O democratie care nu crede in lacrimi

Se vorbeste azi din ce in ce mai mult despre testul democratiei, ca si cand aceasta ar reprezenta o materie asupra careia ne sunt examinate cunostintele si de sustinerea si trecerea caruia depinde chiar viata noastra. Multi din cei care vad democratia ca pe un test grila la care se raspunde simplu prin alegerea unei variante, nu se dau in laturi nici de la a privi democratia si ca pe o speta a carei rezolvare corecta constituie deja un scop in sine, chiar daca pe multi alti aceasta rezolvare i-ar face sa planga.

De aceea nu m-am putut opri de a ma intreba singur, pana la urma ce este totusi democratia?

In primul rand as spune ca democratia nu este o lumina pe care ti-o aprinde cineva si tu nu mai ai pe urma nici o grija. Poti chiar sa te plictisesti nefacand nimic si neinteresandu-te nimic pentru ca lumina va ramane mereu aprinsa.

De fapt, cred ca aici este marea capcana, pentru ca lumina democratiei sta aprinsa atata timp cat are un combustibil care o ajuta sa existe, iar acest combustibil este participarea efectiva a oamenilor la o comunitate a cetatii. Pentru ca esenta democratiei este data de unitatea si exercitarea unei puteri care apartine poporului. Si daca acesta ar fi combustibilul am putea spune ca izolarea si dezbinarea nu pot fi decat elementul care poate stinge aceasta lumina.

Democratia este construita din cateva reguli simple dar esentiale la fel ca un drum drept si numai drept, bine delimitat intr-un plan. In momentul in care acest drum incepe sa fie curbat prin fortarea sau interpretarea esentei lui, acesta nu mai este luminat si intra in intuneric, iar democratia ramane un simplu cuvant pe care uni il vor denumi adevar iar alti minciuna, dar care va ramane doar un simplu cuvant si atat.

Democratia inseamna mult mai mult decat institutiile care o sustin dar si decat intentia noastra de a avea si de a trai in democratie.

Democratia nu se limiteaza doar la impunerea unor reguli sau a unei puteri de reprezentare, pentru ca democratia prin esenta ei insasi, imbratiseaza toate domeniile vietii si existentei noastre intr-o singura unitate de traire a fiintei care suntem.

Democratia nu confunda niciodata puterea adevarata a poporului cu reprezentarea acestei puteri, pentru ca democratia limitata doar la modul in care reprezentantii oamenilor exercita puterea incredintata lor, nu este decat o abordare a dependentei noastre de lipsa de responsabilitate sub semnul careia exista mintea noastra. De fapt nu exista reprezentanti ai puterii ci, doar reprezentanti ai oamenilor, iar puterea institutiilor folosita impotriva oamenilor nu este de fapt o putere adevarata ci doar o fortare silnica a acestora.

Democratia adevarata este cea care are intotdeauna de partea ei puterea oamenilor simpli si mai ales constientizarea, exercitarea si trairea acesteia pentru ca intr-adevar oamenii sa ramana stapani pe ei insisi, si sa nu se transforme in simple cifre sau procente.

Puterea intr-o democratie este intotdeauna un lucru normal si simplu, ea devine insa ceva extraordinar de pretios pentru uni atunci cand felul in care este folosita devine mult mai important decat interesele oamenilor simpli carora le apartine de fapt acea putere.

Iar adevarul puterii in democratie este unul firesc care consta tocmai in necesitatea ca puterea sa se arate intotdeauna si de fiecare data dezbracata in toata goliciunea ei fara a fi ascunsa de nimeni si de nimic altceva. Pentru ca numai in democratie puterea se exercita la vedere, sub privirile tuturor fara a fi ascunsa de nimeni si nimic, si mai ales poate fi atinsa de oricine isi asuma propria responsabilitate.

Democratia care este acoperita de reguli, legi si instituti si care nu este dezvaluita in intregime tuturor oamenilor, nu mai este decat o democratie care nu crede in lacrimi, pentru ca in fapt aceasta nu exista, nu traieste si nu este decat o imagine desenata si incremenita pe un panou.

BG

Leave a Reply