Archive for December, 2007

……..cu iubire care sa va schimbe viata in lumina

Monday, December 24th, 2007

Vine Craciunul si este sarbatoare !

Sub semnul acestei bucuri,  nu pot insa, sa nu recunosc umbrele unor indoieli ascunse sub sentimentele banuitoare ale unei  lipse de cunoastere.

………… …Ce este Craciunul pina la urma ?

Este Craciunul, viata?

 Viata aceasta daruita noua, daruita fiecaruia dintre noi, care ne invata o multime de lucruri, si totusi in care nu de putine ori ne trezim ca suntem “deranjati”, si ne plingem ca nu suntem tratati bine incercand sa ne situam mai sus decat propriile noastre puteri si sa stopam toate acestea, fara sa ne dam seama ca de fapt noi incercam sa oprim chiar ”viata”.

Poate ca Viata este o operatie de urgenta asupra sufletului nostru pe care vrem sa-l imbunatatim cu efectele  creari unei realitati materiale, uitand ca scopul  ramane mereu unul pur spiritual indiferent de ceea ce experimentam fiecare dintre noi.

Poate ca Viata este chiar Dumnezeu, si este pacat ca uneori o gasim asa suparatoare, pentru ca viata nu poate fi bagata cu forta in sufletul nostru, si citeodata nu poate face nici prea multe in lumea materiala, iar esenta ei este ca niciodata, ea nu devine un obstacol in calea noastra, indiferent de modul nostru de a privi si de a simti lumea.

Poate ca Viata este cea care ne deschide tacerea mintii pentru a putea sa atingem adevarata viata a sufletului nostru, numai ca noi ne speriem si incepem sa vorbim,  si asta pentru ca nu trebuie sa ceri voie nimanui atunci cind vrei sa vorbesti sau sa te prefaci ca gandesti, sau pur si simplu sa spui prosti pe care speri ca ceilalti sa le creada, iar asta se intampla cel mai adesea cind ne este teama.

Teama de noi, teama de ceilalti, teama ca nu stim ce va fi maine si daca ne vom descurca…. . este de fapt cea mai cumplita alegere pe care o rupem in sute de bucati, este alegerea de a nu avea puterea sa credem pina la capat mai inainte de a vedea sau simti ceva.

Poate ca Viata noastra a fost impreuna cu magii cind Domnul nostru Isus s-a nascut, si a fost fermecata de steaua care a stralucit aducind intreaga cunoastere `pe care am putea-o avea  vreodata.

Poate ca Viata noastra a fost viata tatalui nostru, si viata tatalui lui, si a tatalui, tatalui, tatalui pina la TATAL NOSTRU AL TUTURORA.

Poate ca Viata aceasta  ne este data  pentru ca noi sa reusim sa transformam acest pamant in cer, chiar si atunci cind realizam ca cerul este prea mare pentru noi si incercand sa-l marginim sapam de fapt  adincul unui infern intr-o stea moarta dar care va renaste iara.

Poate ca Viata noastra este doar o piatra ce trebuie asezata ca un sigiliu peste sufletul nostru devenit o renastere perfecta a Uniunii cu Intregul.

 Poate ca Viata noastra este chiar atingerea cu forta deschisa a inimii de catre iubirea lui Isus, cel care s-a nascut pentru a incerca sa ne ridice intr-un univers unde Dumnezeu ne iubeste si ne asteapta in eternitate sa-i implinim iubirea.

De fapt Craciunul, este cel care ne aduce aminte ca  fiecare zi se naste cu iubire pentru toti oamenii de pe acest pamant, si ca cel mai important lucru este sa iubim , sa iubim mai inainte de a vorbi, mai inainte de a gandi, mai inainte de a ne judeca semenii, mai inainte de a ne lupta, mai inainte de orice altceva sa iubim,…pentru ca numai iubirea  ne poate apartine  tuturora la fel, fara sa ne simtim mai saraci, sau mai slabi, mai puternici sau mai importanti decat ceilalti.

Vine Craciunul si este sarbatoare!. … Dumnezeu sa va binecuvanteze cu lumina iubirii si intelepciunii sale, iar daca sunteti derutati, confuzi sau pur si simplu obositi incetati sa mai ascultati ceea ce ganditi si incepeti sa ascultati doar ceea ce simtiti, pentru ca Isus se naste de fiecare Craciun cu iubirea pentru noi toti, o iubire atat de mare ca ne putem hrani sufletele si sa ne saturam inimile indiferent de experienta realitatii in care traim.

Craciun fericit va doresc, cu iubire care sa va  schimbe viata in lumina !

Balasa Gabriel

Ganditi-va la FERICIRE !

