Tuturor celor care stim cu adevarat sa ascultam
Daca imi pare rau de ceva in aceasta viata, este faptul ca nu sunt in stare sa inteleg tot ce imi apare in fata sau in spate, in dreapta sau in stanga. Degeaba citesc si cred ca am inteles cate ceva, pentru ca foarte repede vine o vreme cand imi dau seama pe propria mea piele ca de fapt nu prea am inteles si nu stiu mai nimic din tot ceea ce se intampla in jurul meu.
Imi inchipui uneori ca mintea mea este ca un om surd si prea vorbaret, care desi nu aude deloc ceea ce ii spun ceilalti, totusi continua sa vorbeasca ”palavragind” mereu la nesfarsit cu speranta ridicola ca odata si odata va putea sa inteleaga chiar si ea ceea ce spune , repetand mereu si mereu cuvinte, pe care ceilalti le pot lua uneori din pacate ca sprijin pentru existenta lor.
Sincer sa fiu imi pare rau ca nu am ajuns inca la acea capacitate in care sa-mi pot opri mintea sa mai palavrageasca si sa o fac sa asculte cu adevarat ceea ce spun ceilalti.
Numai ca uneori din aceasta palavrageala a mintii, ca intr-o magie cineva imi arata semne infinitezimale de o claritate extraordinara pe care nu indraznesc sa le incui in mine si sa le ascund, avand eu inca speranta ridicola, ca orice om, ca acestea ma vor ajuta, daca vreodata ma voi rataci rau de tot, sa ma intorc macar la cel pe care-l stiu acum, asa imperfect cum sunt, dar macar cu putinta de a avea un confort minim dat de obisnuinta pe care o am cu mine insumi.
Uni dintre noi sunt insa chiar ghinionisti atunci cand cad fara sa vrea si sunt raniti de cuvintele transformate in arme de catre oameni ce se amuza desfatandu-se cu ideea unei inteligente superioare celorlalti.
Din pacate parca nimeni dintre noi nu simte nevoia sa infrumuseteze aceasta lume in care traim, nimeni nu vrea cu adevarat sa o faca sa arate mai bine, sa o armonizeze, parca toti suntem mai mult preocupati sa ne chinuim cu ingrosarea tuselor de rautati, nedreptati si atacuri pentru a putea apoi sa strigam si sa ne plangem de uratenia acestei lumi.
Daca vreti un exemplu simplu de cuvant pe care eu nu l-am inteles, atunci va spun ca acesta este cuvantul ”Reforma”. Daca este sa privim dincolo de acest cuvant si in jurul lui vom vedea ca aproape toti am inteles ca ”Reforma” INSEAMNA de fapt rezolvarea problemelor noastre.
Si atunci tot am incercat sa ne rezolvam problemele din societate cu o reforma in justitie, cu una in administratie, cu o reforma in invatamant sau in sanatate, numai ca plecand de la o intelegere gresita a acestui cuvant, nu numai ca nu am reusit sa rezolvam nimic din toate acestea, dar mai mult decat atat ne-am trezit azi si mai dezorientati de toata zbaterea aceasta facuta fara nici o intelepciune.
Pentru ca tacerea si ascultarea acestui cuvant ”Reforma” nu poate decat sa ne aduca la intelegerea corecta a acestuia, dupa care, reforma inseamna chiar o transformare radicala, o transformare a lumii in care traim si a institutiilor pe care le investim cu puterea noastra, o transformare a noastra si a gandurilor noastre, o transformare cuvintelor si a intelegerii noastre despre greutatile pe care le traim.
De ce nu am invatat sa ascultam?
Nu am invatat sa ascultam pentru ca umanitatea este inca prinsa in capcana vechimii sale care s-a intarit doar in violenta, in ura si in minciuna ca intr-un tipar in care este demult blocata. Pentru ca indiferent daca peste toate acestea s-a aplicat acel strat de lac subtire si lucios de civilizatie, acesta nu ne poate conduce spre o noua umanitate asa cum forta creativitatii ne indeamna sa o construim intr-o noua normalitate dupa care existenta noastra tanjeste.
De aceea cred ca a venit timpul sa le spunem oamenilor, mai ales celor care ne conduc:
– Lasati palavrageala! ….pentru ca intelepciunea nu apartine niciodata cuvintelor.
Intelepciunea nu poate sta nici in frumusetea cuvintelor, nici in duritatea sau in smecheria acestora, si nici in inteligenta sau increderea pe care am putea sa le recunoastem oamenilor care le spun.
Intelepciunea sta doar in intelegerea gandului din care au fost plamadite cuvintele si in intentia acesteia de a construi mereu ceva spiritual pentru oamenii din aceasta lume.
Si cum aceasta intelegere ne poate apartine noua, tuturor celor care stim cu adevarat sa ascultam toate cuvintele acestea ce se pravalesc peste noi ca o ceata sub care se ascund uneori lucrurile ce nu se vor spuse sau aratate in mod direct, sa luam aminte oameni buni si sa incepem sa ne recunoastem aceasta intelepciune care ne apartine, in zilele si in anii ce vor urma.
Balasa Gabriel