Ochii mei
Ochii mei, ca niste ghivece de flori,
se despart de pamantul trupului meu
intelenit de ganduri si griji.
Degeaba ingenuchez in fata ochilor mei,
si incerc sa-i aduc inapoi
cu o aripa sau un zbor.
Degeaba am incercat sa-i uit,
locurile goale ma dor mereu
ca niste pietre arse de soare.
Degeaba am rasturnat cerul cu stele peste ei,
pentru ca in umbrele vietii
ochii mei s-au prefacut deja in samburi de planete.
Balasa Gabriel