Archive for January, 2008

Nu exista un Sef al poporului roman

Saturday, January 12th, 2008

Poate stiti acea gluma, cu omul care continua sa se loveasca cu ciocanul peste degete doar pentru ca se simtea atit de bine dupa ce nu se mai lovea.

 Acesta mi se pare un exemplu perfect pentru a arata ce se intampla azi in Romania cu unele din cele mai importante institutii conduse mi se pare, de oameni care nu-si pot depasi propriile limite. Pentru ca nimeni nu ar trebui sa se joace cu functionarea unora dintre cele mai importante institutii, cum este Ministerul Justitiei. 

 Alegerea ca si numirea unora dintre romani in functii publice inseamna de fapt acceptarea unor responsabilitati si nu cadouri dinlauntrul carora sa putem sa radem de cei care ne-au ales sau numit, pentru ca acum suntem puternici si putem sa facem ce vrem noi, tocmai pentru ca  nimeni nu a incheiat vreun contract pentru aceste functii ca sa  beneficieze de drepturi si obligatii, ci fiecare are de indeplinit o misiune pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit pentru ca statul sa functioneze cit mai bine.

 Exista un articol in Constitutie(art.54,alin.2) potrivit caruia cetatenii carora le sunt incredintate functii publice raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin, si acesta ar trebui sa fie pe birourile presedintelui si primului ministru si mai ales in mintile acestora, pentru ca mai clar si mai frumos de atit nu se putea spune despre ce inseamna sa detii o functie publica .

De fapt nici atunci cind se vorbeste de autoritatile publice, Constitutia nu instituie drepturi si obligatii ale celor care indeplinesc aceste functii publice, ci aceasta contine prevederi  despre “rolul “lor, rol care este sinonim cu indatorirea, obligatia si raspunderea pe care cei ce indeplinesc aceste functii si le asuma pentru indeplinirea unei misiuni,( a unui rol) cu care au fost investiti.

 Si mai interesant este faptul ca nicaieri in Constitutie nu se vorbeste despre SEFI, si nu exista  un sef al statului, pentru ca , nici presedintele, nici guvernul sau prim ministrul si nici parlamentul nu sunt sefi a statului Roman, tocmai pentru ca  Romania este un stat de drept alcatuit  din puterea legislativa, executiva si judecatoreasca, si nu  o organizatie condusa de un sef.   

Daca in Romania exista sefi de echipa, sefi de birou, sefi de organizatii,  eu sper din toata inima ca niciodata sa nu poata sa existe vreun Sef al poporului roman.

Statul  este intotdeauna un sistem deschis a carei autoritate este reprezentata de functionarea institutiilor sale pe baza unei colaborari a acestora si care apartin poporului. Un stat ale carei institutii sunt personalizate de emotiile celor care sunt la conducerea lor, afecteaza functionarea acestora si o inlocuiesc cu un fel de control pe care fiecare din acesti oameni incearca sa-l practice transformand respectivele institutii in sisteme inchise iar statul intr-un simplu detaliu, pentru ca importante pentru acestia, raman doar functiile pe care le detin.

Eu cred ca daca exista vreo modalitate prin care putem sa-i trezim pe acesti oameni ce au inceput sa confunde autoritatea unor institutii cu propriile lor ambitii, subiectivisme sau impulsivitatii,  atunci aceasta este in primul rind trezirea noastra, a cetatenilor simpli, si care  le putem spune ca poporul roman nu are sefi, ci doar oameni ce si-au luat angajamente si responsabilitati de a-l sluji si de  a stabili, si a pastra pentru STATUL ROMAN conformitatea cu valorile stabilite prin Constitutie, acelea de stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si plurarismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.

Ca membrii ai unei societati democratice putem critica aceste politici de supravietuire a unei puteri ce a uitat ca face parte dintr-un sistem  in care trebuie sa coopereze cu celelate puteri, si ca ea insasi apartine statului si poporului roman, iar daca criticile noastre vor avea o raspindire semnificativa putem chiar spera ca acestea sa devina o parte a fortelor de schimbare cu impact asupra actualei realitati in care traim.

Stiu ca politica nu este perfecta, dar aceasta ar trebui sa aiba un motto simplu - ceea ce fac oamenii politici trebuie sa reflecte intotdeauna ceea ce sunt acestia cu adevarat - .

Balasa Gabriel

Romanii pentru Romania

Wednesday, January 2nd, 2008

Multora li se pare azi ca Romania functioneaza pe baza unui fundament total gresit, din pacate insa acest fundament nu este niciodata evident sau macar usor de recunoscut.

Iar cea mai simpla metoda de a verifica acest fundament care in esenta lui constituie baza unui edificiu, in cazul nostru baza unei Romanii in care nu numai ca traim dar in care vrem sa traim mai bine, o constituie motivatia sau scopul.

 Deci, fundamentul pe baza caruia functioneaza azi Romania noastra, este motivatia sau scopul imprimat acesteia.

Inainte insa de a incerca sa vedem care este aceasta motivatie si scop, nu strica sa incercam sa descoperim “lucratura” cuvintelor  care de cele mai multe ori ne tes realitatea in aparente iluzorii pe care nici macar nu le mai sesizam.

