiti tapi ispasitori pentru ca adunati si mai multa amaraciune care nu face altceva decat sa va impiedice sa va dezvoltati, si sa va indreptati cat mai repede catre iubire.

Sa traiti !

Dar sa traiti cu sufletul inviat de iubire !  Balasa Gabriel

         Pacea este o lectie greu de invatat atunci cand acceptam orice lupta pentru a ne apara gandurile si opiniile. Pentru ca nu poti sa ramai niciodata netulburat si senin atunci cand crezi ca celalalt a gresit si te arunci intr-o lupta in care iti tipi cuvintele si argumentele, transformand logica intr-un bat, cu care lovesti neiertator greselile pe care le descoperi fericit in rationamentele adversarului.   

      Pe urma incepi sa vorbesti din ce in ce mai tare, urechea iti este agresata de tipetele celuilalt, si te trezesti ca nu mai vrei nimic altceva decat sa-l dobori, sa-l infrangi.
        Totul devine o nebunie si fara sa-ti dai seama ca suferi ai vrea sa-l faci si pe celalalt sa sufere mai mult decat tine. Vorbim prea tare unul cu celalalt, pentru ca asa cum spunea cineva, inimile noastre sunt atat de departe una de alta ca nu mai pot comunica intre ele.     

   In disperarea confruntarii insa cine sta sa se mai gandeasca la inima celuilalt si chiar la inima sa, totul se indreapta spre mintea care pare singura arma necrutatoare cu care poti sa obti victoria.
         Numai ca mintea nu este totul daca vrem sa scapam de un loc in care rautatea maniei  ne face sa ne simtim hartuiti  si agasati, sau maniosi pentru lipsa de consideratie ce decurge din comparatiile pe care le facem.
          Daca vrei sa cunosti lucrurile trebuie sa te apropii cat mai mult de ele, daca vrei doar sa-ti placa  acele lucruri atunci este bine sa le privesti de cat mai departe, spunea Caragiale. 

        Si cred ca avea dreptate.
         Ceea ce nu inteleg eu, este daca aceste sfaturi se potrivesc si pentru oameni, pentru ca atunci ar insemna ca orice fel de cunoastere a unui om iti va aduce cu siguranta o neplacere.    

      Numai ca noi oamenii avem un neastampar care ne face mereu sa ne apropiem de ceilalti oameni pentru a-i cunoaste mai bine chiar si atunci cand acestia ne plac privindu-i de departe,
         Si facem asta nu din rautate ci, mai mult pentru ca vrem sa spulberam indoiala pe care o avem cu privire la iluziile noastre in care traim.       

    Pentru ca fiecare dintre noi cauta adevarul in felul sau personal. Chiar daca majoritatea dintre noi nu stim ce este adevarul ne aratam gata sa renuntam la toate inluziile noastre cu care traim zi de zi pentru o clipa din acest miraculos adevar.
          Si daca iluziile noastre ar fi ca niste picaturi de ochi ce ne ajuta nu doar sa vedem mai frumos si mai colorat aceasta lume ci, chiar sa ne aparam realitatea pe care am construit-o in vietile noastre, atunci poate ca  adevarul,  ar fi chiar deschiderea  ochilor nostri spirituali  cu care am putea vedea acea parte din lumea ascunsa inca in lumina nevazuta.

          Pentru ca Adevarul care nu este trait ci doar folosit in cuvinte, nu face decat sa salveze minciunile care se spun despre el.
 
Balasa Gabriel