Gabriel Bălaşa

     Orice timp are adevarul sau , este adevarul manifestat sub forma aparentelor carora oamenii le cad victime nevinovate, dorind doar sa beneficieze de confortul unei reprezentari reductibile ale convingerilor deja formate si tipizate. Iar adevarul timpului nostru a fost spus deja  de Schopenhauer: “traim intr-o societate de porci spinosi surprinsa de iarna raului universal, vrem sa ne incalzim uni pe alti dar tepii de pe spatele fiecaruia nu ne lasa”.

       Democratiile se radicalizeaza si vor ajunge sa degenereze probabil in forme involuate de autocratisme cu diferite specifice regionale.

       Cei care conduc se vor multumi doar sa domine, este mai simplu si mai usor decat sa ti cont de adevaratele nevoi si necesitati ale oamenilor simpli. Usor, usor acestia se vor transforma in calauze oarbe care strecoara tantarul si inghit camila, pentru ca acestia nu vor pune pret decat pe o litera moarta a unor sute de legi ce nu au nici o legatura cu viata oamenilor decat daca aceasta trebuie inghesuita in motivatii si justificari politice.

       La ce foloseste oare ca un stat are o constitutie noua, sau legi mai aspre daca este totusi mereu neglijat omul si viata lui spirituala, pentru ca doar consideratiile politice si mai ales falsificarile politice nu pot aduce nici un pic din fericirea unei trairi spirituale, a unei trairi a adevarului fiecaruia.

        Daca vrem sa avem folos din aceste legi trebuie sa fim constienti de faptul ca mai intai trebuie sa existe o ordine, iar o ordine perfecta este cea in care sunt cat mai putine reguli iar acestea sunt bine si temeinic stabilite. Lumea aceasta in care traim are parca menirea de a ne hrani prostia si de a ne indemna sa ne lasam cat mai mult in voia trufiei lumesti.

       Avem si azi destule adevaruri, dar acestea nu sunt decat niste cuvinte simple spuse, iar noi oamenii doar ascultatori ai acestor cuvinte, pentru ca numai atunci cand devenim si infaptuitori si lucratori si traitori ai acestor cuvinte putem spune ca avem adevarul cu noi si chiar in noi.

            In rest, inima noastra este goala doar mintea ne este plina de socoteli, de speculatii, de argumentatii si in definitiv de aparenta unei cunoasteri ce nu ne este de nici un folos pentru adevarul spiritual pe care-l cautam cu totii fie ca suntem constienti sau nu de aceasta cautare.

        Ratiunea fara inima nu ne poate duce decat la o moarte traita in aceasta viata.  Inima insa ne ofera o asemenea cunoastere incat viata se salta deasupra oricarei cruzimi plutind pe fericirea iubirii traite si infaptuite.

        Priviti aceasta lume, priviti acest univers, de peste tot ne apare legea zidirii, pentru ca lucrurile sunt atat de perfect aranjate peste tot incat cu credinta sa ne indreptam spre Dumnezeu, intregul din care toate s-au nascut.  O singura lege ar trebui respectata de catre toti oamenii si lumea aceasta s-ar schimba intr-un mod radical, pentru ca legea iubirii pe care Iisus Hristos a adus-o in aceasta lume acum 2000 de ani poate sa ne intoarca destinele spre o fericire traita cu intelepciune.

        Poate ca este timpul sa intelegem macar acum cuvintele spuse de Dumnezeu lui Adam si Eva, de a nu manca din pomul cunoasterii pentru ca vor muri, ei si toti urmasii lor. Atunci omul a ales singur sa-si paraseasca intelepciunea din inima sa si sa urce la desteptaciunea iluzorie a unei minti care ne-a adus doar moartea. Iisus a avenit insa si ne-a aratat calea prin care putem invinge aceasta moarte a cunoasterii exterioare, prin invierea inimilor noastre cu ajutorul iubirii.

         Acest drum atat de scurt de la cap la inima s-a dovedit insa cel mai greu si mai ascuns drum al vietilor noastre. Daca insa mai avem o speranta intr-un alt model de societate, aceasta nu poate veni decat de la o societate in care oamenii vor alege o singura lege, LEGEA IUBIRII ce ne va invia spiritul in viata vesnica a intregului din care am venit.         Balasa Gabriel