Monday, December 3rd, 2007

A fost o vreme cind am crezut ca pot sa invat din carti, sa invat  despre ceilalti, despre mine, despre viata, despre orice si oricat. Acum vad insa ca m-am inselat, pentru ca din carti nu pot decat sa incerc sa produc acea  miscare magica a constiintei mele, miscare care sa-mi aduca in lumina intelepciunii cele pe care sufletul meu le-a ascuns de mintea mea atit de plina, deseori de confuzie si de prostie, pentru ca numai sufletele ne pot  apropia atunci cand mintile noastre ne despart.Si ceea ce scriu acum este scris cu sufletul, un suflet in genunchi, deceptionat in mod egal de conformismul necesar impus de societate si de individualismul imprevizibil descoperit instinctual. Cum as putea oare sa gasesc intelegerea, cind ma aflu inconjurat pe de o parte de tentatii si atasamente si pe de alta parte de dulcele gust al unei renuntari si aureola pasivitatii.

Nu, cu siguranta nu pot intelege cu adevarat tot ceea ce se intimpla azi cu noi, si cu lumea din noi care a ajuns din pacate sa o imite fara nici o masura pe cea de linga noi, dar pot incerca sa vad cu limitele pe care le am, servitutile acestei existente care ca un vierme inalta ziduri din gindurile alese la intimplare pe care ne construim si ne jertfim clipa de clipa aceasta viata.

Si daca viata noastra ar fi o mare atunci cu siguranta pe creasta valurilor sale ar pluti nu lucrurile profunde, “cu greutate”, ci doar cele usoare pe care slabiciunea noastra nu le lasa sa coboare in adincurile unde se ascund nepretuite  comori.

Iar usor, usor este sa judeci si sa-i condamni pe ceilalti, sa incerci sa gasesti vinovati, ca si cind acest lucru ar presupune o constructie extraordinara.

 Si din nefericire sunt multi cei care judeca si condamna facandu-si din aceasta o virtute . Peste tot se pare ca s-a descoperit solutia miraculoasa a tuturor problemelor, gasirea vinovatilor si aruncarea lor in cusca leilor sau in piata publica pentru a fi batuti cu pietre, ce distractie nu?

 Cu cita pasiune iau parte oamenii la aceste executii publice, si cu cita placere isi inchipuie ca ei sunt mai buni, mai morali, mai drepti, mai curati, pentru ca nu se afla in locul acelor condamnati.

 Cata iluzie risipita Doamne pentru ca sa ne faci sa intelegem ca suntem cu toti doar oameni.

Oare chiar socotiti ca a gasi vinovati si vinovatii este ceva de lauda?

 Oare chiar credeti ca rautatea si critica si condamnarea celorlalti ne fac pe noi mai buni?

Chiar credeti ca aruncind cu pietre asupra celor pe care-i consideram vinovati devenim luptatori ai binelui?

Ma indoiesc de toate acestea, pentru ca asa cum nici un doctor nu poate sa vindece ranile doar aratandu-le cu degetul si laudandu-se ca el este sanatos, la fel nici oamenii nu pot lupta impotriva raului doar osindindu-i pe cei care-l fac.

Cat oare vom mai putea rezista cu sufletele in genunchi, tirindu-ne prin neputinta tuturor vinovatiilor pe care ni le aruncam uni altora cu asa de mare placere?

Nu stiu cit, dar stiu in schimb ca nu trebuie sa saruti oamenii pentru a iubi lumea, asa cum nu tebuie sa gasesti vinovati pentru a crede in tine.
Si mai stiu ca aceasta condamnare continua a celorlalti este o aritmetica simpla si mincinoasa in care singura operatie este scaderea, eu fara el, fara ea, fara tu, fara voi, fara ei, fara ele, numai EU. Ce trist, ce singur si ce mic este acest EU pe care incercam sa-l umflam, si sa-l scriem cu litere cit mai mari.

Asa ca lasati judecatile, si vinovatii, pentru ca fiecare dintre acestia isi vor primi “rasplata” si fara sa aruncam noi  cu “pietre”in ei, mai bine ganditi-va la FERICIRE, pentru ca avem dreptul macar sa ne gandim la aceasta, nimeni nu ne interzice si nimeni nu rade de noi  daca vrem sa fim fericiti manifestandu-ne bunatatea iubitoare fata de ceilalti care ne elibereaza de toate “orbirile”si toate conflictele noastre, pentru ca orice ras al acestora nu ar fi decat plinsul suferintei lor pe care nu si-au cunoscut-o inca.

Ganditi-va la FERICIRE, pentru ca aceste ganduri sunt cele care ne construiesc in interiorul nostru gandurile bune si viata curata.

Balasa Gabriel