 V-ati intrebat vreodata daca printre sutele si miile de cuvinte sunt si unele care echilibreaza aceste aparente, unele cuvinte  pe post de medicamente care pot sa ne “insanatoseasca de iluziile pe care ni le facem in viata de zi cu zi?

Nu de mult, eu am descoperit un astfel de cuvint care este insa pe nedrept trecut in categoria negativa a celor ce denumesc efecte nedorite asupra noastra.

Acest cuvint este “D E Z A M A G I R E” , cuvint pe care toti oamenii il traduc ca fiind inselare a sperantelor. Cit de departe de adevar suntem cu o asemenea definitie cuprinsa chiar in dictionare o sa va convingeti singuri.

Astfel daca ”AMAGIRE” este un cuvint ce defineste in mod clar inselarea noastra cu privire la anumite lucruri, fapte sau stari, cum putem sa nu vedem oare ca DEZ - AMAGIRE, este un cuvint care echilibreaza, pentru ca el semnifica renuntarea la orice amagire, procesul prin care noi ne trezim din iluziile ce ne cuprind gindurile, sentimentele si faptele. Acest cuvint DEZAMAGIRE, mi se pare un cuvint ce sfasie o realitatea construita pe baza unor aparente care de cele mai multe ori nu sunt  decat niste simple raspunsuri ale dorintelor noastre scapate de sub orice control, un cuvint care ne trezeste si ne pregateste pentru a vedea cu adevarat ce se ascunde sub toate aceste iluzii pe care le-am acceptat in vietile noastre, si carora le-am dat puterea unei realitati ce ne obliga in cele din urma sa o traim.

    Acum, in timpul acesta al nostru, cind pare ca nimic nu mai merge cum trebuie in Romania, cind totul se manifesta anapoda, si pare ca aproapte toti facem numai lucruri rele ce ies la suprafata si ne sunt aratate si suntem invatati sa repetam ca suntem “rai”, acum, cred ca este timpul sa analizam mai bine modul in care privim noi Romania, si de ce o privim astfel.

Daca diferenta intre Romania de azi si Romania de ieri consta doar in gindurile, cuvintele si faptele romanilor, atunci cu siguranta asemanarea dintre acestea este pur si simplu lipsa unei constientizari a faptului ca noi, romanii, suntem cei care cream de fapt Romania prin gandurile, cuvintele si faptele noastre.

Romania nu poate sa existe fara subiectivitatea noastra cea mai evidenta, care incepe odata cu ceea ce vedem, auzim, vorbim, simtim si gandim noi despre noi, fara a ne simti in nici un fel obligati sa  mai preluam fara nici un discernamant in gindurile si cuvintele noastre  tot ceea ce ne spun ceilalti despre Romania

Daca este sa dam un fundament corect Romaniei de azi, atunci cel mai simplu este  ca noi sa fim mai intai romani pentru Romania si pe urma pentru toti ceilalti.

 Romanii pentru Romania sunt cei care refuza sa mai faca “jocurile de coruptie, de politica proasta, de democratie originala, etc.”, oricat de slabi, sau de nepregatiti am fi noi romanii fata de ceilalalti europeni.

Romanii pentru Romania sunt cei care incearca sa vada ce se ascunde sub aceste jocuri in care noi suntem doar simple piese mutate, sacrificate sau pur si simplu ignorate pe tablele de joc ale altora.

Romanii pentru Romania sunt cei care cred ca meritam sa avem propriul nostru joc in care nu urmarim neaparat sa castigam, dar vrem sa nu mai pierdem, in care nu dorim sa facem impresie buna ci doar cautam sa ne descoperim esenta unei identitati care sa ne dea dreptul de a pastra romanii in Romania.

Romanii pentru Romania sunt cei care refuza sa mai gandeasca cu capetele altora, si accepta ca  ei pot gandi cel mai bine pentru Romania, sunt cei care isi dau seama ca scopul Romaniei este in primul rand al romanilor si nu al celorlalti europeni, ca motivatia noastra este subiectiva si ca ea nu poate fi inlocuita pur si simplu cu o ideologie europeana in fata careia noi suntem cel mai adesea priviti ca niste “paria” jalnici si demni de toata mila, carora ceilalti le fac “favorurï politice”.

Romanii pentru Romania sunt cei care inteleg bine faptul  ca scopul nostru nu este acela de a face pe plac unei puteri sau alteia, sunt cei care au in ei si care manifesta echilibrul unei identitati, identitate ce trebuie sa devina un scop national, si care este singurul lucru ce este luat in considerare in aceasta constructie Europeana pe care trebuie sa o vedem asa cum este ea de fapt si nu asa cum ar vrea alti sa ne-o prezinte.

Romanii pentru Romania sunt cei care accepta DEZ - AMAGIREA vremurilor in care traim, pentru ca nu mai vor sa traiasca inselaciunile si iluziile unei amagiri dupa care totul este bine pentru ca acum suntem in Europa.

Romanii pentru Romania suntem de fapt noi toti care alegem sa ne intrebam ce se intampla azi cu noi si cu Romania.

Balasa Gabriel