Iubirea-dorinta sub care ne ingropam
Ati simtit vreodata iubirea fara ca aceasta sa fie agatata de vreo dorinta, oricit de frumoasa, spirituala, mareata sau de mica si perversa ar fi acea dorinta?
Iubirea- dorinta este aspectul cel mai cunoscut sub care noi oamenii incepem cautarile unei fericiri si sub care ne ingropam mai apoi resemnati ratarile, nu inainte insa de a le impodobi cu incintarea si vanitatea ce le fac sa luceasca, si de a ne lauda ca totusi am trait experiente care “ne-au imbogatit cunostintele si sentimentele si bla, bla….”.
Datorita acestei iubiri-dorinta noi oamenii ne casatorim, facem copii care vrem sa arate si sa se comporte numai cum am dori noi, alergam dupa sute de lucruri inutile pe care le cumparam, sau vindem minciuni frumos ambalate pentru a ne ascunde tulburarea, confuzia si indoiala.
De fapt construim si distrugem relatii tesand o pinza de paianjen in societatea in care traim si in care singurele victime prinse suntem noi, traind totusi cu speranta ca aceasta iubire-dorinta este veritabila.
Dincolo insa de aceste vorbe, iubirea-dorinta nu este decat un mod simplu de a ne excita creierul cu ganduri nebunesti, ea este ca o lumina ale carei raze au plecat dar inca nu au atins nimic .
Si totusi fiecare dintre noi a avut cel putin odata in viata un flash in care am simtit si o altfel de iubire, iubirea-profunda, pe care ne este aproape frica sa o si recunoastem.
Iubirea-profunda care nu se agata de nici o persoana si care vine mai degraba dintr-un tainic sentiment de implinire, liniste si impacare ce aduce cel mai mult si mai bine cu fericirea pe care o cautam.
Iubirea-profunda pe care am confundat-o de multe ori cu o stare plina de calm si in care emotiile, sentimentele si gindurile noastre pot coexista intr-un mod atit de relaxant pentru persoana noastra, tocmai fiindca sunt scaldate de valurile limpezi ale unei intelepciuni relevate unde ajunge doar sa fim si atit, nimic mai mult, fara nici o zbatere, fara nici un efort, fara nici o fuga dupa nu stiu ce lucru sau realizare.
Gasiti aceasta iubire-profunda si traiti perfectiunea acelei clipe in care de fapt sunteti intregi si in care orice urma de polaritate a disparut si v-a facut sa uitati de orice femeie sau barbat.
Dupa care incercati sa oferiti parfumul acesteia si celei/celui de linga voi, pentru ca este cel mai frumos dar pe care il puteti face, pina cind veti putea sa traiti impreuna perfectiunea unei astfel de clipe de iubire-profunda.
Balasa Gabriel
June 25th, 2008 at 20:54
E cam complicata treaba… Atit de interioara si profunda este trairea aceasta incit e mai greu de redat decit de obicei. In adevar, iubirea profunda e o clipa. Dar care aseaza viata precum asezau mesterii pietrele catedralelor. Si numai asa e bine. Ce te faci insa cu iubirea- dorinta?
June 26th, 2008 at 11:50
Cu iubirea-dorinta ne implinim incercarile sperand sa ajungem la iubirea-profunda.
June 27th, 2008 at 11:28
Sa vezi culmea paradoxului cind ajungem la iubirea-profunda si o si traim cu cel/cea de linga noi si apare absolut de neinteles o paralela iubire-dorinta!
March 25th, 2009 at 06:28
Da, am simtit si simt iubirea adevarata. Iubesc cateva persoane neconditionat, indiferetn de ce mi-ar face eu le voi iubi mereu…