….prostul are mintea odihnita

O vorba romaneasca spune ca prostul are mintea odihnita, ceea ce nu inseamna ca si-a pus frina la viteza mintii si acum  sta pe loc si se odihneste asteptand pe cei destepti sa-l ajunga din urma. Insa daca mintea mea este obosita de viteza cu care alearga, stau si ma intreb cine este cu adevarat prost, cel care-si odihneste mintea sau cel care incepe sa faca prostii datorita unei minti obosite. Poate ca ar trebui sa recunoastem ca nici folosirea mintii nu ne garanteaza inteligenta, la fel cum nici odihna acesteia nu ne da dreptul de acces automat la prostie. 

Degeaba mi se pare mie ca mintea mea folosita la maxim vede departe, departe, cind unul care nu se streseaza, ci doar se odihneste, fara sa vada prea departe, ajunge uneori mai departe decat am indraznit eu vreodata sa ma gandesc.

Poate ca modul meu de a percepe lucrurile este gresit, pentru ca nu folosirea mintii la maxim, ne face mai destepti, poate ca esential este ca mintea noastra sa fie curata, adica sa functioneze in asa fel incit cele gandite de ea sa ne ajute, nu sa se transforme intr-un gunoi de vorbe goale. Si nu doar din acest motiv, uneori, cred ca mintea noastra ar functiona mult mai bine daca ar privi, si mai ales daca ar vedea bine lucrurile din apropierea noastra fara sa incerce sa vada prea departe, caci aceasta departare ne oboseste intotdeauna neuronii intinsi la maxim in mod gratuit si nu ne ajuta deloc prea mult.

La fel cum nici intaritarea mintilor noastre si cugetarea la tot felul de lucruri ce stau in majoritatea cazurilor sub semnul clar sau mai putin clar al desertaciunilor nu poate sa ne ridice nici macar cu 1 centimetru inteligenta deasupra celorlalti. 

Si Doamne, de cate ori nu ne lasam chemati si tarati in lupta, de mintea care ne impinge sa fim mandri, curajosi si cu personalitate dupa care ne trezim aruncati in mlastina indoielilor cu sufletul greu si incepem sa ne simtim satui de aceasta minte inteligenta, orgolioasa careia I-am predat toata conducerea vietilor noastre dar mai ales incepem sa simtim lipsa unei nadejdi in calea cea buna si dreapta a inimii noastre.

Pentru ca dincolo de prosti si  destepti, noi toti, suntem doar niste bieti oameni ce ne luminam noaptea vietii noastre cu putina lumina a mintilor  si inchidem din pacate, ochii sufletului, parca pentru a ne feri de lumina stralucitoare a inimilor  ce ne strajuieste ziua vietii noastre.  

Leave a Reply