Iubirea

Fiecare  dintre noi  gândim si vorbim  mai mult despre dreptate decat despre iubire. Ne gandim la dreptate nu din cauza unei valorii spirituale a acesteia, ci mai mult si mai sigur din cauza fricii noastre ca ceilalti au mai mult decat noi, sau ca ceilalti ne pacalesc si atunci ne inchipuim ca in acest fel suntem coborati pe o scara imaginara a societatii in partea celor mai slabi sau mai prosti.     

             Chiar si atunci cand ne amintim despre iubire ne inchipuim inaintea acesteia dreptul pe care il avem, si care vine din dreptatea noastra pe care ne-o dam singuri asupra acestei lumi.

      Degeaba intoarcem Iubirea spre noi insine si vrem sa o inchidem ca sa ne apartina pentru totdeauna noua, pentru ca aceasta nu inseamna decat despartirea noastra de ceilalti si de intreg, delimitarea unei pozitii pe care ne propunem sa o aparam, luptand impotriva tuturor, ceea ce este absurd.

      De fapt noi dorim sa transformam iubirea intr-o aparare pentru dorintele, gandurile si faptele noastre ca un zid de inchisoare nesfarsit si de netrecut, numai ca iubirea nu suporta nici o limitare, pentru ca iubire este samanta infinitului sadita in sufletele noastre de Dumnezeu, iubirea este deschiderea infinita a spiritului spre intregul absolut.

      Poate ca ar fi timpul sa incepem sa vorbim mai mult despre iubire decat despre dreptate, pentru ca Iubirea nu este decat implinirea binelui, pe cand dreptatea este doar o razbunare ( raz-buna),   adica un bine pe care ne luptam sa-l intoarcem cu forta in favoarea noastra, numai ca acela nu mai are valoarea binelui. Ceea ce daruim aceea vom primi, ceea ce semanam aceea vom culege, si daca ne justificam lupta pentru dreptate prin aceste argumente intoarse impotriva celor care ne-au ranit si ne-au facut rau, atunci trebuie sa fim constienti ca acestea functioneaza si in cazul nostru, cand pentru raul primit vrem sa-i intoarcem tot raul gandindu-ne ca acela il merita, fara sa vrem sa vedem ca si noi suntem la fel de rai si ca vom culege ce am semanat.

       Este adevarat ca unora ne place sa folosim  aceste cuvinte iubire, bine, pentru ca ele ne dau o senzatie de implinire interioara, pentru ca ele reprezinta portile prin care ne putem uita inlauntrul spiritului nostru, desi rareori reusim sa le deschidem cu adevarat, si in cele mai multe cazuri ne multumim doar sa le vedem si sa stim ca exista pentru a ne da sperante in supravietuirea noastra.

        Toti putem vorbi despre iubire, nimeni insa nu poate desparti iubirea de Dumnezeu, pentru ca iubirea este insasi drumul pe care Dumnezeu l-a creat pentru ca noi sa ne putem intoarce la el, din pustiul pe care singuri l-am ales, acela al cunoasterii binelui prin rau.

      Credeti ca numai iubirea poate salva aceasta lume zdruncinata si veti incepe sa vedeti drumul  catre Dumnezeu !

     Fiti generosi si iubiti caci iubirea este Duhul care locuieste in noi calauzindu-ne si veti incepe sa mergeti cu adevarat pe acest drum de pe care fricile noastre  ne-au intors de atatea ori !

        Si daca sunteti conducatori, aratati  oamenilor drumul iubirii si cat de usor este sa il vada, mergeti voi mai intai pe acest drum, conduceti din iubire si veti fi binecuvantati  cu un popor pe care iubirea il va face cu siguranta mai bun !

Balasa Gabriel

One Response to “Iubirea”

  1. Ivanov Says:

    Am o mare rugaminte, spune-mi te rog cum as putea sa te cocaenttz? Sau…. poate nu vrei sa lasi adresa de mail pe blog, atunci, daca poti te rog da-mi un semn pe adresa: porfiria72@yahoo.comOana

Leave a Reply