Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

 

 

           Peretele lumii de care ne sprijinim pare ca se misca ingrijorator si nu ne mai ofera nici o siguranta.

        Oare se apropie timpul in care lumea aceasta va deveni nici o lume?

   Gandurile mi se inmbulzesc spre ochii mintii, care se strang insa inchizandu-se cu teama de a nu se pierde in agitatia acestora.

   Mi se pare ca am pierdut timpul, dar nu timpul meu ci timpul acestei lumi, fara a castiga nimic in schimbul acestuia. Nici cunoastere, nici iubire, nici intelepciune, nici liniste, nici  fericire.

Peste tot se vad  doar bucatele mici de unsuroase placeri, pe care vietile noastre aluneca intr-un mod deloc controlat si ordonat.

Poate ca nimeni dintre noi nu a stiut dinainte ce e bun si ce e rau la aceasta lume.

  Dar ne-a placut ignoranta aceasta si oricat de mult ne-am indoit de cunoasterea pe care o aveam, ne-am incapatanat sa ne indepartam de cautarea adevarului fiintei noastre.

Si mai ales ne-am absolutizat multumirea unei simple supravietuiri, atarnati de idei false si de prejudecati intr-o realitate autolimitata.

Pana la urma aceasta lume care risca sa devina nici o lume, ne-a ramas mereu o straina. Pentru ca noi nu am stiut sa facem din aceasta lume straina, o lume pentru noi insine.

O lume in care sa ne regasim fiinta.

O lume in care partea de dincolo, din afara, sa ne poata arata chiar drumul spre interiorul nostru, drumul spre noi insine.

 

 Balasa Gabriel

Leave a Reply